1,967 matches
-
credință, se cade să credem mai mult în Dumnezeu decât în argumentările raționale? Cine ar pleca oare într-o călătorie pe mare, sau cine ar lua o hotărâre de căsătorie, de procreere de prunci, sau cine ar arunca semințele în brazdele pământului dacă n-ar crede că toate aceste lucruri vor ieși bine, cu toate că sar putea întâmpla și contrariul și chiar se și întâmplă? Dar cu toate acestea, tocmai credința într-un rezultat fericit și pe potriva dorințelor este cea care dă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
argumentele raționale, când, și așa, toate faptele omenești se bazează mai mult pe credință? Cine ar pleca în călătorie pe mare, cine ar lua vreo hotărâre de căsătorie sau de naștere de prunci, în fine, cine ar arunca sămânța în brazdele pământului dacă n-ar crede că vor ieși lucrurile bine, cu toate că s-ar putea întâmpla și contrarul, și chiar se și întâmplă? Și, cu toate acestea, tocmai credința într-un rezultat fericit și pe potriva dorințelor este cea care dă oamenilor
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
lanul de grâu pe care-l lovesc zădarnic cu bâtele niște copii; iar cei doi Aias se împotrivesc dârz iureșului troian și chiar, cât pot, îl înfruntă, înaintând încet ca o pereche de boi înjugați la un plug și ținând brazdă dreaptă. Până și concentrarea bătăliei într-un singur punct e văzută ca un mare nor pe care furtuna îl înalță din praful gros al drumurilor verii; iar din iarnă vine închipuirea căderii de fulgi deși: sunt pietrele pe care le
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lanul de grâu pe care-l lovesc zădarnic cu bâtele niște copii; iar cei doi Aias se împotrivesc dârz iureșului troian și chiar, cât pot, îl înfruntă, înaintând încet ca o pereche de boi înjugați la un plug și ținând brazdă dreaptă. Până și concentrarea bătăliei într-un singur punct e văzută ca un mare nor pe care furtuna îl înalță din praful gros al drumurilor verii; iar din iarnă vine închipuirea căderii de fulgi deși: sunt pietrele pe care le
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
o covârșitoare importanță. Rămâne pentru marii capadocieni care îi urmează, fixarea terminolo giei trinitare și precizarea ei definitivă. Pe bună dreptate se spune că„Sfântul Atanasie cel Mare e un creator de teologie în veacul său..., un mare tăietor de brazdă în teologie. Hotărârile Sinodului de laNiceea sunt un tezaur excepțional, pe care el îl apără cu o îndârjireși cu o înflăcărare tot așa de excepționale. Adâncimea cugetării saleteologice, cunoașterea perfectă a problemelor și capacitatea de mânuire a «elementelor acestor probleme
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
sens aparte, nepăstrat de către apelativele omonime romînești moștenite, și ele, din latină. În această situație pare a fi numele unui sat, Sărbătoarea, din județul Dolj, aflat în apropierea „valului“ de apărare construit în timpul lui Constantin cel Mare și numit astăzi Brazda lui Novac, pe care, din loc în loc, erau construite turnuri de observație. Un astfel de turn a fost descoperit și pe un deal din „moșia“ satului respectiv. El putea fi denumit de romani *servatore, „păzitor, paznic, observator“ (< lat. servo, -are
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din Orient? Oricum, numărul cuvintelor vechi slave este mare; ele aparțin celor mai diverse domenii semantice și multe dintre ele au poziție importantă în lexicul românesc (două sute treizeci și trei apar și în vocabularul reprezentativ al limbii române: bici, boală, bogat, boier, brazdă, ceată, ciocan, (a) citi, (a) clădi, clei, clește, (a) clipi, coajă, (a) coborî, cocoș, comoară, (a) cosi, coș, ( a) croi, cumpănă, drag, (a) iubi, nevastă etc.). Unele dintre aceste cuvinte au stat la baza creării terminologiei feudale românești (boier, ceată
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Putem afirma, continuă Hasdeu, că-n limba plugăriei române slavismele cele mai necontestabile sânt în proporțiune de cel puțin opt la zece către toți ceilalți termeni de altă origine”. Această situație este exemplificată cu plug, cobilă, grindei, cormană, plaz, rariță, brazdă, răzor, a îmblăti, țelină, ogor, târnăcop, tern „scaiete”, polog, greblă, snop, stog, claie, căpiță, grapă, lopată, coasă. Este și aici de remarcat faptul că românii și-ar fi însușit termenii agricoli nelatini cu mult înainte de a practica agricultura. „Ei bine
