4,934 matches
-
înțeles de bolnavi. Erai tu obișnuit și înainte, îi dăduse replica Mary Zăvoianu. Vezi, de aia nu te-am luat eu pe tine, Zăvoianco, nu-i rămăsese dator Hodoșan, că ești cu gura mare... Te găsești mereu să orăcăi ca broasca-n tău. Hodoșan desfăcuse pe drum o sticlă de Johnnie Walker din care îi îmbiase, cu generozitatea petrecărețului, să tragă cu toții câte o dușcă. Numai fetele întorseseră scârbite capul. O parte dintre cei veniți apucaseră spre castel pe jos, altă
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
dormitând neîntrerupt, Nu știi ce-i fu a pierde De-a vieții vrajă vie rupt, Oprită să-l dezmierde... Căci în răstimp, chiar zânele Sosiseră să-și scalde Trupșorul gol și mânele În lacul ce smarald e... Ba chiar Prințesa Broaștelor În verdea ei mătase Precum e pânza moaștelor În apă se-mbăiase. Ci numai ea având puteri, Fiind cândva brotacă Vrăjită de strigoi-muieri, Putea să mai desfacă Blestemătorul lui blestem Și, c-un sărut, în prințul Ce-a fost, să
BROTĂCELUL CU NOROC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371875_a_373204]
-
în el se naște. Deodată-un zgomot mare Tulbură pădurea toată: Zmeul vine din plimbare, Prin zăpadă parcă-noată. Ciorile îi fug din cale, Valvârtej vine acasă; Trupu-i îmbrăcat în zale, Iar privirea, veninoasă. Ochii roșii, nasul mare, Bot de broască-n loc de gură, Dinții strâmbi, ca niște gheare Și-i înalt cam cât o șură. Lângă zid, flăcăul vede, Într-o clipă-i foc și pară, Că-i adevărat, nu crede, Și-i azvârle o ocară. Capul său, cam
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
Avea de gând la întoarcere să treacă și pe la bostana de deasupra lacului. De fapt acum a rămas doar urmă de lac. Mai apăreau în albia lui câteva locuri cu mocirlă, unde mai orăcăia din când în când câte o broască răgușită. Restul de broaște stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri, să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană se întristă de situația jalnică găsită. Vrejurile curpenilor se răsucise din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au mai apucat să se
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
întoarcere să treacă și pe la bostana de deasupra lacului. De fapt acum a rămas doar urmă de lac. Mai apăreau în albia lui câteva locuri cu mocirlă, unde mai orăcăia din când în când câte o broască răgușită. Restul de broaște stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri, să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană se întristă de situația jalnică găsită. Vrejurile curpenilor se răsucise din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au mai apucat să se dezvolte. Parcă erau niște
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
odicolon. Fă-te curată peste tot, că într-o oră vin să mâncăm. Să nu-ți faci gânduri negre, că eu sunt om cu suflet... și-mi place de tine! Ieși, plecând la treaba lui. Ușa se închise și în broască se răsuci o cheie. Era încuiată. Măcar era sigură că altcineva nu putea intra peste ea. Se liniști și gândurile negre îi dispărură. Avea speranțe că nu va muri împușcată ca un câine pe lângă vreun zid, așa cum văzuse semeni de-
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
nu-și aduce aminte de când nu s-a spălat, iar din când în când ungea părul cu untură de urs, să nu facă păduchi. Nici pielea n-o mânca și se simțea bine după ce se ungea. După multă așteptare, în broasca ușii se auzi din nou răsucindu-se cheia. Jandarmul gradat pătrunse înăuntru, având agățat la brâu, pe centură, pistolul în toc și în mână o sacoșă bine burdușită. Se uită la fata care-l aștepta, îi zâmbi și simți în
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
subțire înnourata? ți-o iau! îmi spune: a ta este cămașă, a ta este grădină, al tau este scaunul, somnul floarea, gândul bun și castanul viu și peștele care te visează și drumul din fața casei și câmpia de sub drum și broască țestoasă care le ține pe toate în spinare cu răbdare? ți le iau! ți le iau, mincinosule, pe toate! [traducere în rromani: Daniel-Samuel Petrila] La mulți ani, Matei VIȘNIEC! Referință Bibliografica: La mine vine un singur înger / Daniel Samuel Petrila
LA MINE VINE UN SINGUR ÎNGER de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372902_a_374231]
-
gât mai tare). Să nu mă lași fără suflare, că ne vom urca pe scări, liftul nu mai vrea să meargă, stă și el de sărbatori... Ca să pot deschide ușa, l-am lăsat din brațe jos. Nu mai nimeream nici broasca, atât eram de bucuros. L-am luat din nou în brațe, ca să-l trec al casei prag; nu se dezlipea de mine și vă spun că mi-era drag, mi-era tare, tare drag! Pe hol am o oglindă, mare
