27,540 matches
-
cuvintele au luat-o razna, și pe adolescentul care și-a atârnat de gât un carton pe care stă scris cu litere de tipar: ,,Fievă milă de un orfan. ,, Un cor pestriț, pe multe voci care se Înalță spre urechile călătorilor enervant, și În același timp impresionant. Mâinile apucă banul cu o dexteritate extraordinară, uimindu-l chiar și pe exersatul Antoniu. El nu cerșește În vagonul metroului. Stă pe scaunul roșu din plastic, ca un spectator absorbit cu totul de acțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu o dexteritate extraordinară, uimindu-l chiar și pe exersatul Antoniu. El nu cerșește În vagonul metroului. Stă pe scaunul roșu din plastic, ca un spectator absorbit cu totul de acțiunea piesei. Pe pereții stațiilor, reclame uriașe apelează la naivitatea călătorilor,și se lăfăie atrăgând prin coloritul și conținutul lor: copiatoare, medicamente, detergenți, mobilier, aparatură electrică, mașini, vopsele, cosmetice, mezeluri, la toate adăugându-se câte un zâmbet bine studiat, și lăsând să se vadă danturi impecabile. Publicitate pentru orice se produce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
degetul în șanțul dintre vintre și coapsă, puteam să-i simt încă, în primele săptămâni de după dispariția sa, rotunjimea gelatinoasă; au urmat, însă, nopți de groază, când îmi scormoneam pântecele în van, scotoceam până sus, în coșul pieptului - vai mie, călătorul își pierduse urma în regiuni necartografiate și necunoscute. Oare unde o fi plecat? Cât de sus și cât de departe avea să meargă până să ajungă la destinație? Te pomenești că într-o bună zi o să deschid gura în timpul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ca un girofar printre rafalele albe. — Nu e o gară, spuse el. Doar un semnal care ne ține În loc. Încremenirea roților reduse noaptea la tăcere, cu excepția unui șuier intermitent de abur care o spărgea. Ici și colo se trezeau niște călători care scoteau capul pe fereastră și vorbeau unul cu altul. De la vagoanele de clasa a treia, din partea din spate a trenului, răzbătea sunetul unui arcuș de vioară. Melodia era simplă, ingenioasă, matematică, dar În zborul ei prin Întuneric și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
amănuntul la prețuri mici și unice pentru toate articolele. A ajuns cu timpul o corporație multinațională. Fondatorul ei se numea F.W. Woolworth (1852-1919). Serie de ghiduri turistice inițiată de Karl Baedeker În 1828. Scopul lor era să-i ofere călătorului informațiile practice necesare pentru ca acesta să se poată dispensa de un ghid plătit. Karl Baedeker verifica cât sunt de demne de Încredere ghidurile lui făcând călătorii incognito, consultând cele mai bune surse și cei mai valoroși experți. Obiectivele de interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cool să faci tamtam Înainte de a fi absolut sigură. Vai, Îmi pare că o să plângi. —Mă simt Îngrozitor, am spus, Încercând să nu plâng. Nu era momentul să cad Într-o stare de tristețe În contul activităților soțului meu de călător În jurul lumii. Totuși, simțeam cum Îmi dădeau lacrimile. Adunându-mă, m-am uitat la ceas. Era deja 2:30. M-am hotărât să merg din nou printre invitați ca să văd dacă o găseam pe Alixe. Dacă nu, urma să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
e controlată de vraja lui Helen? Stând în fața unui șifonier neoclasic din nuc natur, cu o imensă oglindă fațetată aplicată pe ușă, Helen mângâie stâlpii și ghirlandele sculptate și zice: — Nu vrei să dobândești nemurirea împreună cu mine? Asemenea acestei mobile, călători în viața de după moarte, privind cum mor toți cei care ne iubesc. Paraziți. Dulapurile astea. Helen și cu mine, gândacii de bucătărie ai culturii noastre. Ușa cu oglindă este brăzdată de o cicatrice adâncă lăsată de inelul ei cu diamant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Ediția a IIa EDITURA JUNIMEA IAȘI 2008 Memoriei părinților mei MARIA și NECULAI care au știut să treacă demni prin urgiile secolului XX Fiicei mele IULIA care, la vremea scrierii acestui roman, mi-a inspirat paginile despre copii Gânduri de călător La câțiva ani după Revoluție, când peste țară încă mai viscolea ca odinioară cu crivăț rămas de pe vremuri, drumurile mele politice, născute din dorința de a organiza mișcarea liberală din România, m-au purtat și pe la Piatra Neamț, oraș dinspre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Cînd și cînd, liniștea e zgîriată de zgomotul ziarelor împăturite ori despăturite de actor. Femeia cu guler alb se stăpînește cu greu să nu-și certe vecinul, că nu-i