1,535 matches
-
de prin pustii muscali călări și pedestrași potop să ne-ngenunche în vasali la Molotov și Ribbentrop. Eram cu toții cruzi, plăpânzi și nu știam ce e durerea, citeam în ochii mamei blânzi că i-am rămas toată averea. Și tata, brav soldat român purtând pe epoleți o țară, scrâșnea din dinți la glas păgân scuipând sudalme și ocară. Era în pradă România rupeau șacalii hălci din țară, se zbuciuma în lacrimi glia jelind istoria amară. Și tresăreau iar în morminte bravi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
brav soldat român purtând pe epoleți o țară, scrâșnea din dinți la glas păgân scuipând sudalme și ocară. Era în pradă România rupeau șacalii hălci din țară, se zbuciuma în lacrimi glia jelind istoria amară. Și tresăreau iar în morminte bravi voievozi și domni și sfetnici, că ce-au clădit în veacuri sfinte au năruit niște nevrednici. Sărmana țară românească mai mică azi și pururi în necaz, dea Domnul iar să ți se nască Cel Mare, Cel Bătrân și Cel Viteaz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
primit hrană și sprijin moral, totul cu suflet deschis și fără a aștepta plată sau recompense. Din păcate, peste ani, acele gesturi de omenie ale românilor și acea poziție justă și riscantă adoptată de România au fost uitate de urmașii bravului soldat Svejk! Păcat! În toamna lui 1968 am încheiat "Cursul" susținându-mi lucrarea de diplomă Relațiile României cu Germania și Austria la sfârșitul secolului al XIX-lea , notată cu 10! După examen așteptam cu emoții "marele salt în necunoscut" intrarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
recunoscut centru internațional al germanisticii. Ca absolvent al Universității din Iași, prima universitate românească ctitorită la 1860 de Principele Alexandru Ioan Cuza, pășind la Leipzig printre zidurile încărcate de istorie mă gândeam la Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun, bravii noștri domni care pe la 1409 nu mai pridideau cu războaiele... Fiind la Leipzig, mi-am amintit de o discuție avută prin 1971 la Berlin cu ministrul culturii, căruia îi solicitam cu insistență programarea "în capitală" a unui concert al Filarmonicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lei, ospătarul care i-a servit pe ziariștii americani, gândindu-se la lupta împotriva imperialiștilor, a mai adăugat la notă un zero, cerându-le 3000 de lei, iar la o reuniune internațională cu taxiuri albastre puse gratuit la dispoziția oaspeților, bravii noștri șoferi și-au zis că e rost de făcut valută și au trecut "la atac". Menționez aici și situația penibilă creată de ospătarii de la restaurantul "Calul Bălan" din Neptun cu prilejul recepției organizate de primul-ministru iranian, Abbas Hoveida. Iranul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
luminile, lângă mine mai rămăsese rectorul și în sală câteva persoane. Explicația dispariției spectatorilor aveam s-o aflu chiar de la general la mijlocul proiecției, Valparaiso a fost zguduit de un puternic cutremur, pe care eu, ca bun patriot aflat în compania bravului voievod, nu l-am simțit, spectatorii însă da. Puteam și eu să mor "la datorie" ca Plinius cel Bătrân observând erupția Vezuviului și m-am gândit ulterior că la o proiecție cu "Dracula" era normal să se zgâlțâie și pământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Vivaldi, cu toții atenți la dirijor și la partituri. La un moment dat s-a stârnit o pală de vânt care le-a zburat partiturile și fără note Vivaldi a devenit de nerecunoscut, iar orchestra se asemăna tot mai mult cu bravii muzicanți de pe Titanic, în faza ultimă a naufragiului! Am asistat până la finalul "apoteotic", răsplătindu-i cu binemeritate aplauze pe "Maeștrii cântăreți din Rio"!) Le-am vizitat pe toate, pe unele de mai multe ori, și câteodată sălile lor mi-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lucrări, decupate cu atenție dintr-un album și plasate la un atelier de sticlărie din Montevideo între două geamuri perfect dimensionate, și "Vlad Țepeș-Contele Dracula", 20 de reproduceri alb-negru ale unor gravuri medievale, din secolele XV-XVII, reprezentându-l pe cunoscutul, bravul și încercatul nostru voievod. L-am plasat și pe "Contele Dracula" între "două sticle" și, pe baza principiului "mulți văd, puțini cunosc", i-am plimbat pe cei doi, blândul Brâncuși și bătăiosul Vlad prin tot Uruguayul, minunând mii de vizitatori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe punte, comedie În sală: nefasta pălărie a aterizat În arenă și, pentru câteva clipe, a devenit recuzită pe câmpia romană. Atâta i-a trebuit vajnicului critic! Refuzând să simtă pe pielea lui efectele teatrului experimental, a luat o decizie bravă: a declarat forfait și a părăsit sala, după ce a recuperat furios de pe scenă proprietatea soției, devenită temporar obiect istoric. Dacă ar fi așteptat sfârșitul spectacolului, poate că acesta ar fi avut darul să-i transmită puțină liniște prin cântecul duios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
