33,891 matches
-
hazardatele sale gesturi printre care acela de a coborî în arenă să înfrunte fiarele. Înfruntarea cinematografică se produce în inima amfiteatrului din centrul Romei (vezi Forumul recreat digital). Aici - urmînd sfaturile cinicului proprietar de luptători - Oliver Reed, admirabil în acest cîntec de lebădă, sclavul gladiator cîștigă simpatia maselor din tribune, intoxicate cu ludi circenses. Diversiune organizată prin care un ritual funerar a degenerat într-o formă criminală de exacerbare a violenței gratuite, stupefiant spectacol al unei grandori maladive, manieră de întreținere
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
filmul lui Curtis Hanson, dar în egală măsură și al bărbaților în pragul unor crize de nervi, pe numele lor Michael Douglas, Robert Downey jr. și Tobey Maguire - a fost menționat doar la două categorii: a foarfecelui poetic și a cîntecului original. La ultima categorie a și învins, dar - cu siguranță - nu doar datorită lui Bob Dylan, autorul melodiei cu titlu semnificativ: "Things Have Changed"...
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
programată". Aventura apei ajunge astfel a reflecta nu doar natura imaginarului pillatian, ci și ambiția hermeneutului său. Apa își descoperă o valență lirică în planul critic! Un exemplu mai potrivit i se pare lui Al. Cistelecan a fi oferit de Cîntecele stepei, în care comuniunea cu marea se complică prin ispita "sufletului feminin" acvatic de-a se prezenta ca "stihie masculină", ca un paroxism al virilității fruste, sălbatice: "Virilizarea atitudinii presupune cu necesitate feminizarea cosmosului, iar în această dialectică a atracției
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
Tu însă îți vei pieptăna părul de salamandră-amăruie/ Și ai să-ți spui că frunzele de salcîm/ Sînt ca niște răni pe umerii copiilor./ Acum, cînd marele oraș e îmbrăcat în kaki" (Scenă de gen IV). Baudelairismul actualizat al autorului Cîntecelor negre e reluat cu vervă proprie: ""Am oroare, i-am spus,/ De această mașină de întins diminețile,/ De frunzele aurii, de tutun, pe care le recoltăm/ Din tarlalele epuizate ale nervilor,/ Am oroare de fecioarele gelatinoase ale marelui oraș".// Apoi
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
și insurgent, provocator cu program. Nostalgia serafică nu dobîndește drepturi superioare demonizării. Cele două fețe ale plăsmuirii poetice sînt la fel de legitime precum cei doi ochi ai autorului, contrastanți: "Ochiul drept zvîcnea de o amintire:/ A luminii pe pîntecul tău. Un cîntec/ Îngînat cu buzele doar, imperceptibil./ Ochiul drept, cel stăpîn cîndva, călărețul crîncen,/ Ochiul drept ca o sabie. Cîndva.// Ochiul stîng aștepta. Vitraliu/ Îmbinat cu cheaguri de sînge. Ochiul stîng, cel puios și tandru,/ Învelit în placentă, adormit.// Apoi, brusc, ochiul
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
creația artistică este ea însăși echivalată cu un ethos, cu un cod purificator. Wagner ar trebui "iubit" și "gustat" ca un "vast basm", ca o plonjare în superbă gratuitate "tămăduitoare": "De pe poziția aceasta a deplinei detașări ne dăm nereticenți pradă cîntecului său vrăjitor. Precum și peste măsură de saturați de șiretenie, pehlivănie, delațiune, minciună și tertipuri, nu șovăim a prețui și proslăvi desuetele entități nibelungice: din depărtări strălucesc intens, ne dau sfatul de a nu le desconsidera". Dar nu avem a face
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
Al. Cistelecan, a publicat o astfel de exegeză intitulată Celălalt Pillat. Și are dreptate în demersul său critic. Nu uit să adaug că ediția pe care o comentez încă poetul, în 1944, a deschis-o cu versurile sale de licean, Cîntece de demult, îndatorate total aproape sămănătorismului (a mărturisit, apoi, că a citit în adolescență, avid revis-ta Sămănătorul). În La culesul viei tonul și atmosfera amintesc mult de poezia nostalgică a lui Iosif: "Am lăsat pridvorul casei sub umbrarele de nuci
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
la bătrînețe (avea 75 de ani), a rostit Carp celebrele discursuri în Cameră și în Senat, înfierînd matrapazlîcurile liberale în fruntea cărora se situa Ioan I.C. Brătianu. (Pe acestea le și reproduce dl Ioan Adam în ediția sa.) A fost cîntecul de lebădă al strălucitului om politic P.P. Carp care, după ce a fost, în Consiliile de Coroană din 1914 și 1916, împotriva alianței cu Antanta, a murit supărat în 1919, după ce a declarat că "România are atîta noroc încît n-are
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
