5,885 matches
-
un sor. Caietul, cu multe coli nescrise, Vrea să-i fie tovarășul de drum, Mai sunt atâtea poezii nescrise, Le-o scrie pentru cei din cer acum. Trece poetul și noaptea-l plânge, Îl așteaptă, e oaspete de seamă, Pe bolta ei de stele îi strânge, Pe cei ce lacrimi peste lume toarnă. Vol: Călător prin destinul nimănui Referință Bibliografică: Deschideți paradisul, trece poetul! / Mihail Coandă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2304, Anul VII, 22 aprilie 2017. Drepturi de Autor
DESCHIDEȚI PARADISUL, TRECE POETUL! de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362627_a_363956]
-
surori, Pline de viață, frumoase foc Și le priveam că pe doi sori, Dar viața înseamnă și noroc. Lipseau pe cer vreo două stele, În lumea noastră cerul le câtă Și le-a ales tocmai pe ele, Acuma strălucesc pe bolta ta. Poate prea devreme au plecat, Dar ce să fac, așa-i la stele, Din ziua când la cer s-au înălțat, Dumnezeul meu, acum, sunt ele. Viața m-a binecuvântat cu flori, Le-am ales pe cele mai frumoase
DUMNEZEUL MEU, ESTE FEMEIE! de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362632_a_363961]
-
adăsta însângerată, trasă din toate părțile de o herghelie de cai biciuiți, ce goneau cu steaguri de singurătate și cu scuturi de frig.Era în legătură cu el prin partea nobilă a firii și despărțită de ceilalți prin superioritatea intelectuală și prin bolta găndirii, a căror vulturi imenși legănau idei înfipte în ciocuri aprige, cutreierând să descifreze înțelesurile lumii acesteia și lumii celeilalte, ce nu se lăsa descoperită. Se născuse într-o zi de iarnă, când făptura nefinită a lui D-zeu coborâse
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
nopții tremurând de dorința acelorași ape înspumate. Copil fiind, Aveam încredere în oameni, speranță în visurile divine și în viitor. Astăzi doar divinitatea mai are încredere în mine. Copil fiind, purtam vara pălăria florii soarelui, zideam castele de nisip, atingeam bolta cerului să-i simt îmbrățișarea, scăldându-mă sub clar de lună. Astăzi, nemaifiind copil, speranța și încrederea s-au stins, floarea soarelui nu mă poate apăra de nimicnicia omului, luna nu mai cochetează cu florile, iar prinții din poveste neant
TOAMNA DIN SUFLET (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370125_a_371454]
-
râuri curg spre mări albastre Purtând pe unde doruri și-amintiri Departe-i vremea tinereții noastre Departe-i ziua când eram copii. Mi-e dor ades de praful de pe uliți Pe care îl călcam jucând șotron De cântec pe-nserat sub bolta lunii De dimineți cu soare în pridvor. Aș vrea să mai urc dealul ca odată Cu-ai mei vecini să mai culegem fragi Depănușind porumbul iar la clacă Să ne-amintim de oameni buni și dragi. La sărbători purtând straie
DOR DE SATUL MEU de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370146_a_371475]
-
o piatră și privesc cerul. Două imensități și eu... între ele. Mă simt atât de neînsemnată și minusculă între... Mare și Cer! In liniștea nopții aud pașii trecutului ce se pierd printre valurile unduitoare. In depărtare... acolo unde pământul sărută bolta cerului, norii obosiți s-au întins... la somn. Privirea mi s-a lipit, ca vrăjită, de acea linie în care cerul se unea cu marea. Clipa ce a urmat mi s-a furișat adânc în suflet... O imagine minunată îmi
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
reliefează în poezia Atingerea de Unu,( pagina 41): „Doamne, odihnește-Te în mine,/ Ocrotește-mi lacrima - să fiu! / Și-n ochii Tăi - cerești sulfine/ Fă-mi zidire de monah târziu/... Ce demult mi-o fi licăru-n sfeșnic/ Și-atingându-l, bucium înspre bolți/ Că nimic nu-i veșnic. Tu ești veșnic,/ Unu invincibil peste toți”, Unu fiind principiul activ - Creatorul dar având și semnificația omului în picioare, pe care o deține el, poetul, „monah târziu”, el, cel vertical, dintotdeauna, care cere sa „viscolească
SFESNIC IN RUGACIUNE AUTOR TRAIAN VASILCAU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370276_a_371605]
-
ALB Petalele negrului trandafir legănate lasciv se răsfrâgeau peste întunecatul bor al pălăriei sub care alb surâzător chipul de văduvă-nflorea. . PARASTAS Stăruind să-nghită viii printre dumicați la parastas convivii ETERNUL Între clinchetul tăcut al stelelor ce pășesc peste bolta înghețată și tumultul fierbinte al sângelui doar inima însingurată țesându-și fără preget eternul vis. ILUZII Din fire de lumină plămădiți, azi ne privim și nu ne recunoaștem. Retina corodată de dogme și minciuni, ca o oglindă strâmbă, imagini false
NOCTURNĂ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353397_a_354726]
-