era jucată În jurul băii pline cu apă unde avusese loc crima, bazin de care se foloseau, cu intenții diverse, de la purificare la răzbunare. Egist apărea cu un șarpe boa viu Încolăcit În jurul gâtului, mângâindu-l fără teamă, cântărețul fiind la fel de brav ca și actorul ce-l jucase În teatru pe Egist, În Electra de la „La Mama“. Și, deși ce realizasem În teatru cu Electra era diferit ca impresie (mai luminos, mai abstract, mai cu speranță), apariția salvatoare a lui Oreste avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
țară, la șaptezeci și cinci de kilometri de oraș, fie În stațiunile din străinătate pe care le vizitam deseori toamna. În maximum trei ani reușeam (mă pricepeam la asta mai bine ca fratele meu) să duc la disperare pe oricare dintre acei bravi tineri. Tatăl părea să se fi călăuzit, În alegerea preceptorilor, de ingenioasa idee de a angaja de fiecare dată un reprezentant al unei alte clase sau categorii, pentru a ne expune tuturor curentelor care bântuiau În Imperiul Rus. Mă Îndoiesc
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un pumn În față cu o precizie dureroasă. Deși preferam această pedeapsă, acelor pensums inventate de Mademoiselle care-mi Înțepeneau mâna, de pildă să copiez de două sute de ori proverbul Qui aime bien, châtie bien, nu l-am regretat pe bravul om când a plecat după o furtunoasă ședere de o lună. Apoi a venit un polonez. Era un student la medicină chipeș, cu ochi căprui și păr lucios, care semăna puțin cu actorul francez Max Linder, un actor de cinema
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
el?“ Întrebă Maurice nerăbdător. Pardieu! L-aș iubi!“ „ Atunci mi-aș da jumătate din viață ca să te văd În mâinile Pisicii Sălbatice și a tovarășilor lui beți - și cealaltă jumătate ca să te salvez de primejdia asta.“ Și În acest punct, bravul autor interpolează o ciudată confesiune: „Cea mai dulce sărutare pe care am primit-o În viața mea a fost când o femeie - o făptură blondă, pe terenul de vânătoare - s-a aplecat În șa și m-a sărutat În timp ce ședeam
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
risca nimic oricine poate înjura pe oricine. Se poate grozăvi. Se poate da mare. Cum să reziști (puțini îi rezistă) ispitei contestării comode, care defulează și înnobilează pe deasupra? Ne-au năpădit disidenții, revoluționarii, eroii. Ne calcă în picioare turma celor bravi. E greu să mai găsești în ziua de azi un om care (ca tot omul pe vremuri) să se mai și teamă. Fricoșii au devenit o raritate. Toată lumea, de la oameni simpli la celebrități, sfidează. În fața unui magazin privatizat, un nenorocit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a câtorva „libertini” iluștri, Lauzun bunăoară, sau Hérault de Séchelles, a fost de natură să valideze, măcar ca stil, morala hedonistă (Hérault de Séchelles nici nu era de fapt un libertin, ci un tânăr epicurian, om de spirit înțelept și brav). De altminteri, acea „deșănțare”, cum am numit-o adineauri, era mai mult verbală, era un fel mai cinic și mai sfidător de a disprețui ipocrizia, de a gusta plăcerile vieții și de a plasa vorbele de spirit. Oameni de spirit
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tău, pentru toate viețile, René. Luni, 13 mai 1974 Gabriela, ma bien-aimée, sunt foarte îngrijorat pentru tine, pentru că nu am primit nici o veste. Ce se întâmplă cu tine? M-ai uitat, m-ai aruncat în puțurile timpului? Mă simt ca bravul Philémon, care pierduse contactul după naufragiul lui A. Ieri seară, am fost invitat la Lütfi Özkök, care, grație farmecului delirant al prietenilor lui absurzi, mi-a atenuat puțin durerea. M-am retras după câteva ore de beție și bavardaj, pentru
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
gât, va crea mereu o impresie ciudată printre oamenii mai mult sau mai puțin goi. C’est louche! Mi se pare că aud comentarii în spatele meu: Când se va decide ăsta să se dezbrace? Ce poate să ascundă? Un guturai, bravi oameni, un mare-mic guturai susținut de o rigiditate aproape dogmatică de a exhiba corpul pentru toată lumea. Ăsta cred că este un sentiment foarte aristocratic! À propos de goliciune, azi-noapte am avut un vis curios. Am visat că-mi pierdusem hainele
