1,956 matches
-
baltă și se duce la CSAT să discute cu Băsescu? Păi ar fi o nebunie să fie Ponta la CSAT mâine... Este un gest necontrolat, pur și simplu, de nervi, de om adus în pragul disperării care pune mâna pe bolovan și sparge geamul la mașina lui Ponta. Ăsta nu este un gest rațional", a mai spus Bogdan Chirieac
Băsescu convoacă CSAT. Chirieac: Este un gest de om adus în pragul disperării by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/33961_a_35286]
-
puține din care însă răzbate o întreagă dramă: Sergentul îi arătă capul scărilor. Primul pas i-a fost mai greu. Nu se sprijini cu toate că se înapoia spre un gol, un deșert fără limite. Existența lui. Paltonul îl trăgea ca un bolovan. Era lucrul cel mai de preț pe care ele puteau să-l vândă acolo. Emigranții îl priveau de jos. Își imagina ochii lor nemișcați în fețele cenușii, livide. Dar urmau cu toții să dispară de pe stradela aceea, să fie eliberați, să
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8265_a_9590]
-
coșului pieptului. Principala confuzie a durerii cardiace se face cu durerile ce apar la vârful inimii și nu în coșul pieptului, care seamănă cu o înțepătură puternică sau chiar cu sfredelitul unui cui și nu cu strivitura produsă de un bolovan mare așezat pe piept. Înțepăturile la vârful inimii, fie ele ușoare sau intense, nu provin aproape niciodată de la inimă și, de cele mai multe ori, sunt neplăcute, dar nu sunt periculoase. Cea mai frecventă cauza a acestor dureri-înțepătură, care pot fi localizate
Probleme cardiace. Cum se resimt durerile în piept by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/65400_a_66725]
-
măsură de disciplinare a imaginii ce riscă a deveni aproximativă, evanescentă. Poetica susține astfel un curs al acesteia în exactitatea identificării de sine. Formalul strict al cadenței prozodice se confruntă cu informalul priveliștilor: „Să fie nori acele contururi colosale,/ Ori bolovani de gheață în care-ar fi să vezi/ Făpturi de zei, să fie cupole de biserici?/ Tu ești numai frunzișul acestui plop, să tremuri/ Sub cerul fără-astîmpăr” (Nici urmă...). Menționînd „ciudate bîntuiri de omături”, „o răscruce de flăcări și rumoare
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
reușește să îl numească sau să îl sugereze altfel, dar senzația la lectură este a unei capacități infinite de prelungire a fețelor alegorice; la mijlocul mesei nu e pîinea (trupul zeului salvator), ci tăcerea (teofanie refuzată pînă la capăt), comparată cu bolovanii sfărîmați de tată în mină; e o materie lipsită de har, brutală, materie în stare pură, materie venită din adîncuri infernale. Ceea ce se așează peste ei, peste toate cele atinse de mamă, e praful - cît al pietrei, cît al tăcerii
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
de pildă ucigărie, ucisătură, ucigătură), ca și termeni expresivi din anumite categorii semantico-lexicale (numeroase sînt, în acestă zonă a vocabularului, numele populare pentru diavol: ucanel, ucigaie, ucigan, sau substitutele eufemistice din tiparul ucigă-l crucea (ucigă-l toaca / tămîia / pietrele / bolovanii /vederea / mînia / focul / întunericul etc.). Remarcabilă e mulținea de sensuri a unor cuvinte fundamentale - a umbla, a (se) uita, a umple, umbră, urmă; merită să fie cunoscută și bogăția de expresii și locuțiuni înregistrate la cuvintele-titlu unde, unghie, ureche. Între
De la «u» la «uzuș», prin «urcelnic» by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14170_a_15495]
-
E vorba despre două acțiuni „de forță”, nici eroice, dar nici pasive pe care, totuși, UTCul le-a întreprins înainte de 23 august 1944: detonarea unei bombe artizanale în apropierea comandamentului nazist și spargerea vitrinei unui mare magazin central cu un bolovan învelit în manifeste. Vor urma, pentru tânărul Paul Cornea, responsabilități și demnități, asezonate cu semne din ce în ce mai clare ale falimentului ideii în care, în chip cât se poate de onest, crezuse. Când dreptul de a gândi liber și de a formula
Interpretarea unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2935_a_4260]
-
am putea considera pe Ion Mărgineanu-Li un poet... naivist? Măsurînd, amar conștient, interfața celor două spații poeticești, d-sa se abstrage la un moment dat în această admirabilă poezie a poeziei: „Poemul cît un mușuroi./ Uită-l. Întoarce-te la bolovan,/ dar nu-i vorbi în șoaptă, nu-l/ cicăli, nu arunca în el./ I s-a retezat gîtul pentru că se lăuda/ că-i mai tare decît Dumnezeu./ Ar fi dorit să fie Cuvîntul./ Nu-l întoarceți cu fața/ cealaltă. Întunericul
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
iar Avram o urmează. Urcă o movilă de pietre cenușii, iar el o urmează. Deodată sînt în interiorul unui crater micuț, înăuntrul căruia lumina e difuză, de parcă soarele și-ar fi retras razele din locul acesta. Ora se aruncă pe un bolovan, îngropîndu-și fața în mîini. - Ascultă, am făcut ceva... Nu e bine, știu, dar am sunat la tine acasă. Și-am ascultat mesajele. - Acasă la mine? întreabă el, îndreptîndu-și spinarea. Cum, poți face și așa ceva? - Da. - Cum? - Există un cod general
