2,586 matches
-
sistem de personaje, o ierarhie, bazată pe contrast, paralelism, complementaritate, diversitate etc. Astfel, Stendhal a edificat un contrast între iubirea adevărată a provincialei Mme de Renal și dragostea inventată sau vanitoasa a Parizienei Mathilde de La Mole. În L'Education sentimentale, burgheza comme îl faut Mme Arnoux este femeia inaccesibila, în comparație cu curtezana Rosanette, iar pariziana Mme Dambreuse este o mondenă rafinată contrapusa provincialei sălbatice Louise Roque. Motivele și scenariile de a deveni Pariziana sunt multiple și diverse. Printre ele, un motiv comun
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
limitări. El refuză tipul spectacolului tradițional că reprezentare accentuat teatrală. Decalajul dintre literatura și teatru se manifestă plenar în atitudinea conformista pe care și-o asumă teatrul în susținerea fundamentului burghez al societății: daca teatrul se limitează la poetizarea moralei burgheze, în române se procedează la o critică necruțătoare. Dramaturgii se limitează la conflicte înguste de dragoste, de onoare, de bani, de prejudecăți morale, pe când secolul are probleme grave, tratate în marile cicluri ale lui Balzac și Zola. Odată cu revoluția, teatrul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
literatura și dramaturgie. Doi creatori care au anumite interferente cu estetică naturalista sunt dramaturgul Henry Becques și regizorul André Antoine. În cele mai bune comedii "serioase" ale sale, Henry Becques (Leș Corbeaux, 1882 și La Parisienne, 1885) denunță tarele societăți burgheze, demonstrând că scena poate evocă, la fel de bine ca și românul lui Flaubert sau al lui Zola, legătura cu cotidianul. Teatrul sau este lipsit de efecte de teatru și, conform esteticii naturaliste, este o "felie de viață", realitatea socială nefiind decorul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
casă, de soț și de copii. Ține la ordine, liniște și la tradiții. Nici amantul sau, Lafont, nu vede nimic condamnabil în menajul în trei. Contrastul între situația ambigua a protagoniștilor și preocuparea lor permanentă pentru morală dezvăluie fariseismul moralei burgheze și dă naștere unei ironii amare. Situația nu progresează, piesa nu are (că și alte piese ale dramaturgului) acțiune, deznodământul coincide cu situația inițială, suntem în prezența unei "felii de viață". Acest final deosebește varianta franceză de piesă cu un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Stratageme de afirmare ale Parizienei: transcendere a stereotipiei Mediul social și privat din toate timpurile dictează un anume tip de pattern comportamental, spațial, genurial. Românul, foiletonul, teatrul secolului al XIX-lea tratează toate dilemele legate de femeie de pe pozițiile moralei burgheze dominante. Spre deosebire de ocupațiile masculine, măi dinamice (război, revoluții, dueluri, curse de cai, jocuri de pierzanie etc), cele feminine sunt statice și, de aceea, destul de monotone. Femeile au alte ocupații decât cele ale bărbaților, care urmăresc alte scopuri: banii, puterea, gloria
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dans le monde supérieur des adultères patriciens et des hautes intrigues. Pour y tenir la première place, îl suffisait d'une femme comme celle-là" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.387]. 140 Treptat, sub influența Parisului viciat, Renée își transforma principiile burgheze oneste în fantezii interzise: "Et c'était dans cette nature que germaient, que grandissaient leș fantaisies prodigieuses, leș curiosités sans cesse renaissantes, leș désirs inavouables" [Zola, La Сurée, p.161]. 141 "Renée, dans șes satiétés, éprouva une singulière sensation de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în repetate rânduri: același Sergio Solmi le-a numit un echivoc genial, Carlo Bo a folosit expresii mai tranșante: abuz, act de violență și, nu în ultimul rând, Natalino Sapegno i-a acuzat pe acesti admiratori de fascinație anacronica și burgheza. La polul opus s-au aflat critici precum Massimiliano Boni care a apărat viziunea rondistă asupra subiectului în discuție.107 În ciuda greșelii de a fi prezentat o imagine prea formalista a lui Leopardi sau, mai bine spus, datorită acestor greșeli
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vieții? Din dragoste, două persoane refuză pînă la capăt acest imposibil. În ciuda a ceea ce au avut de îndurat, pentru cele două iubite este imposibil să nu facă orice ca să-l salveze. Pentru aristocrata Mathilde de La Mole, ca și pentru provinciala burgheză, doamna de Rênal, să se compromită devine posibil. De exemplu, doamna de Rênal nu ezită să-l viziteze la închisoare pe Julien, în văzul tuturor, inclusiv al soțului ei. Ele încearcă totul împotriva imposibilului său. Zadarnic. Julien face ceea ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ca această dis tincție să revină unui jurnalist, și au făcut asta pentru un romancier prolific și popular, deși o figură atipică în peisajul literelor franceze, Philippe Djian, autorul lui Oh. Scriitorul s-a născut la Paris, într-o familie burgheză armeană, a studiat literele, apoi a călătorit prin lume, a scris reportaje și cărți, a făcut tot felul de munci fizice și a publicat un volum cam la fiecare 18 luni. Trăiește departe de mondenitățile și jocurile de culise pariziene