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
bou, pământ... trinitatea noastră sfîntă. Mâna boii, care ridicau suișul pe coasta, legănând capetele lor într-o parte și în alta, ca bătăi de ceasornic, lăsând pe nări în răsuflările lor smocuri de aburi. Greabănul trupului lor trăgea plugul, răsturnând brazda. Alături, omul îi îndemna cu o închipuire de bici, mai mult dintr-un simțământ fratern, pentru ființele care susțin cu jugul plugul, și cu spatele nevoile unei vieți obidite. Țăranul pășea domol și rar, cu toată liniștea și măsura ce
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Și am cel mai slab...randament! Nu știu dacă s-a supărat Plugul modern dar a... tăcut La-nceput ! Nu părea...afectat, Și-a virat, ca în joacă, Începând Și arând, Odată la deal și-odată la vale, Douăzeci de brazde să-ntoarcă, Nemțești...de egale! Drepte, perechi-perechi, Rapid reușind să facă Treaba plugului...vechi!! Luându-l apoi în tărbacă : Nu te supăra că îți spun: Ești demodat și bătrân! Nu mai ești de arătură, Doar...arțăgos ! Și... rău de gură
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
moș ion nu are timp decât pentru o mână de fân e un cal bun atât spune îl bate cu palma pe grumaz existența se clatină ca o coamă lovită de vânt pe urmă prinde coarnele plugului până seara taie brazdă adâncă prin toate ifosele lumii dacă fiecare sămânță ar fi o lacrimă atunci câmpul acesta ar plânge în hohote la vremea culesului 10 iunie 2011 În visul meu, o călătorie nesfârșită... Pe același drum prefăcut în scrum, Vin grăbit spre
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
degetele tale 15 august 2011 Nopțile noastre sunt cântate de greieri îmi fredonează noaptea la urechi cu voci de greieri iar eu mă ascund ca un hoț printre stele căzute în ochii tăi de atâtea ori am tras prin tine brazdă lungă și adâncă ca într-o răscoală modernă din care am primit dragoste nu pământ bucurie de carne scut din păcate și cântece cu greieri-lăutari 15 august 2011 Constatare viața iese pe corso trece prin fața mea ca o nălucă când
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
poșeta pe un scaun și servindu-se singură cu una din cutia de pe biroul meu. Cu oarecare amuzament, se uită la bătrâna mea haină și adăugă: — Ai de gând să porți chestia aia? — Da. Fräulein Mușchi s-a dat pe brazdă până la urmă. Am găsit În corespondență un bilet de intrare la Jocuri pentru azi, de la ea. Vrea să mă Întâlnesc cu ea pe stadion la 2. Inge se uită pe geam: — Ai dreptate, râse ea, o să ai nevoie de haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tine? Jane clătină din cap. — Nu și situația îmi convine. Bem un ceai în curtea din spate? Am încuviințat. Jane mă conduse prin casă până pe o verandă umbroasă, cu vedere spre o fâșie întinsă de gazon, care era plină de brazde pe mai bine de jumătate din suprafață. M-am așezat într-un șezlong, iar ea a turnat în pahare ceai cu gheață. — De duminică până acum am făcut tot ce vezi în grădină. Cred că m-a ajutat mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
asta nu e tot. Mulți din Patrioți vor coopera la prinderea lor. Nu-ți face griji. - Bine, spuse Roth, deodată ușurat. Ne va fi greu la început cu Grady. Ăsta e stilul lui. Dar până la urmă, se va da pe brazdă, cred. - Mulțumesc, Joe. Mă bucur că te-am angajat, își lăudă Constable avocatul. - Trebuie să-ți mărturisesc, Andrew, am fost puțin surprins la început că vrei să-ți angajezi un avocat evreu. Știi, din cauza poveștilor despre tine. - Dar apoi ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o viață proprie și aproape nici o relație cu restul capului. Mai ales pe frunte, linia cu bucle strânse părea complet nelalocul ei, parcă îi fusese atașată separat, undeva lângă cărarea cea dreaptă și albă care îi împărțea capul cu o brazdă aspră. Niciodată nu reușesc să îmi dau seama cum stă treaba cu coafurile femeilor, în orice caz: Judy își dă părul peste cap și îl prinde cu o chestie din aia cu dinți ca de buldog - clamă, cred că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și să-și continue studiile. Picturile ei nu-i aduseseră prea mulți bani, dar În multe feluri, Ronnie era și mereu avea să fie modelul și inspirația lui Ruby. Ca de-obicei, pânza de-acum era una abstractă care conținea brazde și șanțuri de culoare. Lui Ruby Îi plăcea. Îi plăceau aproape toate picturile mamei ei. Erau atât de