pădure la păsările cerului...> M-am culcat pe prispă să adorm, închideam ochii, dar mi-apărea Nica Stancu sub pleoape , povestindu-mi viața lui...Priveam cerul înspuzit de stele, priveam luna cum se furișa printre firișoarele de nori, alunecând pe bolta albastră, ascultam susurul izvorului, glasul naturii, și parcă toate acestea se petreceau într-un basm repovestit de cineva străin mie. Adormeam în această muzică a naturii care mă învăluia cu susurul ei și mă legăna în dulci și amăgitoare iluzii
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
torci dragoste curată? Râzi când cu dureri continuă să ningă soarta-ți ciudată. Nu sunt prăbușiri desele derute în care trosnesc ireale ruguri, când pădurea ta unde zburdă ciute plină-i de muguri. Nu fi trist că rar arcuiești o boltă și brodezi pe ea steaua ta polară, ca zbuciumul des ce te-a vrut recoltă să nu te doară. Știi că ai să fii uitat. Prea deoparte ai stat și pe căi ai pus bariere. Sufletu-a cules firmituri din
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353503_a_354832]
-
amănunte prin care se propune celorlalți. Până la urmă, o să vă dați seama, ceea ce titlul cărții ascunde paginile ei divulgă! LUI, POETULUI... Ești umbră și iubire a nopții rară floare ce-ncepe să-și desfire petalele, parfumul, chemarea ei divină când bolta se îmbracă de-a stelelor lumină. Tot suflul, toata rază, ce-i bine, ce-i fatal vibrează-n al tau suflet cu sunet de cristal. Rodica Elenă LUPU editor, prozator, poet Octombrie, 2014 l volumo di poesie PASIUNE / PASSIONE pubblicato
PASIUNE / PASSIONE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352809_a_354138]
-
iarăși noaptea să le fure, Și urmăresc retina, ce se-nchide grea, Cu pleoapele, ce arme-s în dezinvoltură. Să-mi fie noaptea ultima iubire, care luptă ? Și numai ea s-ascundă, vinovat, abisuri ? Deschid zăvorul cerului și urc spre boltă, Să îmi visez, încătușând ne-timpul, visele ucise... LILIA MANOLE Referință Bibliografică: VISELE UCISE / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1637, Anul V, 25 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
VISELE UCISE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352947_a_354276]
-
Acasa > Versuri > Iubire > IUBIREA CU TOT INIMICUL... Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1639 din 27 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Cum cerul ființei imi era plin de tine, În bolta putiinței nu știam de mine, Imaginea ta era cerul din ființa mea, Doream a ști cum pulsa inima ta...! Pe când dansam în norii albi din înalt, Te aflam cu bujorii tăi dalbi de cobalt, Vibrând tu pe rimele-ți orchestrate
IUBIREA CU TOT INIMICUL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352996_a_354325]
-
iernii se simte - Fulgii valsează în curgere mută Și-un cânt răgușit de hulub se mai minte. În vatră-i jăratec, un iz de rășină Plutește-n odăi cu mușcate arzând - Crâmpeie de suflet, trăire divină, Răbojuri de stele pe bolți lunecând. În colțul de veghe - eu, rob al tăcerii, Cu tâmple albite, de dor fremătând, Din pulberi de clipe, la marginea serii Iubirea renaște din muguri de gând. Te port în icoana pictată de îngeri Imagine dragă pierdută-n deșert
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise și de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morți. Îndepărtându-mă de această parabolă ași spune că parcă viața noastră pământească este adeseori închisă ca sub o boltă întunecată. Privim în sus, privim în jos, la stânga, la dreapta și nu vedem parcă nici o spărtură prin care să întrezărim ceva din lumea de dincolo. Navele cosmice care au străbătut acest univers fizic nu au văzut decât materie. Aristotel definea
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
șopti încet, fără să mai fug : Fa-ma Doamne val de tei si-arunca-ma printre ai mei ! Fa-ma Doamne val de roua, ca sa-incep o viață nouă ! Fa-ma Doamne val de ceață, prefa-ma în dimineața ! Fa-ma Doamne bolta de stele, luminând visele mele ! Fa-ma Doamne sunet de vioară..... vreau să fiu o primăvară ! Ascultă-mă prin bocet sfânt prefa-ma în legământ ! Fa-ma Doamne piatră de granit să păstrez tot ce-am iubit. Fa-ma Doamne
RUGA PE RUG INCHIN IN RUGACIUNE de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354277_a_355606]
-
Olimp până la Vama Veche, ca o ghirlandă de steluțe galbene și sclipitoare. Norii acopereau întregul cer. Nici o stea nu reușea să se strecoare prin perdeaua întunecoasă și prevestitoare de furtună. Speram ca luna palidă să-și facă apariția firavă pe bolta întunecată, prevestitoare de evenimente rele, să ne călăuzească pe direcția bună. Trăgeam tăcuți de vâsle. Eu și fratele meu mai mare cu patru ani și jumătate, am mai fost prinși de furtună în larg. Odată am tras fără oprire la
