2,562 matches
-
orice urmă de agresivitate. - Pierric, ieși de acolo, asta nu e jucărie! Ieși de acolo, băiete, hai! Marie se Încordă din răsputeri ca să-l tragă afară din vehicul, apoi Îl Îndemnă să se ducă acasă. Tot mototolindu-și pachetul de cîrpe, În mod vizibil nepricepînd de ce Îi confisca Marie jucăria, dezamăgit și contrariat, Pierric se Îndepărtă În cele din urmă cu părere de rău. Lucas nu era probabil prea departe. TÎnăra polițistă străbătu situl, trecu de tumulus și aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și repezite. Gwen se ridică pe vîrful picioarelor și Își Înfipse privirea Într-a lui. - Nu e cea mai bună zi pentru ghicitori. Hai, vino, mergem acasă. Văzînd că n-are de gînd să renunțe, Îi smulse brusc pachetul de cîrpe și-l flutură În gol. - Mergem acasă, altfel Îți arunc păpușa! Amenințarea supremă. Pierric făcu stînga-mprejur, Învins. Ea Îi dădu Înapoi grămada de cîrpe pe care el o strînse cu putere la piept, lăsîndu-se tras cu părere de rău, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vino, mergem acasă. Văzînd că n-are de gînd să renunțe, Îi smulse brusc pachetul de cîrpe și-l flutură În gol. - Mergem acasă, altfel Îți arunc păpușa! Amenințarea supremă. Pierric făcu stînga-mprejur, Învins. Ea Îi dădu Înapoi grămada de cîrpe pe care el o strînse cu putere la piept, lăsîndu-se tras cu părere de rău, tot Întorcînd capul ca să se uite Îndărăt. Erau deja departe cînd urcară strigătele de ajutor scoase de Marie și de Lucas, venind parcă de sub pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai dezordonat decît de obicei. Își legăna frenetic capul mare, cuprins de o excitație neobișnuită. Cu stîngăcie, labele lui mari traseră dintr-o ascunzătoare de sub pretențioasa placă de marmură de pe căminul din living o cutiuță de tablă. O vîrÎ printre cîrpele pe care le ținea În brațe și o șterse spre scara care ducea spre camerele de dormit, mormăind de nerăbdare. Ca un păianjen, Yvonne ieși Încet din ascunzătoare și se ținu după el la distanță. Pierric intră În camera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o umpluse, protestă: nu putea accepta economiile lui Pierric. - Nu-ți face griji, Juliette și cu mine o să ne descurcăm. Avem mulți amici pe continent. Dar Pierric Înhăță banii și-i vîrÎ cu de-a sila În geantă, mimînd cu cîrpele din brațe un bebeluș pe care-l legăna. Ronan, Înduioșat, Îl Îmbrățișă. - Mulțumesc, Pierric, ești cu adevărat nemaipomenit. Îți făgăduiesc că de Îndată ce se va naște bebelușul, am să fac totul ca să-ți trimit o poză... Se opri văzînd groaza de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nicolas, protestă ea violent. - Ea poate că nu. Dar cineva apropiat, cu totul dependent de ea, de ce nu? Preț de o secundă, Marie avu impresia că vede profilîndu-se peste landă umbra unui mers săltăreț și șchiopătînd. Și un pachet de cîrpe vechi. Lucas Îi urmări gîndurile și dădu din cap. - Pierric a putut foarte bine servi drept executant al acțiunilor josnice. 20 Nu degeaba era fiica mamei ei, Își spuse Lucas după ce o interogase pe Gwenaëlle Le Bihan timp de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o amintire din copilărie foarte marcantă? - Desigur, dacă e fără nici un pericol pentru el, Îl temperă Marie. Toți trei se Întoarseră spre Pierric: cu privirea În gol, acesta se legăna Înainte și Înapoi, frămîntînd convulsiv În mîini grămada lui de cîrpe. Etrava iahtului familiei Kersaint despica apele verzi pe care ceața le făcea lăptoase. PM, la cîrmă, fixa linia orizontului cu exaltare; aruncînd o privire spre GPS, corectă ruta. Un mormăit nedeslușit Îi atrase atenția spre bancheta din față. Arthus, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
șase ani, se refugiase lîngă tumulus, stătea tupilat sub ploaie, tresărea la fiecare fulger care lumina marea spumegîndă și dezlănțuită, la fiecare bubuit de tunet care izbucnea, apoi se rostogolea mai departe vuind. Tremura strîngînd la piept o legătură de cîrpe și nu-și lua ochii de la dolmen. Ca și cum ar fi răsunat chiar sub monstrul de piatră, auzea ecouri neclare ale unor glasuri de copii. Brusc, privirea lui se holbă. Pămîntul părea să se deschidă sub dolmen. O văzu atunci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
