13,186 matches
-
a mai umplut un rând de țoiuri cu rachiu și la îndemnat pe Toader: „Deșteptarea, prietene! Ia în mână țoiul acela, că se uită cam chiorâș la tine. O cam văzut el că semeni și nu prea cu moș Vasile, bunicul tău. Ai bea și parcă nu... Ia omule și bea în lege, că nu ți-a strica cu nimic. Ba îi uita mai repede supărarea pricinuită de șaga mea. Hai să trăiești, Toadere!” „Să trăiești, Costică, da’ să nu mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ne mai trebuie un om - s-a arătat grijuliu Mitruță Ogaș. Am să vă scot tot eu din încurcătură - a revenit Pâcu. Care-i acela, Pâcule? - a întrebat moș Dumitru. -Îi unul Gavrilă Sloi... Așa îi zice lumea, dar pe bunicul lui îl chema Toaibă. Ei! Nu spuneam eu că la Pâcu în sat toți au numele schimonosit? Spuneam. Și de ce îl cheamă pe Gavrilă aista al tău Sloi și nu Toaibă? Și a fi om la locul lui? Ca să lungească
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lumea nu se va sfârși pe 12 decembrie 2012, ora 12.00 GMT, așa cum se credea până atunci, ci În aceeași zi, la 18.47, ora Tecuciului. 27 aprilie. Misterul ajungerii calendarului tocmai În Tecuci e dezlegat de către poliția locală: bunicul dinspre mamă al patronului mezelăriei era mayaș. Curenții oceanici iau În custodie coca de nuri și, În timp ce pe continent continuă disputele aprige asupra sorții ei, aceasta pornește Într-o croazieră lină prin Pacific. Pe măsura Înaintării, În câteva săptămâni se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cuvintele, cântându-le parcă. Pe bunica nu mi-o amintesc bine. A fost un quarc de tipul strange și viețuise neașteptat de mult pentru o radiație cosmică, adică 3x10-25 secunde, răstimp În care trăise o fulgerătoare poveste de dragoste cu bunicul, Înainte de-a decădea brusc și ireversibil. Bunicul era un pozitron bătrân care a lucrat mereu Într-un scaner PET, de aici și felul său de-a fi, curios și pisălog la culme. De el nu puteai ascunde nimic, pentru că
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o amintesc bine. A fost un quarc de tipul strange și viețuise neașteptat de mult pentru o radiație cosmică, adică 3x10-25 secunde, răstimp În care trăise o fulgerătoare poveste de dragoste cu bunicul, Înainte de-a decădea brusc și ireversibil. Bunicul era un pozitron bătrân care a lucrat mereu Într-un scaner PET, de aici și felul său de-a fi, curios și pisălog la culme. De el nu puteai ascunde nimic, pentru că vedea practic prin tine. „Iar te-ai jucat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
orbit-o. În lift, m-am privit În oglindă. Cu chelie și cu insulițele de păr alb de deasupra urechilor, cu servieta mai uzată decât podeaua unui magazin de solduri și lentilele ochelarilor groase cât două discuri de frână, păream bunicul tuturor contabililor. În fața apartamentului Verei, singurul de pe palier, malacul stătea de gardă, așezat pe un scaun. Când ușa liftului s-a deschis, s-a ridicat În picioare, scrutându-mă. Doar când m-am apropiat a avut o mică tresărire, care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe care el, cel născut la începutul epocii postbelice, a avut norocul să le mai "apuce": cu țăranii încă stăpâni pe pământurile lor și necorupți de colectivizare, cu ultimii exponenți ai vechii lumi burgheze - din rândul căreia făceau parte și bunicii săi - trăind încă în casele și, măcar parțial, pe proprietățile lor și continuând să se bucure de respectabilitate în ochii comunității - iar în școli, cu o bună parte din "excelentul corp profesoral interbelic" aflat încă la datorie. Pe atunci, își
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
asta au simțit toți cei ce au plecat să-și satisfacă stagiul militar. Părinții erau poate mai emoționați ca noi. Mai puțin tata. Așa credeam. Mă îmbrățișează și îmi spune: “Ai avut străbunici ce au trăit Primul Război Mondial, iar bunicii tăi pe cel De - al Doilea Război Mondial, eu eram în armată în ’68 când Nicolae Ceaușescu sa opus invaziei trupelor Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia, cine știe ce va fi și la tine. Sa nu mă faci de râs”. Mama nici
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