EXISTĂ MOŞ CRĂCIUN! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371164_a_372493]
-
al doilea motiv pentru care peninsula este o destinație atât de celebra. O mulțime de mamifere marine (delfinii boț de sticlă și mai multe specii de balene) trăiesc de-a lungul coastelor Floridei. Reptile unice (aligatori, crocodili americani, șerpi și broaște țestoase) trăiesc în Florida alături de păsări rare, viu colorate, pelicani, egrete, pescăruși și vulturi. Mamifere terestre unice în lume: ursul negru de Florida, cerbul cheie, bobcatul, pantera de Florida, trăiesc în peninsula, care este și loc de hibernare pentru foarte
LOCURI PE CARE MERITA SA LE VEZI ODATA IN VIATA de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 9 din 09 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344884_a_346213]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > HAIKU JAPONIA Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 828 din 07 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului * Cine tulbură apa și cerul luna o simplă broască Yosa Buson (trad. Costel Zăgan) ........................................................... * Plasă în aval lună acoperită zgomote atât Tan Taigi (trad. Costel Zăgan) .................................................................. * Melancolie- cad nimfele cerului în sufletul meu? Kobayashi Issa (trad. Costel Zăgan) ........................................................ * Din iarba verde spre cerul gol atârnă voalul căldurii Natsume Soseki
HAIKU JAPONIA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345749_a_347078]
-
pornite sau oprite la semnu-n mine germinat de voia-Ți-faptă-n necreat, și-n tot Egiptul se-auzea cum bate vântul nimicirii, când peste trupul său slăbit de faraonica-ndârjire, s-au abătut în ritm sporit actori haini din piesa groazei: ba broaște, muște și lăcuste, ba piatră, foc, epidemii și-alte cu dichis năpaste. Veni la rând a zecea plagă cu moartea primului născut din om și din nevorbitor, când Însuși Tu ai coborât ca moartea să o odrăslești în casele neînsemnate
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
pădurii. Hoinări la întâmplare, ascultând foșnetul codrului și trilul melodios al păsărelelor în liniștea sufletească ce-l cuprinsese. Stejarii seculari făceau parcă parte din familia lui. Ajunse la un iaz acoperit aproape în totalitate de un pod de verdeață. Orăcăitul broaștelor nu-l înspăimântă, ci din contră îl amuză. Descălecă și lăsându-și murgul liber se apropie de mal. Strâmbă din nas scârbit de imaginea micului lac și mirosul puturos ce plutea în jur. Când să se retragă atenția îi este
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
îl amuză. Descălecă și lăsându-și murgul liber se apropie de mal. Strâmbă din nas scârbit de imaginea micului lac și mirosul puturos ce plutea în jur. Când să se retragă atenția îi este atrasă de un fenomen neobișnuit. Mătasea broaștei se mișcă lent grupându-se în litere. Se frecă la ochi și se ciupi de lobul urechilor ca nu cumva să fie vreo vedenie. Dar nu era. Desluși pe suprafața iazului următoarele cuvinte care-l înspăimântară: „Zona duhurilor rele”. Se
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
pădurii. Hoinări la întâmplare, ascultând foșnetul codrului și trilul melodios al păsărelelor în liniștea sufletească ce-l cuprinsese. Stejarii seculari făceau parcă parte din familia lui. Ajunse la un iaz acoperit aproape în totalitate de un pod de verdeață. Orăcăitul broaștelor nu-l înspăimântă, ci din contră îl amuză. Descălecă și lăsându-și murgul liber se apropie de mal. Strâmbă din nas scârbit de imaginea micului lac și mirosul puturos ce plutea în jur. Când să se retragă atenția îi este
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
îl amuză. Descălecă și lăsându-și murgul liber se apropie de mal. Strâmbă din nas scârbit de imaginea micului lac și mirosul puturos ce plutea în jur. Când să se retragă atenția îi este atrasă de un fenomen neobișnuit. Mătasea broaștei se mișcă lent grupându-se în litere. Se frecă la ochi și se ciupi de lobul urechilor ca nu cumva să fie vreo vedenie. Dar nu era. Desluși pe suprafața iazului următoarele cuvinte care-l înspăimântară: „Zona duhurilor rele”. Se
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > HAIKU Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 746 din 15 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului muguri timizi și zeci de cratere-n șosea - deci primăvară! ochii broaștei mari - câte înțelesuri în foșnetul papurii vișinele-n pârg în curtea vecinului - acre desigur tot mai mulți țânțari - vapoarele spre Deltă pline-s de turiști de dimineață-s harnici măturătorii - praf și-ntre dinți iar gol cârligul - un bâzâit subțire