tihnește calmul în care s-a retras. Din spate, un călător întinde gîtul să afle și el noutăți din presă. De partea cealaltă, lîngă bătrîna care a renunțat la coșul de nuiele, stă profesorul universitar, cu capul lăsat pe spate, cu ochii aproape închiși, trăgînd cu coada ochiului, nedumerit, spre vecină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în gol. Muzica transmisă la radio niște acorduri dulci de chitară toropește de-a binelea pe toți călătorii. Numai ziarul foșnit de actor îi mai face cînd și cînd să tresară. Dați-mi și mie unul, vă rog! întinde mîna călătorul din spate. Poftiți îi oferă actorul. Dumneavoastră nu vreți? întreabă pe vecină. Femeia nici nu-l bagă în seamă. Doar nodul care i se pune în gît trădează nervii gata să se reverse, opriți la timp, cu greu. Fantastic!! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cei ce vor lua aceste hotărîri. Mi-au fost studenți adaugă profesorul cu mai puțină convingere. La fără frecvență? întrebă încet Lazăr. V-or fi fost spune șoferul -, dar aici, în cursă, eu conduc. Cursa are patruzeci și șase de călători, plus doi copii.... ...și un cățel murmură Lazăr. ...așa că nu risc să stau în cîmp și să-i aștept pe foștii dumneavoastră studenți. Te rog să nu fii ironic! hotărăște profesorul. Am să mă adresez secretarului de partid de la întreprinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de transporturi. Eu sînt spune șoferul, așezîndu-se la volan. Dar nu despre asta e vorba. Fiecare clipă în plus înseamnă alți centimetri de zăpadă și nu cred că o să ne mai putem întoarce. Fără să mai asculte pe vreunul dintre călători, șoferul pornește motorul și dă înapoi. În valul de zăpadă dintre malurile șoselei, la lumina farurilor, se vede urma lăsată de botul mașinii, ca o grotă albă. Viscolul joacă nebun prin cele două fascicole de lumină. Cursa face manevre scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la adăpost. De ce n-ai tras mașina lîngă ușă? întrebă o voce. Nu pot răspunde șoferul -, sînt niște borne de beton, care opresc accesul mașinilor, nu se văd, că-s sub zăpadă. Cine vrea, poate să-și ia din bagaje. Călătorii fug prin zăpadă în direcția clădirii aflată în întuneric, înșirîndu-se lîngă ferestre, lovind cu palmele, făcînd larmă, doar-doar le va deschide cineva. Cîțiva se opresc lîngă obloanele ridicate la burta cusei și-și iau din bagaje. Șoferul încuie ușa, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
două părți ale vîntului scurs pe lîngă clădire se unesc mai puternic, umflă creanga, o saltă pînă la statura unui om și-o lasă apoi să cadă spre fundul iazului secat. Și dacă vîntul ăsta smulge acoperișul clădirii? întreabă un călător apropiindu-se de bar. Cum să-l smulgă? se miră arhitectul. E ancorat solid în stîlpii de rezistență. Pe ușa din coasta barului pătrunde Mihaela, o femeie scurtă și grasă, urmată de soțul ei, Pavel, un bărbat într-un pulover
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu pot spăla cu tine pe jos ținîndu-te de păr? Letiția murmură un "da" și pornește spre bucătărie, urmată de Sultana, să-i arate ce anume are de făcut. Ar trebui să tragem cu ceva zăpada de pe acoperiș spune un călător, dar cum arhitectul doarme, vorbele creează o tăcere grea, spartă într-un tîrziu de sunetul telefonului. Toți întorc capul spre capătul barului, unde șoferul, țipînd în telefon, încearcă să se înțeleagă cu cei de la autogară. Se aude prost, foarte prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întreba zice Pavel fără nici un chef, înfuriat de răceala fetei și pornește spre dormitor, să se odihnească, liniștit că Mihaela lui nu e în stare de scandal, nici dacă l-ar vedea. Încălziți bine de flăcările mari din gura sobei, călătorii se împrăștie, reluîndu-și locurile pe scaune ori pe saltele. Sînteți supărată pe mine, doamnă? se oprește profesorul în fața bătrînei, care și-a așezat broboada cu cățelușa culcată pe masă. Nu, de ce-aș fi? clătină din cap femeia, privind aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Am să le dau puțin, cît să-i amăgesc încuviințează tatăl, iar copiii, înțelegînd parcă, întind mîinile și apucă strîns bucățile de carne, cedîndu-le cu greu. În toată sala restaurantului, peste nedumerirea de mai înainte, cînd șoferul, ajutat de doi călători, a adus de la cursă cele două geamantane, plutește acum aerul optimist, reîmprospătat continuu, odată cu valurile mirosului de la friptura ce se pregătește în bucătărie, unde, pe masa acoperită cu tablă lucitoare, din inox, bucățile mari de mușchi de porc stau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un