mă faci de râs”. Mama nici nu a venit. Nu a putut. Nici prietena nu a venit. Nu au lăsat-o părinții. Dar cine se mai gândea la toate astea?! Plec în armată, plec să devin bărbat! Așa-mi spuneau bunicii: “Nu-i bărbat cel care nu a făcut armata”. Și am făcut. Nu știu cât de mare bărbat am devenit, dar am făcut. Și culcat, și drepți, și târâș, și marșuri, și trageri. Am făcut cum trebuie. La tancuri. Școala de ofițeri
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
știu puține lucruri, iar cîte se știu, aproximative, contradictorii și oricum insuficiente, sunt ascunse cu grijă. Se vorbește despre ele cu reticență și cu un fel de stînjeneală, așa cum, În familiile rezultate dintr-o mezalianță, li se vorbește copiilor despre bunicii lor de condiție proastă; conștiința noastră este, cînd vine vorba despre ce s-a Întîmplat acolo, Încărcată și posomorîtă, ca a unui datornic la ușa căruia bat portăreii: tare am mai dori să nu fim acasă În acel moment! Încît
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din Muntenegru, În 1856 -, trebuie precizat că, pe vremea aceea, Serbia și Muntenegru făceau parte din Imperiul Austro-Ungar, din care mai făceau parte Banatul și o bună parte din Transilvania. Încît se poate presupune - și este cît se poate de evident - că bunicii săi erau de origine română. Sau aromână. Sau meglenoromână. Oricum, ceva În legătură cu românii. Nu e lipsit de importanță să remarcăm că În județul Caraș Severin, aflat la granița cu Serbia, trăiesc și astăzi numeroase familii cu numele Tesla sau Teaslă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
groază cînd mă gîndesc că trebuie să-l iau acasă, la sfîrșitul săptămînii, deși mi-e atît de dor de el. Cum Îl lași un pic singur, cum provoacă un nou dezastru. Acum urlă Întruna să i-l aduc pe bunicul din Detroit. — CÎt costă avionul? — Nu e vorba numai de bani. Tatăl meu pune mereu tot felul de condiții, caută pretexte - pur și simplu nu vrea să vină. Am impresia că se teme de ceva... Ultima oară ne-a spus
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Marychka a făcut-o pe mama ei vită Încălțată... Ba nu, mama ei a făcut-o pe ea! — Haidem, să te spăl, zise Christina. CÎnd mai vine Bow-Bow la noi? Întrebă Kiki, sărind Într-un picior. Așa Îl poreclise pe bunicul Como, care nu mai voia să vină să se joace Împreună la calculatorul lui Vic. Kiki era prea mic, pentru a Înțelege cît de mare e distanța dintre America și insula Roland și de ce Îi era atît de greu bunicului
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
bunicul Como, care nu mai voia să vină să se joace Împreună la calculatorul lui Vic. Kiki era prea mic, pentru a Înțelege cît de mare e distanța dintre America și insula Roland și de ce Îi era atît de greu bunicului Como să vină de acolo În fiecare zi. Dar atunci cînd venise, În vacanța din vara trecută, se certaseră tot timpul. Pentru că bunicul Como era un nesuferit, Închidea televizorul la Cartoon Network. Și la Animal Planet. Și la Discovery. Iar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cît de mare e distanța dintre America și insula Roland și de ce Îi era atît de greu bunicului Como să vină de acolo În fiecare zi. Dar atunci cînd venise, În vacanța din vara trecută, se certaseră tot timpul. Pentru că bunicul Como era un nesuferit, Închidea televizorul la Cartoon Network. Și la Animal Planet. Și la Discovery. Iar uneori, cînd se Înfuria, Îl lovea cu papucul la fund. Ca să se răzbune, Kiki Îl poreclise Bow Bow. Papucul era moale și ușor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la Animal Planet. Și la Discovery. Iar uneori, cînd se Înfuria, Îl lovea cu papucul la fund. Ca să se răzbune, Kiki Îl poreclise Bow Bow. Papucul era moale și ușor, nu-l durea prea tare, dar Kiki nu voia ca bunicul să știe asta și de aceea țipa ca din gură de șarpe. Como se Înfuria mai ales cînd rămîneau singuri acasă și Kiki nu-l lăsa să navigheze pe Internet, unde vedea o mulțime de fete care se pregăteau să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o văzuse pe Marychka prin gaura cheii. Era un copil deosebit de inteligent și foarte curios, punea mii de Întrebări, la care Como găsea de fiecare dată un răspuns aproape satisfăcător. De aceea se Împrieteniseră. Știa o mulțime de lucruri interesante bunicul Como și mesteca tot timpul gumă cu nicotină, din care Îi dădea uneori și