KorAP: Find »[drukola/base=călău & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...95 >

2,351 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

cu de-a sila... e moarte inutilă... Dacă nu-ți atragi simpatia și sprijinul osânditului, n-ai făcut nimic. Nici noi nu avem nici o bucurie, nici osânditul nu înțelege nimic din moartea lui... Omul trebuie să simtă tot timpul căldura călăului, trebuie scos din tristețea și din monotonia sa și pus la muncă... Numai dacă te apropii de sufletul osânditului găsești și calea cea mai dreaptă spre gâtul său... Osânditul trebuie să se înfrupte din prietenia și dragostea călăului... căci numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
timpul căldura călăului, trebuie scos din tristețea și din monotonia sa și pus la muncă... Numai dacă te apropii de sufletul osânditului găsești și calea cea mai dreaptă spre gâtul său... Osânditul trebuie să se înfrupte din prietenia și dragostea călăului... căci numai atunci când între călău și osândit se leagă o adevărată iubire de aproape, numai atunci moartea osânditului va fi ușoară ca o bătaie de aripi... (ARTUR ascute fascinat; CĂLĂUL devine profetic, eroic, saliva îi curge pe barbă.) CĂLĂUL: Ascultați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
din tristețea și din monotonia sa și pus la muncă... Numai dacă te apropii de sufletul osânditului găsești și calea cea mai dreaptă spre gâtul său... Osânditul trebuie să se înfrupte din prietenia și dragostea călăului... căci numai atunci când între călău și osândit se leagă o adevărată iubire de aproape, numai atunci moartea osânditului va fi ușoară ca o bătaie de aripi... (ARTUR ascute fascinat; CĂLĂUL devine profetic, eroic, saliva îi curge pe barbă.) CĂLĂUL: Ascultați-mă pe-mine, care sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
său... Osânditul trebuie să se înfrupte din prietenia și dragostea călăului... căci numai atunci când între călău și osândit se leagă o adevărată iubire de aproape, numai atunci moartea osânditului va fi ușoară ca o bătaie de aripi... (ARTUR ascute fascinat; CĂLĂUL devine profetic, eroic, saliva îi curge pe barbă.) CĂLĂUL: Ascultați-mă pe-mine, care sunt bătrân și bolnav și am văzut multe capete de osândit căzând în coș... Da, să știți că mulți osândiți m-au îmbrățișat înainte de moarte și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
dragostea călăului... căci numai atunci când între călău și osândit se leagă o adevărată iubire de aproape, numai atunci moartea osânditului va fi ușoară ca o bătaie de aripi... (ARTUR ascute fascinat; CĂLĂUL devine profetic, eroic, saliva îi curge pe barbă.) CĂLĂUL: Ascultați-mă pe-mine, care sunt bătrân și bolnav și am văzut multe capete de osândit căzând în coș... Da, să știți că mulți osândiți m-au îmbrățișat înainte de moarte și mi-au mulțumit cu lacrimi în ochi pentru felul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
am condus... și i-am convins... Și eu am plâns deseori... când am văzut în ochii lor licăririle de recunoștință... Trebuie, domnule, să învățați să muriți... și de la cine ați putea deprinde această îndeletnicire... această artă... dacă nu de la mine? Călăul este ca un tată pentru osândit pentru că îl învață... cu răbdare... misterul morții... De aceea e bine ca osânditul și călăul să se cunoască între ei... cu mult timp înaintea execuției... și un călău prost după asta se cunoaște, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