somn bun, își face apariția dincolo de bar, urmată de Sultana, îmbrăcată în capot, morocănoasă, încruntată, cu cearcăne mari, adînci și cu o cută de dezgust în colțul gurii. Ne mai faceți cîte o friptură?, că-i tîrziu spune un călător, apropiindu-se de tejghea. Ia vezi-ți de treabă! Ce,-s servitoarea ta? se înfurie Sultana și face stînga împrejur, trăgînd-o după sine și pe bucătăreasă. Sculați, mă, nesimțiților! strigă ea celor trei bărbați care mai dorm încă sus, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aud pe nevastă-mea: Iar a apărut frumosul de Barbu și spune poante vechi". Ce să-i facem, dacă cele noi se scriu greu zice actorul rîzînd și-și duce degetul la frunte în semn de salut, apoi pleacă. Majoritatea călătorilor s-au împrăștiat deja. Maria Bujoreanu înțelege că nu o așteaptă nimeni și, trecîndu-și mereu palma peste capul cățelușei, pornește către centrul orașului. În urma ei, profesorul continuă să rămînă sprijinit de un stîlp, amintindu-și ultima discuție cu Lazăr, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în rîs și-și continuă drumul spre centru. În urma lor, cursa rapidă se strecoară printre celelalte, greoaie, sigură pe ea, ca un animal uriaș, intrînd cuminte la peronul unu. Șoferul coboară și izbește portiera. Unde merge cursa asta? întreabă un călător. Înfuriat, șoferul urcă un pas în cursă, întoarce tăblița pe care scrie: "Cursa rapidă Valea Brândușelor Iași", după care coboară și izbește din nou portiera. Îți cădea limba... bombăne călătorul și se întoarce la bagaj, lîngă soția lui. De sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
coboară și izbește portiera. Unde merge cursa asta? întreabă un călător. Înfuriat, șoferul urcă un pas în cursă, întoarce tăblița pe care scrie: "Cursa rapidă Valea Brândușelor Iași", după care coboară și izbește din nou portiera. Îți cădea limba... bombăne călătorul și se întoarce la bagaj, lîngă soția lui. De sus, din nouri, cîțiva fulgi mari cad ușor spre pămînt, ca într-un basm... P. Neamț, Fedeleșeni 1979-1980 DE ACELAȘI AUTOR: Zaruri de cretă, roman, Ed. Junimea, 1976; Ziua magnoliilor viscolite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mătăsii, practic nefolosit după perioada Tang, anunța o epocă de prosperitate economică. Primii beneficiari ai acesteia au fost marile orașe, a căror dezvoltare începuse încă din perioada Song. Sub ocupația mongolă, orașul Hangzhou devenise o metropolă frecventată de negustori și călători veniți din toate țările asiatice, aici ajungând de altfel și Marco Polo. Prezența stelelor funerare și a basoreliefurilor certifică prezența în orașele din sud a comunităților hinduse, musulmane sau creștine. În perioada dinastiilor Tang, Song si Yuan, China era țara
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
un traseu maritim? Drumul mătăsii a fost o importantă cale de răspândire a civilizației chineze antice în lumea occidentală și o punte pentru promovarea schimburilor economice și culturale dintre China și Occident. Drumul mătăsii pe care îl pomenesc istoricii și călătorii se referă la traseul pe uscat ce lega Chang'an, capitala dinastiei Han de Vest (206 î.e.n.-25 e.n) și Roma, creat de Zhang Qian. Acest drum are două ramificații: sudică și nordică. Traseul sudic pleacă din Dunhuang, mergând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sau de obținere a avizului vămii la ieșirea din țară. Prevederi generale Bagajele și obiectele vor fi supuse controlului la intrarea în China, în conformitate cu legislația internațională și prevederile chineze în domeniu. Bagajele pentru cală trebuie menționate pe Declarația vamală pentru călători. Este important de știut faptul că Declarația vamală pentru călători verificată, semnată și ștampilată de vamă trebuie păstrată, pentru a putea fi prezentată în caz de nevoie. Totodată, călătorii care vor să iasă din țară cu obiecte de patrimoniu au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Prevederi generale Bagajele și obiectele vor fi supuse controlului la intrarea în China, în conformitate cu legislația internațională și prevederile chineze în domeniu. Bagajele pentru cală trebuie menționate pe Declarația vamală pentru călători. Este important de știut faptul că Declarația vamală pentru călători verificată, semnată și ștampilată de vamă trebuie păstrată, pentru a putea fi prezentată în caz de nevoie. Totodată, călătorii care vor să iasă din țară cu obiecte de patrimoniu au obligația să le declare la vamă. Pentru obiectele cu valoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]