lui Kiki, ca să vadă cum e. În schimb, dacă Îi Întreba ceva pe Christina sau Vic, Îl certau sau Îi răspundeau invariabil: o să afli cînd o să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Christina nu-i răspunse imediat, ci mai Întîi Îl ridică În brațe, Îl strînse la piept, apoi se descheie și Îl acoperi cu pardesiul, ca să nu-i fie frig. — Acest domn În vîrstă, Îl corectă ea, este un prieten al bunicului Como. De fapt, cred că ar putea fi chiar fratele lui, dacă ar vrea. De aceea Îi seamănă atît de bine. Și, după un timp oarecare de reflecție, mai adăugă: el ne va ajuta să-l găsim pe tati. Plictisit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Ei bine, cum nu primesc nici un răspuns de la tine, aș putea să continui bine-mersi cu povestea mea. Ai fost crescut de bunica ta, o bețivă bună la suflet și cinică. În viața ei apăruse un vid de cînd soțul ei, bunicul tău, plecase, vid care uneori era umplut necorespunzător de diverși bărbați care nu-i justificau speranțele. Crawford Douglas a fost unul dintre bărbații ăștia. CÎteodată, În casa aia, tu te gîndeai la ea și la bunicul tău. Te gîndeai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de cînd soțul ei, bunicul tău, plecase, vid care uneori era umplut necorespunzător de diverși bărbați care nu-i justificau speranțele. Crawford Douglas a fost unul dintre bărbații ăștia. CÎteodată, În casa aia, tu te gîndeai la ea și la bunicul tău. Te gîndeai la cum ar fi fost să fie acolo, la cum l-ai fi Împărțit cu ea. Te gîndeai la vidul pe care l-a lăsat, la faptul că peste tot mai existau Încă urme ale lui. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și un fel de dulap care, În jumătatea lui dreaptă avea niște rafturi pe care erau puse În stive egale farfurii de toate mărimile și formele. Fereastra dădea spre o mică livadă de meri, vișini și pruni și era mândria bunicului, care trudise la ea decenii de-a rândul, dându-i prestanța și carnalitatea care mă tulburau pe mine acum. Tresăream deseori, când auzeam În liniștea nopții, cum merele prea coapte cad strivindu-se de pământ. Ziua, vedeam grauri Înfruptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
chip, Îmbrăcat neglijent și fumând fără Încetare țigară de la țigară, apoi, nu l-am mai văzut niciodată, cu toate Încercările bunicilor de-a da de urma lui. Căile Ferate Îi desfăcuseră contractul de muncă, puțin după moartea mamei. Atâta aflaseră bunicii despre el. În vara aceea, mă maturizasem, simțeam asta după felul În care interpretam ceea ce se Întâmpla cu mine și ceea ce se Întâmpla În jurul meu. Îmi plăcea singurătatea, o savuram ca pe-o delicatesă, mă foloseam de ea, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că se frânge. Apoi, fâlfâitul de aripi se repeta Întreaga zi, cu aceeași cadență. Le era teamă că m-aș putea face un punct pe care ei din cauza bătrâneții n-or să-l mai vadă. Trecuseră aproape doi ani și bunicul se Împuținase, șchiopăta și tremura din toate Încheieturile și nu mai cobora cu săptămânile din pat. Avea o formă gravă de Parkinson care-i afectase și vorbirea. O singură aripă mai fâlfâia: bunica. Într-o dimineață de martie, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tremura din toate Încheieturile și nu mai cobora cu săptămânile din pat. Avea o formă gravă de Parkinson care-i afectase și vorbirea. O singură aripă mai fâlfâia: bunica. Într-o dimineață de martie, pe o ploaie măruntă și rece, bunicul a părăsit lumea asta, spunând cu foarte mare greutate ultimul cuvânt: Îndoială, În prezența preotului care-l spovedise. Preotul a interpretat cuvântul ca un semn al pierderii credinței, În ultima clipă de viață. Satul În care mă părăsise tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
eunuc, care, prin cine știe ce manevre economice de culise, a adaptat-o În interior cerințelor acestei afaceri Înfloritoare, dar dubioase În opinia mea. Un suedez de origine indiană a cumpărat de la el o imensă o pădure de conifere, ce-a aparținut bunicului matern al sfrijitului. Recuperarea ei a fost lungă și costisitoare, dar a meritat! Suedezul va face din ea un fel de rezervație de bursuci, veverițe și căprioare pe care le va crește și Îmblânzi vânzându-le apoi pe mari sume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]