domnule, să învățați să muriți... și de la cine ați putea deprinde această îndeletnicire... această artă... dacă nu de la mine? Călăul este ca un tată pentru osândit pentru că îl învață... cu răbdare... misterul morții... De aceea e bine ca osânditul și călăul să se cunoască între ei... cu mult timp înaintea execuției... și un călău prost după asta se cunoaște, că nu știe să se împrietenească și să-l câștige pe osândit... Pentru că la noi, domnule, datorită guvernatorului, concepția despre execuții s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
această artă... dacă nu de la mine? Călăul este ca un tată pentru osândit pentru că îl învață... cu răbdare... misterul morții... De aceea e bine ca osânditul și călăul să se cunoască între ei... cu mult timp înaintea execuției... și un călău prost după asta se cunoaște, că nu știe să se împrietenească și să-l câștige pe osândit... Pentru că la noi, domnule, datorită guvernatorului, concepția despre execuții s-a schimbat mult... Și nu e vorba că acum se fac mai ieftin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
domnule, s-au făcut și greșeli! Greșeli enorme! Da, toate acele improvizații, fanfara, publicul, tribunele, covorul roșu, o, mai ales covorul roșu... au fost niște regretabile, niște înfiorătoare erori... Toate astea nu făceau decât să-l îndepărteze pe osândit de călău... să-l umple de fumuri și să-l înstrăineze de taina morții... Osânditului începea să-i pară rău că moare, se întâmplau adevărate tragedii... fastul din jur îi deschidea pofta de viață, i se surpau în suflet toate convingerile și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
am înlocuit fanfara cu afecțiunea, covorul roșu cu mila față de osândit, eșafodul costisitor cu un cuvânt bun și sincer. Trăsura aurie am înlocuit-o cu o strângere de mână... Serviciul religios al preotului l-am înlocuit cu serviciul uman al călăului. Osânditul e astăzi ușor ca un fulg, el moare pas cu pas, înăbușit de dragostea călăului. Momentul acela murdar, cu securea... a devenit o simplă formalitate, nici nu contează... Ascuțiți, ascuțiți... că sunteți un băiat bun... Sunteți un iepuraș, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
bun și sincer. Trăsura aurie am înlocuit-o cu o strângere de mână... Serviciul religios al preotului l-am înlocuit cu serviciul uman al călăului. Osânditul e astăzi ușor ca un fulg, el moare pas cu pas, înăbușit de dragostea călăului. Momentul acela murdar, cu securea... a devenit o simplă formalitate, nici nu contează... Ascuțiți, ascuțiți... că sunteți un băiat bun... Sunteți un iepuraș, un osândit model... (CĂLĂUL cască, s-a cam plictisit; ritual pervers în jurul osânditului, îl ciupește, îi dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
astăzi ușor ca un fulg, el moare pas cu pas, înăbușit de dragostea călăului. Momentul acela murdar, cu securea... a devenit o simplă formalitate, nici nu contează... Ascuțiți, ascuțiți... că sunteți un băiat bun... Sunteți un iepuraș, un osândit model... (CĂLĂUL cască, s-a cam plictisit; ritual pervers în jurul osânditului, îl ciupește, îi dă ghionturi; semne că ritualul a mai fost repetat și în alte ocazii.) La noi purtarea bună a osânditului este recompensată... și înainte și după moarte... În funcție de silința

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