lui Iliescu vor avea, cât de curând, să dea seama pentru iluziile în numele cărora au venit la putere. Nu e suficient ca prim-ministrul să afirme că România e o țară a statului de drept, câtă vreme marile procese "cu cântec" au intrat în ceață. Nu poți duce de nas la nesfârșit nici populația din țară și nici organismele internaționale prefăcându-te că reformezi, dar prezervând formele fără fond ale comunismului. Când "Sidex"-ul gălățean continuă să piardă câte un milion
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]
-
emoționați, care tocmai își primiseră mandatele de condamnare la detenție și mergeau la Poliție, pentru a se preda de bună voie. Parada a culminat pe treptele Poliției unde tinerii martiri au îngenuncheat în fața mulțimii, în timp ce un acordeonist a început să cântece cu patos "Zornăiți, voi lanțuri grele/ Care m-ați cuprins..." Mulțimea a început să chiuie, în timp ce femeile, despletite, jeleau cu vorbe grele. Când în ușa Poliției și-a făcut apariția temnicerul, una din mame l-a implorat "mai lasă-i
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
scoate la iveală numeroase probe care argumentează în favoarea "preeminenței acvaticului asupra teluricului", chiar și în etapa de acumulări ale experienței poetice inițiale, prin punerea în lumină a motivului unduirii, ca modelator al materiei telurice, a ceea ce numește - de exemplu, în legătură cu Cântecele stepei din volumul Eternității de-o clipă (1917), "doctrina virilă încurajând feminismul elementelor" sau a numeroaselor metafore marine în chiar cuprinsul spațiului imaginar ocupat de elementaritatea terestră. Totodată, analistului nu-i scapă nici transpunerile oarecum mecanice, de factură programatică, ale
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
să meargă cu mine! Dar, pace!" Două săptămîni mai tîrziu - sindrofie în casa Coșbuc, cu o grămadă de doamne și domnișoare din familiile Sfetea, Hodoș, Bacalbașa, Nasta. Jocuri de societate, gustări, băuturi și tîrziu, cînd cheful se încinge, declamări și cîntece. Dacă e să ne luăm după aceste două luni - ianuarie și februarie 1918, Bucureștiul avea o viață mondenă intensă. Leca Morariu nu scăpa nici o premieră teatrală (la "Comedia" asistă la spectacolul cu O noapte furtunoasă și la Stane de piatră
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
caută ginere), cerceta expozițiile de la "Palatul artelor", unde expuneau Steriadi, Vermont, Verona, Ressu, Ștefan Popescu ș.a., iar după spectacole, e invitat la cină în diferite case și consemnează discuțiile și modul cum a petrecut pînă tîrziu, petreceri adesea terminate cu cîntece (unele deocheate, precum Țațo, nu te supăra, reprodus în întregime) sau anecdote corozive, de un remarcabil haz cazon. Sînt notate cu vînă de reporter și evenimentele de senzație, de pildă furtul moaștelor Sfîntului Dumitru de către bulgari, la 16 februarie 1918
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
ei, dar cu un spor deznădăjduit. O răsucire de mîndrie avu cînd un fecior de țigan o îmbrățișă. Realiză pe dată distanța enormă care o desparte, totuși, prin naștere, de ceilalți țigani. Continua să muncească, trezindu-se, cîteodată, cîntînd vechi cîntece țigănești de tabără. O stăpînea gîndul răzbunării pe ucigașul părinților ei. Era, socotea, rostul ei în lume. Porni spre bătrînul Miloș, căruia îi povesti despre uciderea părinților lor și tot coșmarul ei. Miloș, după ce ascultă spovedania, plecă din sat cu
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
veche colecție de folclor. E vorba de primul dintre volumele seriei Folclor din Moldova (EPL, 1969), cuprinzînd texte culese de Mihai Costăchescu (ediție îngrijită de G. Ivănescu și V. Șerban); o parte considerabilă a cărții o reprezintă peste 300 de Cîntece populare-scrisori din timpul războiului din 1916-1918. Materialul a fost adunat de autorul colecției în timp ce era mobilizat, în primul război mondial, la Cenzura militară. Situație ideală pentru un filolog, nu lipsită de o anume ambiguitate morală în actul de a citi
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
băieții jură să nu se îndrăgostească, drept pentru care dansează à la Fred Astaire. Filmul se numește Love's Labour's Lost (Zadarnicele chinuri ale dragostei), este o adaptare liberă după piesa omonimă a lui Shakespeare și este împănat cu cântece semnate Cole Porter, Irving Berlin, Gershwin etc. În prima jumătate de oră ideea de a-l ecraniza astfel pe Shakespeare pare nu doar îndrăzneață, ci și inspirată. Numerele dansante sunt amuzante, interpreții (Branagh, Alicia Silverston, Adrian Lester, Natascha McElhone etc.
