3,562 matches
-
cuierul de lîngă fereastră ca o piele abandonată. Și sînt singur. Mă rog, aproape singur. Împart salonul cu un tip care are o criză de ulcer, se Îndoapă cu apă cu bicarbo nat, aproape că-l aud clipocind, ca un butoi. Pentru că orice e mai bun decît un moment de singurătate În celula minții, ne băgăm În seamă. E de undeva de lîngă Alexandria, Îmi povestește că la centrul de recrutări nici nu au vrut să se uite la fișa lui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
crama altui restaurant. Am mai fost o singură dată În acest local. O văgăună rustică cu ștergare țărănești și farfurii de lut pe pereți. Măcar o bere putem să bem, ospătarul Îmbrăcat În costum popular ne zice că e ultimul butoi. În subsolul ăsta ca o criptă nu e doar frig, toate sînt jilave, și la fel ajung și hainele noastre În cîteva minute. La masa de alături sînt niște tipi de vîrsta noastră pe care Îi știm de undeva, deși
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
treaba, de la tipul ăla pe care-l știe toată lumea. Nu par convinși, dar vine momentul În care apare tipul, pe care chiar Îl cunoaștem - nu doar pentru că e popular, ci, pentru că e din generația noastră, a terminat la liceul rival. Butoiul de bere nu se termină așa de repede cum ar vrea ospătarul, care stă proptit Într-un cot la bar și cască - și-a pus o haină pe umeri să nu Înghețe, după cum ne-a sfătuit să facem Însuși CÎrmaciul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
termină așa de repede cum ar vrea ospătarul, care stă proptit Într-un cot la bar și cască - și-a pus o haină pe umeri să nu Înghețe, după cum ne-a sfătuit să facem Însuși CÎrmaciul. CÎnd totuși se termină butoiul, Îl Întrebăm dacă nu are vin. Cerem patru fiole, pe care ni le aduce reticent. Între timp, toată lumea are de povestit cîte o fază și rîdem pînă aproape ajungem sub masă. Dar cea mai tare fază e faptul că tipul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
roți, o vechitură din ‘84 insuficient de sigură pentru protecția aparaturii de protecție. Ca orice bun român am recurs la istorie. Ce relație o fi existat între umor și înaintașii firmei MOLID SECURIT SSTEMS ?! Diogene a apelat la protecția unui butoi, zice unul. Armata unui domnitor din Moldova i-a învins pe turci undeva, nu departe de Pădureni, folosind tactica râsului.Au murit ăia hohotind pe ruptelea ! Umoriștii iubesc câinii, a adăugat unul dintre copii. El deține un tekel pur sânge
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
decât în țoi, dorobanț, cinzeacă și alte unități metrice de măsurare a volumului. Vă întrebați, firesc, de unde bani pentru creșterea neabătută a leului?!? Simplu. Madam Pârțak a concurat la Festivalul Sufleurilor unde a cîștigat un binemeritat loc întâi, primind șase butoaie cu țuică din partea organizatorilor. Sufleul cu tot cu ecou a trecut dincolo de hotare odată cu liberalizarea vizelor, scoțienii onorându l cu alte șase butoaie, dar de wisky, iar grecii cu trei grătare de uzo, o băutură inofensivă bine conservată în alcool. În încheierea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
a leului?!? Simplu. Madam Pârțak a concurat la Festivalul Sufleurilor unde a cîștigat un binemeritat loc întâi, primind șase butoaie cu țuică din partea organizatorilor. Sufleul cu tot cu ecou a trecut dincolo de hotare odată cu liberalizarea vizelor, scoțienii onorându l cu alte șase butoaie, dar de wisky, iar grecii cu trei grătare de uzo, o băutură inofensivă bine conservată în alcool. În încheierea acestei povești emoționante ne adresăm doamnei Pârțak, recent revenită dintr-o deplasare la madam Izbășescu, unul dintre viitorii mari întrepizi prosperi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și, aproape în fiecare zi, ba la noi - ba la ei, se îndulceau cu câteva pahare. Pretextul era să vadă ce vin era mai bun. Și cum operațiunea era grea și de mare răspundere, nu o terminau decât odată cu golirea butoaielor. Mă îngrijora și totala lui inapetență pentru lectură. Cumpărasem multe cărți, numai clasici români și literatură universală. Înainte de a ieși la pensie, nu spunea că abia așteaptă momentul , pentru a se pune pe citit. Momentul sosise, dar apetitul întârzia să
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