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
și s-o privească la nesfîrșit. - Ora... - Spune-mi ce înseamnă el pentru tine. Avram simte dorința arzătoare de a se ridica și de a părăsi locul ăsta, de a ieși din umbra acestui crater mic și ciudat, străjuit de bolovani cenușii. Dincolo de el, între două piscuri zimțate, se întinde o fîșie verde, scăldată de soare, în timp ce ei doi stau aici, în umbră - mult prea multă umbră. - Nu te aud, șoptește ea. - În primul rînd, spune Avram, în primul rînd e
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
acasă. Literatura face parte dintr-un pachet de valori pe care îl propui lumii. Nu are nici o șansă, atîta vreme cît un alt pachet este plin de mizerii. Se tot străduiesc polițiile vestice să ni-l returneze. Dar, ca un bolovan al lui Sisif, se rostoglește iar într-acolo. Fărîmițînd în cale, printre altele, și șansa de afirmare a literaturii române într-un spațiu în care - chiar dacă nu recunoaștem - nu sîntem doriți ca scriitori. Tot se încearcă împingerea unor autori în
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
un puzzle nesfîrșit, adunînd adevăr după adevăr, certitudine după certitudine. Absorbit în efortul de a se conforma lumii date, omul nostru nici n-a observat că jocul de puzzle s-a transformat într-un munte sisific. După fiecare înțeles găsit bolovanul lui se rostogolește la vale și efortul reîncepe. Dacă ar ridica o clipă privirea și ar vedea întinderea infinită a jocului în care s-a prins, poate ar înțelege. Dar realistul, crede Noica, nu se oprește; el adună boaba cu
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
pentru care și-a dorit să urmeze un liceu de profil. „Noi fiind greco-catolici și Mihai având așa o înclinare spre religie am spus că acolo văd calea cea mai bună, la Liceul teologic la greco-catolici, unde ne știau și bolovanii. Ne știau toți, preasfințitul, preoții, toți. Am depus cererea în februarie și, cu trei zile înainte de a se încheia înscrierile, foarte greu mi-a aprobat. Foarte greu, cu nu știu câte specificații acolo, că dacă nu se va comportă nu știu cum, dacă n-
Cum l-au batjocorit greco-catolicii pe „handicapatul” cu sindrom Down by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/77865_a_79190]
-
funcționează și ar trebui mai degrabă înlocuit cu acela de poet-fotograf. în cadrele surprinse uneori cu o nemăsurată voluptate predomină lucrurile simple, adeseori naive, adeseori fără un scop în sine, fără o finalitate sau utilitate evidentă. Un copil orfan rostogolește bolovani în miez de noapte și se ia la întrecere cu el însuși, altul mărturisește cu candoare cum crede el că se face dragoste cu o femeie: "o mângâi, o pupi, iar o mângâi, iar o pupi și după aia faci
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
eu la stuful tandreței tale/ Și eu am fost la Canal/ și mie moartea mi se cățărase pe pântec/ Și-mi șoptea că-s frumos și peltic/ Și încerca să-mi desfacă picioarele/ Am izbit-o cu țeasta de un bolovan// M-am aplecat asupra ei și am morfolit-o și eu." (p. 37); „Trec zilele fără tine ca un șir de bășini trase de elefanți" (p. 93). În încercarea de a convinge că are adevărate fluxuri de viziuni mistice, Daniel
Un optzecist din anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6057_a_7382]
-
încarcerate arunc pietre pașii îmi cunosc labirintul trupul îmi leagă cerul luna pierde bucăți de piele tot mai trasă tot mai rece este un nou alb-negru în acest decor pământesc cel vechi, cu un deget tăiat se prăbușește ca un bolovan pe lacunele sale privirea cu miros de cretă dansează precum un clovn bolnav dată lungă și liniște de bitum rebelă ca seara Timpul miroase a oameni Călcând peste cioburile timpului pașii noștri se pierd devenind semne mai negre ca însăși
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ferme strecurate discret prin pădure, se află destinația noastră finală. Nu ai cum să nu o vezi. La intrarea din șosea se vede tricolorul pe care scrie mare Câmpul Românesc. Alături, stă parcă chezaș ca o piatră de hotar, un bolovan, adus și el aici cine știe de când, vopsit tot în culorile steagului nostru. Câmpul Românesc este proprietatea comunității române din Hamilton, Ontario, Canada. Un teren imens, cumpărat în 1957. Când intri aici chiar ai sentimentul că te afli ,,pe un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
sine, gata să se spargă, oprite deodată în prăbușirea lor, de nevăzutul suflu glacial. La fel de încremenite, umbrele lor - volute de ger și întuneric - se desenează ritmic, strecurându-se printre imenșii țurțuri, alternând cu albele lor plecăciuni pe covorul sticlos al bolovanilor de gheață.