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tare. Nu? - Cam așa. Abia după un timp, când le-am spus adevărul, oa menii s-au uitat unii la alții și au izbucnit în râs. E datămda, e înțelept domnul nostru învățător. și am scăpat și copiii de pericol. Brava lui. și vine Vestea. Să merg la gară că am primit un colet. Iau o sacoșă, or fi niște cărți, urc în căruța cuiva și merg la Traian Val. ColetulĂCare colet? Înveliți în stuf umezit, sute de puieți de măr
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
proprie doar oamenilor puternici, căpitanul i-a obligat pe bărbații de pe vapor să coboare pe șlep, minusul de greutate oferind mai mult timp pompelor și apropierii de port. A fost nevoit să amenințe cu pistolul.Cu toată încordarea clipelor acelora bravul comandant nu și-a putut ascunde un zâmbet de lacrimă atunci când băieții, Coca și Petrișor, l-au rugat să-i lase să coboare și ei pe șlep. Nu-i cazul încă, le-a spus acesta, mai întâi coboară bărbații în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de militari în termen din trupele de securitate. Se afirmă că fiecare din cei 15 312 angajați trebuia să aibă 50 de "informatori" și 50 de "colaboratori", ceea ce, matematic, ar aduce populația de "ochi albaștri" a României peste cea a bravilor vikingi nordici, posesori autorizați de atare "culoare", neafiliați istoric și profesional la "Ochiul și Timpanul" SRL! După data fatidică de mai sus, respectiv după "Revoluție", SRL-ul avea să cunoască transformări "radicale", pe principiul formulat la începutul secolului trecut de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
rămăsese rectorul și în sală câteva persoane. Explicația dispariției spectatorilor aveam s-o aflu chiar de la general la mijlocul proiecției, Valparaiso a fost zguduit de un cutremur 5, 5 grade pe Richter -, pe care eu, ca bun patriot aflat în compania bravului voievod, nu l-am simțit, spectatorii însă da. Puteam și eu să mor "la datorie" ca Plinius cel Bătrân observând erupția Vezuviului și m-am gândit ulterior că la o proiecție cu "Dracula" era normal să se zgâlțâie și pământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
unde sunt instalații de asigurare a pazei și securității exterioare a clădirii. (NB: Cum arătam, la data sosirii mele la Santiago, la 6 ani de la lovitura de stat militară, Ambasada nu dispunea de nici un fel de instalație de securitate, pe bravii mei colaboratori neinteresându-i atare probleme. Sistemul de securitate a fost instalat la solicitarea mea expresă și nu era "vizibil" nici în saloane, nici în exteriorul clădirii) soția lui Săvescu Alin a absentat frecvent din sediul Ambasadei, plecând singură în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
al lui Nectarie Cotlarciuc, publica în „Candela” din anul 1923, un articol intitulat Episcopul Cetăți-Albe - Nectarie N. Cotlarciuc. Profesorul de teologie, Vasile Loichiță (†1958), publica, tot în „Candela”, în 1935, anul morții lui Cotlarciuc, necrologul acestuia. Ion Rusu Abrudeanu, un brav român și un mare apărător și luptător al neamului românesc pentru izbăvirea sa și ieșirea românilor ardeleni de sub gheara tristului Imperiu Austro - Ungar, surprinde în cartea sa, despre primul Patriarh al României, Dr. Miron Cristea, anumite aspecte din viața lui
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
ori au trecut peste ea încoace și în colo, valurile armatelor beligerante, pustiind țara. Multe lăcașuri dumnezeiești s-au prăbușit și multe case parohiale au fost distruse. „După ce groaznica furtună a trecut și toată viața s-a liniștit la adăpostul bravului ostaș român”, primul gând al conducătorilor Bisericii Ortodoxe din Bucovina a fost reclădirea bisericilor și a caselor parohiale, distruse sau dărâmate de război. Mitropolitul Nectarie și predecesorul său, mitropolitul Vladimir, au avut cea mai grea misiune în îndeplinirea acestui scop
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Se făcuse simpatic tuturor. Surâsul său melancolic revela suferințele pătimite care l-au maturizat înainte de vreme. Un tovarăș de-al lui de joacă spunea: «Simțeam în tânărul Calabria ceva aparte, sugestiv, ceva ce nu întâlneam în ceilalți dintre bunii și bravii noștri tovarăși. Se arăta simpatic față de noi. La instruirea religioasă, printr-o metodă inteligentă, cu gluma și cu exemplul grăitor ne capta atenția și nouă, celor cu el deopotrivă». Mamele, care însoțeau copiii mai mici la oratoriu, îl dădeau fiilor
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]