unor glasuri de copii. Brusc, privirea lui se holbă. Pămîntul părea să se deschidă sub dolmen. O văzu atunci pe Gwen ieșind la suprafață ca un spiriduș ivit din adîncuri. Băiețelul Încercă să se ducă spre ea, să-i Întindă cîrpele pe care le ținea În brațe, dar fără măcar să-l vadă, fetița plecă În goană ca și cum ar fi fost urmărită de Însuși diavolul. Gildas și Loïc ieșiră la rîndul lor, șiroind de apă și de noroi, cei doi ștrengari o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
neputință pentru micul Pierric să se scoale, să meargă, să fugă, stătea acolo fixînd-o cu privirea pe femeia care Încerca să se tîrască afară din groapa aceea deschisă, plîngînd și chemînd În ajutor... Atunci micuțul Își lăsă jos pachetul de cîrpe și se tîrÎ spre ea. Părul ei lung era mînjit de apă, de pămînt și de sînge; femeia se agăță de el, Pierric se Încordă Încercînd s-o tragă de sub dolmen, dar nu avea destulă putere. Își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu! El nu! În dîra luminoasă a unui fulger, o siluetă Înaltă și neagră se decupa nu departe de copil. Înainta spre el, inexorabilă. Copilul terorizat se tîrÎ lîngă tumulus, pitulîndu-se Îndărătul lui, luînd din nou la piept grămada de cîrpe. Sinistra siluetă rămase nemișcată deasupra femeii care gemea și se răsucea la picioarele lui, Întinzînd brațele. Bărbatul, imens, scoase cu un gest brusc de la șold o lamă care sclipi În beznă. Se aplecă, o Înșfăcă pe tînăra femeie de plete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
iasă Încet din starea de hipnoză... Parcă vrînd să-l contrazică, Pierric se agită, Încerca să apuce ceva, iar chipul lui arăta mînie, descumpănire. Strigă cu vocea aceea de copil: - Bebelușul meu! Vreau bebelușul meu! Bebelușul meu... - Își cere jucăria, cîrpele. Marie le luă de pe noptieră și le puse În brațele lui Pierric, dar, spre uluirea tuturor, acesta le azvîrli fără menajamente. - Nu, nu păpușa, vreau bebelușul meu! Bebelușul pe care l-am găsit, dă-mi-l Înapoi! E al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
golful Jefuitorilor, trudindu-se să se țină după ceilalți care nu făceau niciodată caz de el. CÎnd puse piciorul pe nisip, auzi un plînset nu departe, o văzu atunci pe tînăra naufragiată, inconștientă. Ținea strîns la piept un pachet de cîrpe care se agita scîncind. Pierric veni mai aproape, fascinat. Cu o mînă șovăielnică, dădu la o parte scutecele și Întrezări o mutrișoară de nou-născut. La contactul cu mîna puștiului, bebelușul Întoarse capul și deschise gurița, căutînd parcă pieptul mamei ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-l aștepte. Marie se Încruntă văzînd că și Ryan era de față, dar nu făcu nici un comentariu. De pe chei, toți Îi făcură semn cu mîna de cum Îl zăriră, cu capul Înfășurat În bandaje albe, cu veșnica lui grămadă de cîrpe sub braț. SRPJ din Brest Îl pusese sub escorta a doi polițiști care aveau misiunea să nu-l scape din ochi și cu care În mod vizibil Pierric simpatizase, bătîndu-i viguros pe umeri și șterpelindu-le chipiele. Marie Îi prevenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bine și tocmai se pregătea să-l lase Împreună cu familia lui cînd el Începu să gesticuleze ca un smintit, scoțînd strigăte Înăbușite, cu ochii ieșiți din orbite. Se repreziră cu toții să-l liniștească, astfel că, În agitația produsă, grămada de cîrpe ținută strîns de Pierric la piept căzu pe jos, scoțînd un ciudat zgomot Înfundat. Marie se grăbi să ridice de jos jucăria. Doar Ryan văzu ce-l tulbura atît de tare pe Pierric. Era Jeanne care se Întorcea acasă, Jeanne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Jeanne pe care Pierric o fixa cu groază, mormăind cu voce neliniștită: - Bebelușul meu, bebelușul meu!... Hoața, hoața! Marie nu auzi cuvintele pe care le rostea, căci, fascinată, rămăsese cu ochii pironiți pe păpușa care se ițea din grămada de cîrpe. O păpușă veche. Cu chip de porțelan. Exact În clipa aceea, o rază de soare căzu peste ochiul de sticlă al păpușii. Un ochi rotund, cu gene pictate. Marie nu mai văzu nimic altceva. Doar fulgerul din privirea fixă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-și dea seama, repetând uneori aceeași frază de cincizeci de ori la rând. Cazul Janinei o obseda. „N-a venit la Înmormântarea lui taică-su...” Trecea dintr-o cameră-n alta, ținând uneori, uitată În mână, o cratiță sau o cârpă de spălat pe jos. „Înmormântarea lui taică-su... Înmormântarea lui taică-su...” Papucii