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
zile era prezență vie în viața oamenilor, nu că ar fi fost o necuviință din cale afară adusă zeităților și strămoșilor ci ar fi fost declanșatoare și însoțitoare de nenumărate nenorociri, desfrânări și apostazii. Iar una din rațiuni, cheia de boltă a ființări în istorie era tocmai neuitarea, memoria comună, orice membru Navajo constituind o filă de “agendă” vie, grăitoare și purtătoare de mesaj, atât cât încăpea în și de la fiecare. Unii dintre ei trăiau în niște trailere părăsite și aduceau
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
firicel de apă, o coloană grecească, schelete de care, statui, un aghiasmatar în care apa sfințită este ținută într-o amforă mare de lut de culoare roșie, așezată într-o construcție circulară, cu coloane de culoare roșie și portocalie, cu boltă pictată în interior. Pe locul unde se află astăzi Biserica a existat un așezământ monahal străvechi care a fost distrus în 1036 în urma invaziei pecenegilor. La 5 iulie 1936 a fost pusă piatra de temelie a Bisericii de la Dervent care
SFÂNTUL APOSTOL ANDREI, CEL ÎNTÂI CHEMAT, ŞI LĂCAŞURILE SALE DOBROGENE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354458_a_355787]
-
cu Ceasul Astronomic construit în anul 1410. Acesta are două cadrane: unul reprezintă Ceasul Astronomic și unul Ceasul Calendaristic. Ceasul Astronomic are la bază concepția geocentrică asupra Universului, indică mișcarea stelelor, a Soarelui, a Lunii și a semnelor zodiacale pe bolta cerului. Deasupra lui sunt dispuse în formă de cruce, pe axa verticală, în partea de jos statuia unui înger în stil gotic, deasupra, un cocoș aurit. În partea stângă și dreaptă se află câte o ușă la care defilează statuile
PRAGA, CÂTEVA REPERE TURISTICE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354473_a_355802]
-
căreia omul, atât de mic, se contopește cu Universul și se preface, desprinzându-se certamente de finitate și temporalitate, parte a arhitecturii Universului. Nu există emoție atât de profund și înstăpânitor în om decât aceea de a se simți atingând bolta cerului, obrajii norilor, ochii stelelor, de a soarbe în plămânii gata să explodeze respirația cetinii, de a auzi incantațiile vuietelor muntelui, toacele povârnișurilor lovite de ciocănelele pasului, dangătul clopotelor monumentale de la mănăstirea voievodală din Sinaia, urcând lin, tocmai de jos
POVESTE DE DRUMEŢIE LA SINAIA, CU UN POPAS ALPIN ŞI UN SLUJITOR BOIERESC [Corola-blog/BlogPost/354544_a_355873]
-
Lume, de ziua care vine! Moment de fericire ca flacăra mă arde Piatra grea ce-apasă, de pe suflet cade! Iți simt mâna caldă cum mă ia de mijloc Iubirea ne cuprinde cu brațele... de foc. Raze luminoase s-aprind pe bolta rece Strălucind... de șoapte, ochii le petrece. Privind sus la ele, vreau să fug de zori Clipe de iubire le-ascundem în fiori. Ne înălțăm la stele, simțindu-le albastrul Patima iubirii ne transformă-n... Astrul Ce parcă plutește pe-
PATIMA IUBIRII de DOINA THEISS în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353774_a_355103]
-
trebuie să plec, nu pot ignora starea de spirit a stimabilului doctor! Cu bine, Alice!... - Așteaptă-mă, vin și eu! îi zise ea, ieșind în stradă, ca semn de solidaritate cu neîndreptățitul Karl. Plimbarea nocturnă în liniștea străzilor luminate de bolta cerului înstelat le-a fost de bun augur, având darul să calmeze spiritele și să readucă pacea și seninătatea gândurilor celor doi tineri. - Dar, de fapt, oare de ce mă contestă atât de dur doctorul? Că nu-s român get-beget, ori
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > UNICITATE Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1176 din 21 martie 2014 Toate Articolele Autorului Te-aștept!Luna pe boltă este plină Iar eu sunt singur și cuprins de dor Vântul foșnește tandru în grădină Și-n noaptea asta,vreau să fac amor... Să amețesc de gustul pielii tale Să mă îmbăt pierdut în părul tău Să-ți gust gurița
UNICITATE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353856_a_355185]
-
Toate cântecele mele Și doinesc în flori de rouă cu sclipire unduioasă dorul ce prin gânduri plouă cu arpegii de mătasă. Eu pornesc cu luna-n minte printre stele să colind, cu buchet de lăcrimioare printre gânduri licurind, Iar în bolta ce-i pictată cu sonorități de flaut doruri, ce mi-au fost odată, le tot caut și le caut Leonid IACOB. Referință Bibliografică: căutând / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1176, Anul IV, 21 martie 2014. Drepturi de
CĂUTÂND de LEONID IACOB în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353860_a_355189]