26,421 matches
-
mai știu eu cine, care ne spun "da, domnule, suntem de acord". Însă neoficial, ni se spune ceea ce ni se spune și nouă aici, în Parlamentul European: "degeaba aveți aparate care survolează granițele, degeaba aveți aparate cu infra nu știu ce, cu căldură, care simt și un animal când trece granița, când în spatele computerului stă un om care e corupt sau care are cu totul alte valori decât cele care trebuie". Deci ăsta e mesajul neoficial care ni se spune și sigur că
Stolojan: Pentru Schengen, statele UE au un mesaj oficial și unul neoficial by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39109_a_40434]
-
dar niciodată să nu se râdă de necazurile celui aflat în stare de inferioritate. Mediatorul va privi cu aceiași ochi pe fiecare parte din conflict, le va asculta cu aceleasi urechi, încercând să și le apropie cu aceeași inima și căldura; mediatul nu trebuie să forțeze împăcarea părților, lăsând acest lucru la înțelegerea dintre părți, care dispun de acest apanaj; părțile și mediatorul vor trebui să evite distragerea atenției de la activitatea lor de mediere, pentru că de multe ori ea este consecutivă
Primul cod orientativ privind procedura medierii conflictelor de la A la Z by Mihaiu Șanța () [Corola-publishinghouse/Law/705_a_993]
-
Cosmin Ciotloș, Adrian G. Romila, Andrei Terian, Andra Rotaru, Aida Hancer etc. etc. sînt doar o parte dintre numele care îmi vin acum în minte. Mizele mici creează destine mici, mizele înalte creează perspective aparte. Statul român plătește tichete la căldură, plătește pensii mari foștilor activiști și securiști, plătește milioane de euro pentru procese cîștigate de petenți la CEDO după ce au fost judecate strîmb în țară, plătește un minerit falimentar etc., dar nu ar plăti o sută de burse pentru niște
Întoarcerea la literatură by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4306_a_5631]
-
Ce-ar fi să bat din palme și în clipa următoare să pic mort? Pocnetul palmelor s-ar auzi încă. Aplauze fantomatice. - Ce prostii îndrugi! l-am dojenit și mi-am sprijinit obrazul de palma lui, ca să mă pătrund de căldura făpturii lui. Eram singură. Nu țineam legătura cu nici un prieten. Îi pierdusem în anii când fusesem cufundată în viața cu Michael. De fapt, nu aveam nici familie, cu toate că părinții mei locuiau în același oraș. Tatăl meu mă dezmoștenise cu mare
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
Prezența mare la referendum la primele ore ale dimineții este pusă de sociologul Alfred Bulai pe seama căldurii. El susține că de acum încolo va scădea semnificativ procentul celor care vor ieși la urne, iar spre seară este de aștepat să crească. Bulai susține că USL a avut la locale un sprijin de peste șase miloane de oameni, iar
Analiză sociologică: De unde scoate USL-ul trei milioane de voturi () [Corola-journal/Journalistic/43336_a_44661]
-
cel mai puternic. Osul cel mai mare sau carnea cea mai bună a prăzii îi revine lui, iar celorlalți membri al haitei nici nu le trece prin cap să-i pună la îndoială acest drept suprem. Cand femelele intra-n călduri, tot el are întâietate, iar ele sunt onorate să i se dăruiască intru devotament și perpetuarea speciei. Doar când îmbătrânește sau puterile îi slăbesc, fie că-i rănit sau bolnav, un alt mascul puternic, în mod natural, îl atacă, îl
"Eu, domnule Pleșu, cu berbecul m-am lămurit, aleg gâștele!" () [Corola-journal/Journalistic/43350_a_44675]
-
După el, specimenele feminine ale acestor locuri sînt niște ființe extrem de disponibile. Și asta tocmai pentru că le lipsește acel „vino-ncoace” de care România nu duce lipsă. Sînt prezente, fac totul ca să fie prezente, dar n-au șarm, n-au căldură, stau prost cu feromonii. Așa că, pur și simplu nu le vezi. „Chestie de îmbătrînire biologică prematură”, îmi spune Roland. „Acum sînt la modă sîrboaicele, româncele, rusoaicele. Pe astea le ochești imediat?!” Eram la el în vizită, jucam șeptic, vorbeam nimicuri
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
precizând că T.N.P. - siglă la care ținea atât de mult - „nu înseamnă «Teatru Național Proletar», ci «Teatru Național Popular»”. A fost deseori trădat de confrați, dar niciodată de un public pasionat, care nu la părăsit și l-a înconjurat cu căldura lui. Ca într-o veritabilă premoniție, una dintre primele imagini ale lui Vilar - actor la Sète - ni-l arată „răstignit pe cruce”. Cum am puteao uita? Într-o epocă a dezbinării, el a militat pentru reconciliere, iar asta nu i-
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