pline de energie și de suflet. Era greu de spus, dar pictura părea terminată. Pânza era mare - avea În jur de 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Între ea și Sam. Problema era că Ronnie, ale cărei antenuțe erau mereu scoase, Își dăduse seama că Ruby Îi ascundea ceva. O tot bătuse la cap să-i zică ce se Întâmpla Încât, până la urmă, Ruby se dăduse pe brazdă. Mă tot macină Îndoiala dacă să dau sau nu În vileag povestea cu surogatele, spuse ea. —Văd. Spitalul ar fi terminat dacă ai face asta. Și mi-e și frică că tratamentul tău o să aibă de suferit. Tu și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și acesta se produsese într-o materialitate mai lejeră și într-un colorit mai luminos, într-un ambient fără funingine, fără fier, fără dureroasă invidie. Pe zăpada din grădină am descoperit urme. Pretutindeni existau amprente, linii drepte și zigzaguri în spatele brazdelor răsturnate, de-a lungul străzii, pe câmp, înaintând spre pădure și m-am aplecat asupra acestor adâncituri, mi-am vârât mâinile în ele ca să pipăi sub zăpada viscolită forma dură. Așa puteam desluși ce animal trecuse pe aici și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de gheață împinse sub mine spre mal. Se stivuiau singure, cu marginile și vârfurile ridicate în sus, se stratificau unele peste altele, alcătuiau șiruri muntoase. Unele aveau un luciu sticlos, altele erau mohorâte, zăpada umpluse văioagele și se adunase în spatele brazdelor. Iar eu priveam de sus de tot la această priveliște arctică, așa cum o cunoșteam din pozele unei cărți. Kabluna - așa se chema cartea. În limba eschimoșilor nitsilni, numele ăsta denumea străinii care ajunseseră până la ei la începutul secolului XX: cercetători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
gropii se putea vedea o urmă vopsită, o dungă făcută din cărbune și cioburi, stratul de cultură, cum spunea Armin. Și această dungă aflată între iarbă și rădăcini era suprafața de „odinioară“ a unui prezent trecut. Ne-am aplecat asupra brazdelor și a bulgărilor de pământ, căutam mănunchiurile de spice de-a lungul gropilor. Și în fața mea se afla, toată murdară de pământ, o porțiune dintr-o ceașcă, mare cât mâna. Și am ridicat bucata aceea de Terra sigillata în văzduh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mâinile pe volan, privea în față. Pe urmă se îndreptă cu o rotire rapidă spre tata și obrazul îi ardea de ură și mânie. Scotea cuvinte brutale, fără sunet pentru mine, care loveau obrazul tatei întors spre stradă, lăsându-i brazde tot mai adânci. Ochii lui sunt încă măriți și privesc luminoși de sub sprâncenele ridicate, de parcă o uimire foarte mare le trăgea în sus - pe urmă, obrazul parcă i se frânge, capul lăsat în față îi cade în palme, de ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sau de apelurile telefonice de sâmbătă, când prietenul lui se prezenta drept unul, Spengler Suter, care suna să reclame spargerea unei țevi care nici nu exista. Tata se ridică, ședea pe marginea gazonului, cositoarea se rostogolise peste taluz, tăind o brazdă în pojarniță înainte ca mașina să se fi răsturnat și continua să facă larmă ca un copil care nu se mai astâmpără. Când l-am găsit acolo tata era palid și cu fruntea brobonată de sudoare. — Știi că eu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
l-a măcinat, încât nu era de mirare că Marcu a putut să-l cuprindă în brațe și să-l poarte ca pe un copil de-a lungul hanului spre cișmea, prin grămada vecinilor. Revăd chipul bunului bătrân, cu două brazde adânci în jurul buzelor zbârcite și subțiri, pe care a împietrit decepția unei crâncene bătălii pierdute pentru totdeauna. Un cap mare și pătrat, cântărind prea mult pentru trupul mărunt și firav și baretele rare cu părul alb și fin, ca firele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
coșciugului a început să iasă șuie...” Ferdinand Sinidis se ridică încovoiat din fotoliu, ca să prepare al doilea rând de cafele. Se plimbă agitat prin cameră, ignorându-mi prezența, cu gândul dus departe. Botișorul său de știucă tremura ca târtița și brazdele adâncite ale obrajilor abrupți tăiau de astă dată două paranteze negre, care porneau de sub ochi, în jurul gurii. Preocuparea de a mă deforma, ascunzându-mi firea adevărată, a fost până mai deunăzi, grija mea de căpetenie, reluă dânsul discuția, lăsându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]