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Bunica, eram deja singur, că de pe atunci deja îmi închipuiam doar că eram doi, fratele meu și cu mine, pentru a suporta insuportabila singurătate. Bigger than life Ghicitoare: ce iese dintr-un bandit evreu, născut în Algeria, și o franțuzoaică burgheză, catolică și reacționară? Răspuns: un mare scriitor atipic. Îl cheamă Philippe Djian și are 65 de ani. Complement de ghicitoare: ce mare editură pariziană și-a făcut un obicei din a "rata" debutul unor scriitori talentați și non conformiști (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
teoriei marxiste își pot regăsi rădăcinile în acest tip de raționalism, astfel încât, deși "radicală în analizele logice ale capitalului, teoria marxistă menține un consens antropologic cu opțiunile raționalismului occidental în forma sa definitivă pe care a dobândit-o în gândirea burgheză a secolului al VIII-lea"405. Devine evident astfel cum o dată cu distanțarea de teoria marxistă se produce și distanțarea de modernitate, concepută ca epocă a producției, a raționalizării și a capitalismului industrial. Această ruptură de modelul marxist de scriitură și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
această etapă fiind coordonată de legea structurală a valorii 455. Sistemul simulacrelor trece astfel de la epoca feudală, care presupunea o ordine socială extrem de bine stabilită pe baza unei ierarhii și în care semnele erau perfect clare și fixate, către ordinea burgheză, caracterizată de o luptă la nivelul semnelor distinctive și în care reproducerea în serie devine o lege nouă, dominată de mecanismul pieței, și se termină cu ordinea actuală, în care simulacrele însele constituie întreg universul. În epoca feudală, falsificarea în interiorul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
semnele încetează să se mai refere la natură"456. Arta din această perioadă imită natura, Baudrillard enumerând creșterea importanței teatrului, a artei baroce, dar și proliferarea unui material nou, stucul, drept mărturii ale "metafizicii falsificării" și ale dorinței unificării societății burgheze într-un sistem propriu de semne, care să-i reflecte imaginea și puterea 457. Baudrillard sugerează în această manieră că un scop inerent ordinii interne a simulacrelor este acela de a produce un sistem universal de putere și control. Al
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau chiar îmbrățișând acest curent. 95 Cf. Mihaela Constantinescu, op. cit., p. 25. 96 Anthony Giddens, Consecințele modernității, trad. de Sanda Berce, Editura Univers, București, 2000, p. 153. 97 De menționat teoretizarea a două tipuri de modernități: o modernitate a civilizației burgheze, caracterizată de idealurile de progres, utilitate și raționalitate, precum și o modernitate estetică, care în literatură îl are drept exponent pe Baudelaire. 98 Ibidem, p. 9. 99 Jean Baudrillard, "Modernité", în Encyclopædia Universalis, Éditeur à Paris, 1988, vol. 12, p. 424
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Muntenia, Moldova-Bucovina și Transilvania. Așezate mai spre centrul Europei, Transilvania și Bucovina au stat sub influențele sașilor, secuilor și ungurilor, ale autorităților imperiale austriece și ungare, cu gusturi mai accentuate pentru realizările civilizației occidentale fundate de Renaștere, Reformă și revoluții burgheze. În deceniile sovietocrației, dobrogenii și oamenii Deltei cu indicele de amestec cel mai mare au fost susținuți spre modernizarea-colectivistă prin cele mai consistente investiții bugetare pentru o agricultură cu un sol ușor de irigat din Canal și din apele Dunării
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Uniunii Sovietice restituirea teritoriilor Chinei și altor țări, printre care și România, dezghețul cercetărilor umanistice de la noi s-a văzut în abordarea problemelor alienării omului, în unele scrieri în antropologia și axiologia filosofică, dar și în virulentele critici ale "ideologiei burgheze occidentale", părăsite când interesele o cereau. De aceea s-au și intensificat atunci contactele cu Germania Federală, cu Israelul, Palestina, Libia. Era vremea când structuro-funcționalismul franco-american aducea noi argumente în sprijinul statu-quo-ului modern occidental. După un sfert de secol, căutările
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
istorică, Hazard găsea sursele acestui fenomen în modernitatea inaugurată prin evenimentele Renașterii și Reformei Contrareformei. Aceasta din urmă s-a încheiat odată cu trecerea de la clasicism la iluminism și de la absolutism monarhic la monarhie constituțională, respectiv republică, prin cele trei revoluții burgheze: engleză în secolul al XVII-lea, americană și franceză în secolul al XVIII-lea. Tot atunci au început și alte procese de amploare pentru depășirea organizărilor sociale medievale prin cele burgheze și burghezo- democratice. Treptat, economiile bazate pe agricultură, pe