Mălăiele. Începuse și maestrul Radu Beligan să regizeze. Erau spectacole cu texte spumoase, cu texte care au poveste și ele veneau într-o perioadă în care la modă erau spectacolele sofisticate, de regie prin excelență. Spectacolele mai aveau ceva. Aveau căldură umană și relație între personaje, ceea ce era firesc pentru că regizori erau actori care știau ceea ce înseamnă relație. Nu mizau neapărat pe filozofie înaltă, ci pe jocul actorilor. Spectacolele regizate de actori erau făcute cu prietenie și cu prieteni. Distribuțiile erau
Revoluție în teatrul românesc. Director Teatru Nottara: A fost invenția mea () [Corola-journal/Journalistic/42257_a_43582]
-
incendiul, anunță Antena 3. INCENDIU DEPOZIT PARAFINĂ. "Este vorba despre o fabrică de parafină. În momentul de față, depozitul nu era operațional, dar în interior se afla o cantitate mare de parafină. Incendiul se manifestă violent, cu mare degajare de căldură. În imediata apropiere a fabricii se află o clădire de birouri. În primă fază, am intervenit pentru protejarea clădirii de birouri. Acum incendiul a fost localizat și nu mai este niciun pericol pentru respectiva clădire", a spus Simion Petruș, reprezentant
INCENDIU la un depozit de parafină la Chitila by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/42346_a_43671]
-
stă să se răstoarne la pământ în orice clipă. A lăsat găleata să cadă greu lângă mine, făcându-mă să mă cutremur tot. Am adulmecat un iz care te-ngrețoșa - un iz fierbinte-fierbinte, ce părea să fi reținut în el căldura unui corp de măgar. Trupul unui măgar ucis mi-a fulgerat prin creier, apoi a dispărut. Dracul cu tăblița a înșfăcat din căldare o pensulă din păr de porc, a înmuiat-o în sângele gros și lipicios și de un
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
Simona Vasilache Greu aș putea spune dacă, acum o sută de ani, sau poate și mai bine, obiceiul regățenilor de-a se retrage la moșii era sau nu un moft. Dacă îi toropea căldura și-i storcea de puteri o viață destul de sâcâitoare, la urma urmei, sau dacă făceau doar sluj bontonului. După cum nu știu dacă versul din Topârceanu/ Phoenix pe care l-am pus în titlu a aruncat definitiv în ridicol un gust
Dulceața traiului patriarhal by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4475_a_5800]
-
-i faci, o dată și o dată tot mai trebuie să rămână și singură mititica... „Păpușa”, soția tovarășului secretar, mai exact, Ilona, de câteva luni Tălparu, dormea liniștită, într-un pat imens. Ca un prunc scos din baie. Complet goală, transpirată din pricina căldurii înăbușitoare din dormitor. Visa frumos, cu gura puțin deschisă, într-un zâmbet fericit. Mititica nu dormea singură. Gheorghe era îngrijorat fără rost. Dormea între doi haidamaci, goi pușcă și ei. Doi studenți, în ultimul an la drept, care-și meditau
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dar cu ochii parcă de oțel, își întrerupse soțul, mai bine spus, pe fostul soț. Mai terminați cu prostiile astea! Oare voi în ce lume ați trăit?! Nu ați văzut că oamenii sunt flămânzi, că n-au lumină, n-au căldură, că s-au săturat și de voi și de Ceaușescu?! De asta au ieșit în stradă, nu i-a scos nimeni. Iar voi și șeful vostru suprem nu ați crezut niciodată că va îndrăzni cineva. Iar tu ce notezi? O
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
de la ușă era spart, iar de calorifer, nici vorbă. Băiatul aprinse o lanternă, justificându-se puțin rușinat: Bine că stăm la doi, liftul nu mai merge de astă-vară, sunt datorii mari, a spus mama, au vrut să ne taie și căldura... Ușa era descuiată. Intrară încet, atenți să nu facă gălăgie. Bărbatul lăsă valizele într-un colț al holului, se dezbracă de palton, își scoase ghetele, tocite la tocuri, apoi intră în sufragerie, tușind ușor, poate emoționat ori doar pentru a
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
evit de cincisprezece ani încoace, de atunci de când „la țară, la bunici“ a devenit simplu „la țară“. Mă înconjoară o pustietate și o liniște pe care foșnetul slab al frunzelor de porumb o face și mai tăcută. Din prea multă căldură și din puțină melancolie, mă descalț și pornesc cu pași mărunți spre șosea. Cu un zâmbet în colțul gurii și unul în colțul inimii, privesc în urmă la tălpile ce-mi rămân desenate în praf. Tălpile sunt mai mari decât