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
te strig, Adorm precum caii-n picioare Altminteri, dacă te-aș privi, aerul ar sângera Și de-acolo-ar începe clipa încă nerepetată. Parcă n-a mai nins niciodată și zăpada Se face tot mai grea, tot mai grea Precum bolovanul rostogolit înapoi, mereu înapoi Oricât de sus l-aș urca. Sunt ochiul uriaș, neadormit, la pândă Și asta-mi ajunge, ba încă prea destul De plâns ori frig mi-e lacrima arzândă Cât ninge prea târziu la Istanbul.
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
Emil Brumaru Pentru Svetlana Cârstean Eram mai curat decît mazărea Suflet ușor de crin galben aveam în care-și clocea clipa pasărea Grea și rotundă ca un bolovan Eram mai plăpînd decît lingura Inima-n patru mari camere-aveam Prin care-și plimba-n căni vechi singura Rouă cleioasă becisnicul an Eram mai bolnav decît frunzele Tăind aer rece îngeri aveam Să-și moaie-ntinzîndu-și lin pînzele Aripelor peste-un
De scris cînd ți se face frică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15658_a_16983]
-
fi una cu carnea și oasele strălucitoare împărțite pe câmpuri dogorâte de arșiță va veni ea victoria ea victoria într-o dimineață ca un ziar aruncat pe peluză ca o sticlă cu lapte uitată pe prag ea victoria încă un bolovan în spinare să-l poarte cine nu s-a oglindit în ochii câinelui dar alintați-o voi scrieți-i voi ode în rime alese mie lăsați-mi acest poem cât un fir de nisip ce-n furtună-și caută scoica
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
evidență, cu nume, prenume, locul nașterii, renașterii, data părăsirii lichidului amniotic, călduț, paradisiac... cu tata, mama, căsătorit, necăstorit, copii, păpădii, fluturi, melci... De fapt, presupunerile, zvonurile, lăbărțările se înmulțiseră enorm. Ditamai raftul cu volume cartonate țeapăn deținea orice: zidul de bolovani de rîu, bătut de lumină, împrejmuindu-mi copilăria pierdută pe malul Nistrului, alipită imensului necunoscut... cantonul de la Merișani, cafeneaua (unde se juca biliard!) din Curtea de Argeș, pavilioanele C.F.R. din Ciceu, halta din Belcești, casa dărăpănată din Iași, de pe Socola, altă casă
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
Emil Brumaru Băi kaștoace nu fi prost Îți știu trupul pe de rost Ca și cum prin el am fost În zilele fără post Băi kaștoace nu fi trist Tu exiști eu mai exist Chestia-i doară să reziști Printre bolovanii ficși Băi kaștoace nu fi bleg Ți-am dat sufletul întreg Rochia să ți-o dezleg Din nasturi și cingători Ca să poți și tu să zbori Goală-pușcă printre nori Să-ți sară din subsuori Miresmele ca din flori Băi kaștoace
Zbunghi-Zbunghi ia-mă-n unghii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11135_a_12460]
-
atunci iubirea Ta, prin ochii icoanelor, ne plânge. De vom avea-n molohul Sodomei crezământ, Răstoarnă, Doamne, jarul din stele pe pământ. înviere Am tot dormit, Preasfinte, vreo douăzeci de ani, Și m-am trezit cu tâmpla de var pe bolovani. Prietenii, pe-o toartă frățească înșirați, Sunt gospodari cu cărți și oameni așezați. E treapta casei-naltă sau pasul nu-i al meu? Mă uit în calendarul ferestrei și mi-e greu, Să văd un rând de zile scăzând aceleași
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
Te-am învățat cu arcușul cum să vorbești cu ele. Mai sprinten între luștri, prin veacuri mai ghebos, Am fost însoțitoru-ți de foc, fără folos. Nu văd pe chipul tău cum se înnoadă anii, Sub pasul umbrei mele se surpă bolovanii. Ai vrut un prinț s-apară-n perdeaua din fereastră, Cu-n spic de-argint și stele-n coroana lui albastră. Dar n-a venit. Doar mutul, cu-n deget, în aer, rășchirat, ți-a desenat conturul și-apoi l-a-mbrățișat. Și surdul
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]