l arăt Alexei: Nu credeai că mă sinucid? Ei bine, se va vedea! Deocamdată am făcut rost de armă. Înainte de a mă hotărî, intrasem deja în magazin. Patronul îmi arătă câteva revolvere, și mari și mici, unele vechi, demodate, cu butoi, altele minuscule ca niște jucărioare. ― Nu-mi plac. N-aveți altele mai bune? ― Pentru ce vă trebuie? ― Vreau să-mi zbor creierii, i-am răspuns cu tonul cel mai natural de pe lume. Negustorul zâmbi superior (crede domnul că mă prostește
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Pentru așa ceva oricare e foarte potrivit. Tot treaba aia o face. Perfect logic omul de după tejghea, dar simplist, fără un pic de fantezie. E de-a dreptul barbar să-și ridice cineva viața trăgând de limbă un revolver oribil, cu butoi, sau să se arunce sub roțile unui Ford desuet în loc să prefere un somptuos Roll's sau măcar Cadillac. Așa că am ales un Browning mic, cu prăselele încrustate în sidef. O adevărată bijuterie în miniatură. Negustorul mi-a făcut pe loc
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
au dat rezultatele. După Bratoveanu Gherasim, cu 9.50 scria clar Brumă I.Constantin. Bravo, mi-a spus tata. O să avem și noi colaci, prescură și colivă. Și a pornit prin sat cu hârtia de-a înecat-o în câteva butoaie de vin. Medie mare, bursier dar de unde atâtea câte se cereau la seminar: cămăși de zi, cămăși de noapte, cerșafuri de plapumă, de pat, plapumă, pernă, uniformă de zi, uniformă de sărbătoare și lista urca până în bagdadie. Personal posedam doar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Bucești, Liești, Șerbănești și Hanu Conachi și iată-ne în comuna Tudor Vladimirescu. Am trecut repede prin pădurea de la Hanu Conachi fiindcă știam că pe acolo sunt foarte mulți hoți. Atacau coloane de câte 40-50 de căruțe care treceau cu butoaie de vin spre Galați sau Brăila și ce le luau? Caii. Deci tot bieții căruțași-cărăuși erau cu paguba, că vinul rămânea pe loc, caii ioc iar negustorii urcau în tren spre case. După o pauză la Tudor Vladimirescu, i-am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Satul era alcătuit din bulgari, oameni gospodari, harnici. Iordache era directorul școlii și locuia la școală. Avea un beci, conform obiceiului locului: intrai într-o cameră văruită, cu masă și scaune, de aici încolo începând hruba propriu-zisă unde se ținea butoiul de vin și ce mai era de ținut. Și era tocmai locul potrivit pentru începutul sărbătorilor. Sărbători ca sărbători, dar inima a făcut explozie cât mii de artificii abia în februarie 1933 când totul se hotărâse: da! Și iată-ne
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
te poți scălda de două ori în același râu, deoarece în fiecare clipă râul devine altul, este, pentru un romantic, chiar răul originar al lumii. Sau ce să mai spun de Diogene? într-un fel, toți romanticii au trecut prin butoiul lui. Și, dacă tactul face parte dintre semnele distinctive ale omului clasic, de ce tact a dat dovadă Socrate? Maestrul lui Platon a făcut aproape tot ce trebuia pentru ca să fie condamnat la moarte. N-a vrut să fugă din Atena, când
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
el e, într-adevăr, alb când se învîrte repede. Așadar, în aceeași măsură în care specialiștii se consideră în drept să tragă concluzii judecând cu creierul, eu mă socot îndreptățit să-mi formez o părere judecând cu inima. Pe mine, butoiul în care locuia Diogene m-a preocupat la fel de mult ca ideile sale. Mi s-a părut că acest "Socrate nebun", cum a fost numit, a rezolvat într-un mod extraordinar de simplu spinoasa dilemă care opune singurătatea și solidaritatea. În loc să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a părut că acest "Socrate nebun", cum a fost numit, a rezolvat într-un mod extraordinar de simplu spinoasa dilemă care opune singurătatea și solidaritatea. În loc să se ducă departe de lume, într-o peșteră, el s-a vârât într-un butoi, așezat în aglomerație, de unde putea auzi discuțiile celorlalți. Ce înseamnă asta dacă nu că în orice mizantropie trebuie să mai rămână o fărâmă de tandrețe? Altminteri, suntem pierduți. Iată, domnilor, de ce vă voi spune, la un moment dat, că Parthenonul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
profitau de momentul cînd lucrătorul de la betonieră le umplea gălețile ca să dea fuga să bea cîteva Înghițituri de bere și uneori chiar să-și vîre capul murdar, de obicei acoperit cu un coif țuguiat din hîrtie de ziar, Într-un butoi uriaș umplut cu apă murdară. Pe urmă se Întorceau la gălețile lor și Își reluau drumul bălăbănindu-se, apropiindu-se uneori prea mult de marginea schelei, Julius Îi și vedea prăbușindu-se și făcîndu-se zob cu o Înjurătură pe buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