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dar fără prea mare viteză. Ce ciudat, nu e nici țipenie pe stradă. În cele din urmă, ajung în fața blocului. Las bicicleta în scară. Nu mai sunt în stare să o car. Găsesc cheile în poștă. Urc scările. Deschid ușa. Căldura casei. Intru la duș. Apa e caldă și parcă e și moale. Aș vrea totuși să înțeleg de ce viața mi-a luat copilul. Vreau să cred că ochii pe care i-am văzut erau ai copilului meu. Și mâine am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și de stări fine. Am avut parte și de lucruri negre, dar încă nu simt nevoia să le rememorez. Eu și pisica, singuri, călătorind. Viețile de pisică și sufletele mele dialogând. Solitudine. O poveste de crescut copii pe genunchi, la căldura focului. Am ajuns în Sibiu într-o seară de iarnă. Ploua ușor. Am luat-o pe jos de la gară, cu pisica în rucsac. Am intrat într-un bar din Piața Mică, am comandat o vodcă. Am rămas în jur de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
biletele; acceleratul pleca însă târziu, spre seară. Nu mai aveau decât bilete fără loc, dar am reușit să punem sacii undeva într-un compartiment, deasupra unor bagaje, lângă geam; din când în când mă uitam îngrijorat la pachetul meu. Din cauza căldurii, picături vinovate începuseseră să se prelingă de-a lungul draperiei vișinii. Noroc că soldații din compartiment cântau ca dintr-un tonomat plin de fise: „Frun zuliță mușețel, la umbră de ste jărel, frumos doar me un artiler“. Tre nul s-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se lipește de șoldul meu. O las, iar ea insistă. Era frig afară, așa că amândoi aveam haine groase și nimeni n-a văzut că ajunsese cu mâna pe coapsa mea dreaptă. O fi drogată, mi-am spus, în timp ce mă luaseră căldurile și fixam cu privirea geamul din fața mea. Deodată, se întoarce spre mine și îmi pune o întrebare puțin probabilă: — Tu ce crezi că s-ar întâmpla dacă toți oamenii s-ar gândi la același lucru, în același timp? I-am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pe spate, dar parcă mai scurt, port fusta mea crem, un tricou negru și țin strâns în mână bluza galbenă cu căpșuni. N-am mai purtat-o de mult. Știu, sunt copilă câteodată. Ies din bloc și mă lovește o căldură ascuțită. Nu e nimeni pe stradă, sirena se mai aude încă, dar din ce în ce mai încet. Pornesc fără țintă - nu știu și nu vreau să știu încotro. Și n-ajung departe, nici n-aveam cum s-ajung mai departe de geamul tău
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
gol mare în stomac. Adrian Jugaru Planeta de damă Începuse să plouă și era frig. Poșta nu era prea departe. Mereu mi-a plăcut ploaia și copacii cu crengi goale, dar acum începuseră parcă să îmbătrânească. Sim țeam nevoia de căldură. Înăuntru era bine. Pe băn cile grele, de lemn, oamenii așteptau să se elibereze cabinele telefonice. Pe o masă de sticlă, un papagal stă tea la locul lui, pe băț, și privea în jur. Am întins mâna spre el, dar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
parafrazându-l pe George Coșbuc, v-aș aminti: să nu dea Dumnezeu cel Mare, să vrem dreptate, nu mâncare! Apropos, mâncare: ne tot anunțați prin toate mijloacele massmedia că doar 10% din venitul nostru reprezintă toate angaralele față de stat (lumină, căldură, alte taxe și impozite), iar coșnița este suficientă la un milion pe lună. Vă rugăm frumos să Încercați dumneavoastră măcar o lună acest regim, v-ar prinde bine și la siluetă și la ficat și la inimă și cred că
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
găsit să le ajute. Îmi puteți răspunde, oameni buni, unde trebuie să bată asemenea oameni ca să li se deschidă și lor? Vă spun eu: nu li se va deschide nicăieri, atâta timp cât spitalele sunt sufocate de datorii imaginare pentru lumină, apă, căldură etc. față de stat, nemaiavând fonduri și resurse pentru tratamentul gratuit al pacienților. Am plătit și plătim În continuare toți din țara asta procentul pentru sănătate din pensii, salarii, alte venituri. De ce? Ca să poată fi tratat tot omul corect. Degeaba, pentru că
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
oamenii mor de foame În iarna asta cumplit de geroasă, de frig, se Încovoaie sub imensitatea taxelor, amenzilor, impozitelor. Sunt curioasă să aflu ce vă mai fată mintea că de crucit se crucește tot românul. Cui spun regiile de apă, căldură, gaz că au trebuit să scumpească datorită... nu știu cui? Cui, domnilor guvernanți, când toate sunt ale statului și toate „umflăturile” astea artificiale pot fi șterse dintr-un condei. Sau poate de asta vreți să scăpați cât mai grabnic de noi, pentru că
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]