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
fac "limba" victimei și mai râvnită. Ceea ce dorește să obțină torționarul este o rostire "estetică", dar care ține de o estetică a urâtului. Paradoxal la nivelul sonorității este faptul că torționarii doresc să obțină trei rezultate: pe de o parte "cântecul" (confesiunea victimei), pe de alta tăcerea ei (atunci când este supliciată) și încă o dată tăcerea acesteia, după eliberarea din detenție (când victimei i se interzice să vorbească despre tortúrile la care a fost supusă). Totuși, uneori, confesiunea nu i-ar da
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
drumurile creației" (p. LVII). După cum se va dovedi, ediția Coșbuc, începută într-o notă de oarecare modestie, va depăși posibilitățile editorului. Ritmul ei de apariție a fost foarte lent: în 1966, volumul I cuprinde Balade și idile, inclusiv secțiunea de Cântece I-XLV, cu note și variante extinse (p. 199-385); în 1972, volumul II include Fire de tort, Ziarul unui pierde-vară, Cântece de vitejie, cu note și variante la p. 345-483; în 1977, volumul III (la care voi reveni) încheie opera
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
Ritmul ei de apariție a fost foarte lent: în 1966, volumul I cuprinde Balade și idile, inclusiv secțiunea de Cântece I-XLV, cu note și variante extinse (p. 199-385); în 1972, volumul II include Fire de tort, Ziarul unui pierde-vară, Cântece de vitejie, cu note și variante la p. 345-483; în 1977, volumul III (la care voi reveni) încheie opera poetică, editând selectiv poeme din periodice, poeme postume și "diverse"; în 1979, volumul IV tipărește Scrieri în proză; în 1982, apar
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
povețe ( Pe cine iubesc?, Povață, Bunătate și cinste), iubirea de părinți (Copilul iubitor de mamă, Mama și copilul), respectul pentru vârstnici (Bătrânul și copiii), fenomene ale naturii, anotimpuri, plante, animale (Iedera, Secetă și ploaie, Cosașul milos, Pe câmpie, Zâna florilor, Cântec de mai, În pădure, Păsărica, floarea, valea, Apa călătoare, Pescarul etc., cele mai multe sunt din această categorie), recomandări și elogii profesionale (Roșiorul, Fierarul, Dogarul, Doctorul, Zidarul, Cizmarul, Plugarul), jocuri (Cântecul soldatului, Copilul neastâmpărat). Tehnica versificației e simplă, adecvată destinației didactice, ceea ce
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
animale (Iedera, Secetă și ploaie, Cosașul milos, Pe câmpie, Zâna florilor, Cântec de mai, În pădure, Păsărica, floarea, valea, Apa călătoare, Pescarul etc., cele mai multe sunt din această categorie), recomandări și elogii profesionale (Roșiorul, Fierarul, Dogarul, Doctorul, Zidarul, Cizmarul, Plugarul), jocuri (Cântecul soldatului, Copilul neastâmpărat). Tehnica versificației e simplă, adecvată destinației didactice, ceea ce nu înseamnă că lipsesc ingeniozitățile. Regia textului nu are mari subtilități. Singura echivalență metaforică insolită mi s-a părut aceea dintre pădure și oraș (p. 51 și 87). E
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
Uneori e adoptat modelul folcloric, ca într-un fel de invocație sau descântec: "Ieși, sfântule soare!/ Ieși din închisoare!/ De ne adu zorile,/ Cu privighetorile,/ ?i-ncălzește florile!/ Ieși din nor, de după nor!/ Dă verdeață luncilor!/ Loc de joc copiilor!" (Cântecul soarelui, p. 89). Am regăsit cu bucurie textul unui cântecel din copilărie, Vânătorul: "Iepurași, fugiți acum!/ Hai la crâng, nu stați în drum!/ Vânătorul dacă vine,/ N-are să vă fie bine!" (p. 49). Fluența versurilor susține cantabilitatea și transparența mesajului
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
de dans. Ceva s-a schimbat în timpul scurtei mele absențe. Petrecerea e în plină desfășurare. Considerați lucrul acesta ca pe un accident al istoriei. Prietenii lui Carlton se comportă decent, iar prietenii părinților noștri au decis să mai renunțe la cîntecele lor de pahar și la romanțe, ca să vadă ce se mai poate învăța. Carlton dansează cu soția directorului administrativ. Frank, prietenul lui Carlton, cel cu fața de copil bătrîn, dansează cu mama. Văd că tata a ieșit din bucătărie. Se
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
costumele și înfățișările tuturor și care se îndepărtează, seară de seară, de el însuși. Atît de sigur pe sine, de puternic, de cuceritor pe scenă, atît de singur, de bîntuit, de temător în culise, în cabină, acasă. Piesa lui Cehov Cîntecul de lebădă este luată de Horațiu Mălăele - regizor și protagonist - drept pretext pentru o mărturisire foarte personală, în fond. Vasili Vasilici Svetlovidov sînt eu! poate să sune confesiunea lui Horațiu Mălăele. Fără suprapuneri, neapărat, cu similitudini, lucrate dincolo de piesă, sugerate
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
unei credințe blestemate și a unei apostazii supuse unei mutații purtătoare de speranță, pe traiectul eretic al fantasmei poetice: "în anteriu de lauri e îmbrăcat/ întîiul zeu stacojiu de praful din cerurile/ Cu argilă peste ele./ Cu inima scuturată de cîntecul sporit,/ Priviți-mă. în mine un veșnic m-a privit./ Dar întunericul perdeluiește orice mers/ Către minune, mă încarcă/ Stafia purtînd un roi/ Sacru-demoniac împrejurul/ Aburelui și vrînd să se mărească/ Din tot ce mișcă sub rană" (întunericul). îndoielile nu
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]