HAIKU de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348803_a_350132]
-
izvor de șiretlicuri, La tovărășii săi spune veninoasele-i nimicuri; Toți pe buze-având virtute, iar în ei moneda calpa, Chintesența de mizerii de la creștet până-n talpă. Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască... Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii! Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii, În cămeși cu mâneci lunge și pe capete scufie, Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie. Patrioții! Virtuoșii, ctitori de așezăminte
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
izvor de șiretlicuri, La tovărășii săi spune veninoasele-i nimicuri; Toți pe buze-având virtute, iar în ei moneda calpa, Chintesența de mizerii de la creștet până-n talpă. Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască... Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii! Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii, În cămeși cu mâneci lunge și pe capete scufie, Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie. Patrioții! Virtuoșii, ctitori de așezăminte
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
parcă Ar fi cerbii Cu stele în coarne parcă ar fi corăbii cu Velele în flăcări Susținând bolta lumii În vremea aceasta în semințe au loc Mari baluri Mireasma albăstrie a esenței luminează Odaia pustnicului Pe suprafața conceptelor crește Mătasea broaștei ( lumina e sentimentul soarelui frunza e sentimentul arborelui râul e sentimentul clipocitor al muntelui moartea al cui sentiment este ?) în curând drumurile se vor transforma în mari conducte iubirea se vede în fundul lumii ca un opaiț o, cum trec domnii
VERONICA MICLE, MIHAI EMINESCU, ION CREANGĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348853_a_350182]
-
apropiere și-apoi se desprindeau aruncându-se-n vad în jucăușe cercuri rotitoare, ca să curgă apoi lenevindu-se mai departe, spre balta ce se ghicea a fi foarte aproape în spatele caselor, din care seară de seară, un adevărat concert de broaște, se făcea auzit acompaniindu-i somnul. Din loc în loc, șirul de case era întrerupt de câte un maidan cu nisip - locul de joacă al copiilor mai mici în zilele senine. Iar din mal, coborau ici și colo spre Dunăre, trepte
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
ani și era foarte mulțumită de efectele terapeutice ale bailor. Recunosc că în sinea mea, m-am cam mirat, ne-nțelegând de unde atâta mulțumire, lacul fiind la fel de neângrijit ca și Amara. La mal apa era foarte murdară și plină de mătasea broaștei. Dar sora cea mare înota în larg și făcea băi reci cu nămol, deci...știa ea ce știa. Trecuse bine de 70 ani, dar se menținea într-o formă foarte bună. Un timp au vorbit ele, apoi ne-am ridicat
O IUBIRE PÂNĂ DINCOLO DE MOARTE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348273_a_349602]
-
nou somnul îi dădea târcoale și lăsând cartea din mână pe noptieră, stinse lumina. Era deja trei dimineața. Peste puțin timp începeau ca zorile să alunge întunericul nopții peste oraș. Înainte de adormi din nou auzi cum se învârtește cheia în broasca ușii. Se întoarse cu fața spre perete prefăcându-se că doarme. Cristina intră fără să facă zgomot, se dezbrăcă la lumina lunii și intră sub cearșaful care foșnea sub corpul său. Adormi imediat. Ana nu mai putu să închidă ochii
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
te înțeleg! Până la un punct, te înțeleg!” „Am început să cercetez sistematic locul, a continuat Oargă, am îndepărtat tot lăstărișul, ferigile, am curățat stânca de resturile de pământ... Nu, din partea opusă megalitul nu prea semăna a om, mai degrabă a broască țestoasă... Animal totemic, poate. Curios era însă faptul că înfățișarea omenească, de când îi stăteam eu în preajmă, căpătase o expresie ciudată! Iar ochiul aveam impresia că mă fixează în indiferent ce loc m-aș fi aflat! Din când în când
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PENTRU ULTIMA DATĂ EȘTI FRUNZĂ Autor: Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 315 din 11 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Culoarea florii cât un desiș cade în picături orăcăitul broaștelor se strânge în cântecul tău visele se topesc în cuburi de gheață plimbă-ți degetele pe voalul gerului ridică omul la nivelul pieptului când verdele ferigii se preschimbă în albastru și arde în violet cuvântul pianului muzica încălzește locul unde
PENTRU ULTIMA DATĂ EŞTI FRUNZĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345083_a_346412]