afecteze orientarea în spațiu - puteai găsi orice. Trei copii uriași erau instalați pe podea, în jurul televizorului lui Mark. Mark, cu căciulița lui tricotată, stătea între un bursuc îmbrăcat în uniformă de pușcăriaș și un bărbat cu pieptul umflat ca un butoi, cu o pălărie de vânătoare și îmbrăcat în trening. Weber îi recunoscu din fotografiile lui Karin. Pe ecran, o șosea care străbătea un peisaj pământiu, vălurit, se desfășura până la linia orizontului. Farurile unor mașini joase măturau asfaltul șerpuitor. Cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scriu. Nu știu cum să-ți explic, dar chiar și pentru a scrie o scrisoare efortul mi se pare supraomenesc. Herr Doktor, sunt foarte mare și parcă am crescut peste noapte. La Revelion arătam încă a fetișcană, acum sunt un fel de butoi ambulant. Ce să faci cu acest butoi, unde să-l pui ca să poți sta într-o poziție aptă pentru scris ? Mi-am amintit că Virginia Woolf scria pe o placă de lemn, într-un fotoliu, dar ea n-a avut
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
și pentru a scrie o scrisoare efortul mi se pare supraomenesc. Herr Doktor, sunt foarte mare și parcă am crescut peste noapte. La Revelion arătam încă a fetișcană, acum sunt un fel de butoi ambulant. Ce să faci cu acest butoi, unde să-l pui ca să poți sta într-o poziție aptă pentru scris ? Mi-am amintit că Virginia Woolf scria pe o placă de lemn, într-un fotoliu, dar ea n-a avut copii. Eu aș putea să pun respectiva
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
judecăți veneau din partea unor oameni care fie nu trecuseră prin experiența maternității, fie fuseseră părinți de duminică, fie nu scriseseră până la vârsta mea de atunci (aproape treizeci de ani) nici cât reușisem eu să scriu, bine sau prost, am produs butoaie întregi de lacrimi, am avut mai multe crize de gastrită, am dezvoltat o afecțiune autoimună și am bătut-o la cap pe draga de Sanda cu aceleași refrene, pe care ea le-a demontat afectuos, fără să obosească. Nu maternitatea
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
al crimei - ivindu-se cu dinții de șobolan dezgoliți, cu fața albă ca ceara crispată de frică și de plăcerea lașului de a ucide fără milă și pedeapsă, În timp ce soarele scînteiază necruțător pe butonii manșetelor scrobite și licărește stins pe butoiul pistolului automat albastru, pe care-l strînge În mîna tremurătoare și i-l oferă stăpînului său Însetat de sînge și-i șoptește fioros: — Luați-l! Luați-l, domnu’ Bartlett! Trageți În ticălos, dacă-ncearcă să vă lovească! Între timp negrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sufletului lui. — Mă doare-n c... ce gîndeai tu, mă, căcăciosule! Ține-ți clanța, că-ți trag un glonte de-ți verși mațele! Își scosese pistolul din toc și-l ținea În mînă; ochii celor trei băieți sînt pironiți asupra butoiului cu licăr de un albastru stins, privindu-l cu o atenție concentrată, plină de o spaimă mută și de o uimire fascinată. — Haideți, spălați putina! striga viteazul Îmbrîncindu-l cu mîna liberă pe băiatul pe care tocmai Îl plesnise. Cărați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îi plăcea să mănînce, te primea totdeauna cu soba Încinsă. Ei, Doamne, chiar i-am zis: „Apoi, cum faci tu focul, nici nu-i de mirare. Oricine poate să facă focul așa“ - i-am zis - „și să toarne jumate de butoi de petrol În fiecare zi. Doamne ferește, măi omule! O să luăm foc cu toții Într-o zi!“ - i-am zis... ce risipă, dragul mamei, ce cheltuială! Ce mai duduia hornul, de se clătina toată casa! Ei... dragul meu, să-ți mai spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aveau de scop mai ales paza trecerii Dunării; dar fără îndoială că alături cu aceste flotile de război, trebuia sa se afle și vase de transport. De aceea și vedem pe columna lui Traian aducându-se proviziuni de grâu și butoaie cu lichide, vin, oloi etc., cu șăicele până la locul pe unde Romanii fac podul pentru a trece în Dacia. În tot cursul său de la Columbaci în Serbia pană la Orșova, Dunărea curge într-un pat foarte îngust, restrâns între doi
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]