târșâiți pe gresie scoteau un soi de scrâșnet. Bruno se ghemuia În pat, Îngrozit; Își dădea seama că toate astea vor sfârși rău. Uneori, În halat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mutrițele, fustițele și chicotelile lor. Ziua le vedeam la lecții, la prânz le vedeam la Penalty, barul de lângă liceu, vorbeau cu băieții; eu mă duceam acasă ca să mănânc cu nevasta. Sâmbăta după-amiază le revedeam pe străzile cu magazine, Își cumpărau cârpe și discuri. Eu eram cu Anne, ea se uita după trusouri de nou-născut; sarcina Înainta fără probleme, era incredibil de fericită. Dormea mult, mânca de toate; nu mai făceam dragoste, dar cred că ea nici nu observa. La ședințele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de la bucătărie. Așa. Cine zice că nu știu ce fac ? — Deci ai făcut curat în nu știu câte case, spune Nathaniel, privindu-mă. — Da. În milioane de case. Sprayul s-a solidificat în picături mici cenușii, ca de cristal. Le șterg repede cu o cârpă, dar nu vor să se ia. Shit. Mă uit mai bine la tub. „A NU SE FOLOSI PE SUPRAFEȚE DE GRANIT”. Shit. — În orice caz, spun, acoperind iute picăturile cu cârpa. Îmi stai în drum. Iau un pămătuf de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cenușii, ca de cristal. Le șterg repede cu o cârpă, dar nu vor să se ia. Shit. Mă uit mai bine la tub. „A NU SE FOLOSI PE SUPRAFEȚE DE GRANIT”. Shit. — În orice caz, spun, acoperind iute picăturile cu cârpa. Îmi stai în drum. Iau un pămătuf de praf din cădiță și încep să mătur cu el firimiturile de pe masă. Scuză-mă... — Atunci te las, spune Nathaniel, cu un început de surâs în colțul gurii. Se uită la pămătuf. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
opresc brusc din frecat și-l văd pe Nathaniel stând în ușă și uitându-se la oglinda mânjită. — Cu oțet ai încercat ? — Cu oțet ? Mă holbez la el suspicioasă. — Atacă grăsimea, adaugă. E bun pentru geamuri. — A. Bine. Îmi pun cârpa jos, încercând să-mi regăsesc calmul. Da, știam și eu asta. Nathaniel clatină din cap. — Ba nu știai. Mă uit la chipul lui hotărât. N-are nici un rost să mă mai prefac. Știe că n-am făcut curat în nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
picăturile alea mari de grăsime care plutesc la suprafață ? Trebuie să le scoți cu lingura. În timp ce vorbește tocmai termină plăcinta de prune. Presară foaia de deasupra cu unt și o bagă rapid la cuptor, după care culege din zbor o cârpă și șterge masa. Am urmărit-o toată ziua cum se mișcă iute și precis prin bucătărie, gustând din toate felurile, complet stăpână pe situație. Nu există nici o urmă de panică în atitudinea ei. Fiecare lucru se întâmplă exact așa cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
asta. — Mmm, mormăi ca să mă lase în pace. Știi, nu e ușor să intri la drept, Samantha. Mai ales la cea mai bună facultate ! Îmi aruncă o privire sugestivă. Au fost nu știu câte sute pe un loc ! — Fantastic. Dau iritată cu cârpa pe televizor. E extraordinar. Nu e la cea mai bună facultate de drept. Asta ca să știi. — Și cât stă ? Încerc să pun întrebarea cât mai firesc cu putință. Depinde. Trish suflă un nor de fum. Examenul e peste câteva săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Fuck ! țip, cu respirația Întretăiată. Îmi cer mii de scuze... — Iisuse Hristoase! izbucnește Doug Hamilton enervat, ridicîndu-se și scoțînd repede din buzunar o batistă. Ai idee, pătează ? — Ăă... Înhaț cutia de suc neajutorată. Nu știu. Mă duc s-aduc o cîrpă, spune celălalt tip și sare În picioare. Ușa se Închide În urma lui și se așterne tăcerea, Întreruptă cînd și cînd de sunetul băuturii de afine prelingîndu-se pe podea. Mă holbez la Doug Hamilton, roșie la față și cu tot sîngele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
acelor E coli lăsați de puii cruzi pe mâinile bucătarilor. - Nimic nu‑i mai burghez decât spaima de moarte, spunea Ravelstein. Ținea aceste mici anti‑predici Într‑un stil cu totul excentric. Îmi aducea aminte de dansatorii gen păpușă de cârpă, clovnii din anii douăzeci care‑și fâlfâiau brațele lungi, zdrențuite, molatice, și Își pictau zâmbete largi până la urechi pe fețele făinoase. Așadar, preocupările serioase ale lui Ravelstein „coexistau”, ca să folosesc un termen din politica secolului douăzeci, cu bufoneriile sale. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]