fii singur cu tine... Fii calm, ai încredere în mine, închide ochii, numără până la un milion... Ridică toporul, se pregătește să lovească.) GARDIANUL: Hârtie și cerneală! (ARTUR ridică mirat capul, securea se înfige în buturugă.) GARDIANUL (Perplex, intuind totul.): Grubi! CĂLĂUL (Tremurând de enervare.): Grubi! Grubi! Acu’ se vine? GARDIANUL: Grubi! Ai înnebunit? (ARTUR și-a revenit din starea hipiotică; își masează mușchii, face mișcări de relaxare.) ARTUR (Încă nelămurit.): Iar vă certați? CĂLĂUL (Perfid, către ARTUR.): M-a speriat! A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
în buturugă.) GARDIANUL (Perplex, intuind totul.): Grubi! CĂLĂUL (Tremurând de enervare.): Grubi! Grubi! Acu’ se vine? GARDIANUL: Grubi! Ai înnebunit? (ARTUR și-a revenit din starea hipiotică; își masează mușchii, face mișcări de relaxare.) ARTUR (Încă nelămurit.): Iar vă certați? CĂLĂUL (Perfid, către ARTUR.): M-a speriat! A dat buzna urlând! GARDIANUL: Eu te-am speriat? Mârșavule! CĂLĂUL (Către ARTUR.): Tot timpul are ceva cu mine. GARDIANUL (Către ARTUR.): Domnule! Nelegiuitul ăsta a vrut să vă taie capul! CĂLĂUL (Bufon.): Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Grubi! Ai înnebunit? (ARTUR și-a revenit din starea hipiotică; își masează mușchii, face mișcări de relaxare.) ARTUR (Încă nelămurit.): Iar vă certați? CĂLĂUL (Perfid, către ARTUR.): M-a speriat! A dat buzna urlând! GARDIANUL: Eu te-am speriat? Mârșavule! CĂLĂUL (Către ARTUR.): Tot timpul are ceva cu mine. GARDIANUL (Către ARTUR.): Domnule! Nelegiuitul ăsta a vrut să vă taie capul! CĂLĂUL (Bufon.): Eu? Minciună și iar minciună! (Către ARTUR.) E ranchiunos, se răzbună pe mine pentru că am copilărit împreună... GARDIANUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
vă certați? CĂLĂUL (Perfid, către ARTUR.): M-a speriat! A dat buzna urlând! GARDIANUL: Eu te-am speriat? Mârșavule! CĂLĂUL (Către ARTUR.): Tot timpul are ceva cu mine. GARDIANUL (Către ARTUR.): Domnule! Nelegiuitul ăsta a vrut să vă taie capul! CĂLĂUL (Bufon.): Eu? Minciună și iar minciună! (Către ARTUR.) E ranchiunos, se răzbună pe mine pentru că am copilărit împreună... GARDIANUL (Arată către topor.): Iată dovada! (Către ARTUR.) Dacă nu intram adineaori pe ușă erați mort! ARTUR (Către CĂLĂU.) Chiar așa? CĂLĂUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
vă taie capul! CĂLĂUL (Bufon.): Eu? Minciună și iar minciună! (Către ARTUR.) E ranchiunos, se răzbună pe mine pentru că am copilărit împreună... GARDIANUL (Arată către topor.): Iată dovada! (Către ARTUR.) Dacă nu intram adineaori pe ușă erați mort! ARTUR (Către CĂLĂU.) Chiar așa? CĂLĂUL: E nebun. Toată lumea știe. GARDIANUL (Îl ia de guler pe CĂLĂU.) Eu nebun? Eu? CĂLĂUL (Către ARTUR.): Luați-l de pe mine! Nu-l lăsați să mă bată! ARTUR (Către GARDIAN.): Ce ai cu el? De ce-l chinuiești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CĂLĂUL (Bufon.): Eu? Minciună și iar minciună! (Către ARTUR.) E ranchiunos, se răzbună pe mine pentru că am copilărit împreună... GARDIANUL (Arată către topor.): Iată dovada! (Către ARTUR.) Dacă nu intram adineaori pe ușă erați mort! ARTUR (Către CĂLĂU.) Chiar așa? CĂLĂUL: E nebun. Toată lumea știe. GARDIANUL (Îl ia de guler pe CĂLĂU.) Eu nebun? Eu? CĂLĂUL (Către ARTUR.): Luați-l de pe mine! Nu-l lăsați să mă bată! ARTUR (Către GARDIAN.): Ce ai cu el? De ce-l chinuiești? CĂLĂUL: Așa, așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se răzbună pe mine pentru că am copilărit împreună... GARDIANUL (Arată către topor.): Iată dovada! (Către ARTUR.) Dacă nu intram adineaori pe ușă erați mort! ARTUR (Către CĂLĂU.) Chiar așa? CĂLĂUL: E nebun. Toată lumea știe. GARDIANUL (Îl ia de guler pe CĂLĂU.) Eu nebun? Eu? CĂLĂUL (Către ARTUR.): Luați-l de pe mine! Nu-l lăsați să mă bată! ARTUR (Către GARDIAN.): Ce ai cu el? De ce-l chinuiești? CĂLĂUL: Așa, așa... Spuneți-i vreo două... GARDIANUL (Către ARTUR.): Nu vă dați seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pentru că am copilărit împreună... GARDIANUL (Arată către topor.): Iată dovada! (Către ARTUR.) Dacă nu intram adineaori pe ușă erați mort! ARTUR (Către CĂLĂU.) Chiar așa? CĂLĂUL: E nebun. Toată lumea știe. GARDIANUL (Îl ia de guler pe CĂLĂU.) Eu nebun? Eu? CĂLĂUL (Către ARTUR.): Luați-l de pe mine! Nu-l lăsați să mă bată! ARTUR (Către GARDIAN.): Ce ai cu el? De ce-l chinuiești? CĂLĂUL: Așa, așa... Spuneți-i vreo două... GARDIANUL (Către ARTUR.): Nu vă dați seama? A vrut să strice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Chiar așa? CĂLĂUL: E nebun. Toată lumea știe. GARDIANUL (Îl ia de guler pe CĂLĂU.) Eu nebun? Eu? CĂLĂUL (Către ARTUR.): Luați-l de pe mine! Nu-l lăsați să mă bată! ARTUR (Către GARDIAN.): Ce ai cu el? De ce-l chinuiești? CĂLĂUL: Așa, așa... Spuneți-i vreo două... GARDIANUL (Către ARTUR.): Nu vă dați seama? A vrut să strice tot! V-a amăgit cu vorbele lui mieroase și v-a pus pe buturugă. Nu e prima dată. Nu trebuia să vă las

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Către ARTUR.): Nu vă dați seama? A vrut să strice tot! V-a amăgit cu vorbele lui mieroase și v-a pus pe buturugă. Nu e prima dată. Nu trebuia să vă las cu el. E vina mea. Am uitat. CĂLĂUL (Către ARTUR.): Nu-l ascultați! E plin de venin... Mă urăște de mic copil... Întotdeauna m-a urât... Uneori toarnă otravă în mâncarea deținuților. Da! Iată cu cine-aveți de-a face! GARDIANUL (Către CĂLĂU.): Taci! ARTUR (Către GARDIAN.): Adevărat? GARDIANUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
el. E vina mea. Am uitat. CĂLĂUL (Către ARTUR.): Nu-l ascultați! E plin de venin... Mă urăște de mic copil... Întotdeauna m-a urât... Uneori toarnă otravă în mâncarea deținuților. Da! Iată cu cine-aveți de-a face! GARDIANUL (Către CĂLĂU.): Taci! ARTUR (Către GARDIAN.): Adevărat? GARDIANUL (Zgâlțâindu-l pe CĂLĂU.): Taci! Taci! CĂLĂUL (Către ARTUR.): Adevărat! Adevărat! GARDIANUL (Către ARTUR.): Minte. Vrea să vă abată atenția. Treziți-vă odată! Ați încălzit șarpele la sân! CĂLĂUL (Arătând către GARDIAN.): El e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-l ascultați! E plin de venin... Mă urăște de mic copil... Întotdeauna m-a urât... Uneori toarnă otravă în mâncarea deținuților. Da! Iată cu cine-aveți de-a face! GARDIANUL (Către CĂLĂU.): Taci! ARTUR (Către GARDIAN.): Adevărat? GARDIANUL (Zgâlțâindu-l pe CĂLĂU.): Taci! Taci! CĂLĂUL (Către ARTUR.): Adevărat! Adevărat! GARDIANUL (Către ARTUR.): Minte. Vrea să vă abată atenția. Treziți-vă odată! Ați încălzit șarpele la sân! CĂLĂUL (Arătând către GARDIAN.): El e șarpele! GARDIANUL (Către ARTUR.): V-a pus să ascuțiți securea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
plin de venin... Mă urăște de mic copil... Întotdeauna m-a urât... Uneori toarnă otravă în mâncarea deținuților. Da! Iată cu cine-aveți de-a face! GARDIANUL (Către CĂLĂU.): Taci! ARTUR (Către GARDIAN.): Adevărat? GARDIANUL (Zgâlțâindu-l pe CĂLĂU.): Taci! Taci! CĂLĂUL (Către ARTUR.): Adevărat! Adevărat! GARDIANUL (Către ARTUR.): Minte. Vrea să vă abată atenția. Treziți-vă odată! Ați încălzit șarpele la sân! CĂLĂUL (Arătând către GARDIAN.): El e șarpele! GARDIANUL (Către ARTUR.): V-a pus să ascuțiți securea. V-a dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]