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
capitalismului anilor 1850". (Op. cit., p. 230) Cel puțin în România se resimte tot mai greu această sumbră ferocitate molochică. Cât privește "reîntoarcerea" lui Hermes, vedem că ia forma opoziției față de "demitizarea" derulată de două secole încoace de către biserici, de statele burgheze, socialiste ori militariste. Sunt tot mai impresionante cruzimile acestor dispute. Procesul demitizării "a dat gata, în câteva decenii, însuși obiectul oricărui umanism, obiectul pe care se întemeiază etica și nădejdea oricărei societăți tradiționale, fie ea și occidentală. Fără să mai
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
prin reforme. Tradiția este determinantă în societățile arhaice cu structură de clasă și îmbracă fie formele imaginilor tradiționale asupra lumii, fie cea de etică de stat în "societățile tradiționale", care urmează după cele dintâi. Tradiția este criticată "științific" de ideologiile burgheze universaliste, care apar cam odată cu capitalismul liberal. În aceste societăți formate în mod istorico-natural în lumea occidentală, doar dreptul natural rațional și utilitarismul au funcții de legitimare (de dominare, de asigurare a legalității ordinii normative). Prin trecerea la capitalismul organizat
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
profesional", specific păturilor de mijloc, orientate spre performanță, precum și fatalismului păturii de jos, slăbit cu tradițiile religioase. Asemenea tradiții sunt adoptate în familii și în acțiunile de educație. Toate sunt "tradiții care nu se pot regenera singure pe baza societății burgheze". (ib., p. 317) Lor li se adaugă "universalismul moral particularist" și "mentalitatea de supus", arta și estetica explozive sau, cum enunța H. Marcuse, "societatea ca operă de artă (...) cea mai mare utopie, cea mai radicală posibilitate de eliberare". (9, p.
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
inaugurarea modernității culturii prin iluminism, revoluții politice și sociale în secolul al XVIII-lea european și american, pe de o parte, au deschis omenirii inedite orizonturi, iar pe de altă parte au părăsit prea abrupt valori și instituții viabile. Revoluțiile burgheze de atunci au înlăturat nu numai formele de absolutism monarhic și fanatism religios pentru a face loc liberalismului economic, politic, cultural, dar și multe norme utile. Replicile conservatoare la violentele schimbări aproape că nu au fost luate în seamă. Scolastica
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
rezumau în programele economico-comerciale și strategico-militare de înarmare febrilă a tuturor țărilor. La suprafață se derulase istovitorul "Război Rece", pentru persuadarea oamenilor în vederea atașamentului la valorile unuia din sisteme. Se desfășura sforăitoarea confruntare dintre "atotbiruitoarea ideologie marxist-leninistă" și "perimata ideologie burgheză", potrivit "limbajului de lemn" al documentelor fostelor partide. Se prezentau deformate și "ideologizate" atât "lumea țărilor socialiste", ca un sistem tehnico-economic în ascensiune, favorizat de cea mai avansată bază și suprastructură din istorie, cât și "lumea capitalistă" aflată în ultimul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
interumane suspicioase. În teorie, convertirea de la vechea filosofie exagerat de ideologizată la pluralismul filosofic care, din "obiect de intransigentă critică revoluționară" în timpul celor cinci decenii de Război Rece, să devină câmp de concepte pentru formularea și cercetarea problemelor. "Curentele filosofice burgheze", cum erau denumite cu circa un sfert de secol în urmă, au fost nu o dată prilej pentru critică și "completarea creatoare a filosofiei marxiste". Adoptarea cuvântului "creator" și a derivatelor sale (intrate mai intens în uzul propagandei după anul 1965
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Americii în 1492, expansiunea creștinismului a fost paralelă cu expansiunea colonială, menținută până la mijlocul secolului al XX-lea. Noile state medievale apărute pe ruinele vechiului imperiu, Reforma și Contrareforma religioasă de la începutul secolului al XVI-lea, Renașterea, Iluminismul și Revoluțiile burgheze din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea au dus la crearea puterilor politice și militare moderne care s-au angajat în lupte pentru hegemonia lumii. Avem în vedere mai ales Spania, Franța și Germania. Prin războiul de 77
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
înseamnă, de fapt, reactualizarea unei modalități paradigmatice de revrăjire a lumii și de recuperare a ceea ce istoria, în înclinația ei decisivă pentru uitare, lasă în urmă. Imaginile copilăriei berlineze a lui Benjamin vor fi, așadar, imagini dialectice, în care lumea burgheză a începutului secolului XX este sesizată în aspectul ei critic, din perspectiva anticipației propriei disoluții. În oglindă, parcă, disoluția pe care imaginea orașului burghez o vădește copilului este cea a autorului matur, resimțind disoluția care amenință Germania anilor ’30: „In
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]