10,800 matches
-
Dunavățului, adică Mărăști, însă s-ar putea să fie și Obârșia Berheciului) l-au pârât la domnie (domn era Alexandru Lăpușneanu) pe Gavril Dunavăț și pe verii lui din satul Filipeni pentru o jumătate de poiană, unde a fost Coste Călugărul. Despre sat și biserică vorbește un document din 1605, în care Anton din Fruntești cere să se hotărască (să se stabilească hotarul!) Dunaviciorul. Apoi, în 1616, un document de la Radu Vodă vorbește de popa Simion din Fruntești. Aceste trei documente
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
afirmații despre cele mai vechi începuturi ale vieții religioase organizate în actualul sat Fruntești. Dacă tradiția vorbește despre o biserică construită de frații Grigore și Gavril Dunavăț, pisania amintește despre o biserică mai veche care a fost construită de un călugăr - Caracala - care ar fi trăit pe vremea lui Ștefan cel Mare, a cărui locuință „Chilia călugărului Caracala se afla pe partea dreaptă a pârâului Dunavăț, pe deal, la locul numit acum Chilia, Pădurea Chiliei. Acest călugăr cu chilia lui ar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vorbește despre o biserică construită de frații Grigore și Gavril Dunavăț, pisania amintește despre o biserică mai veche care a fost construită de un călugăr - Caracala - care ar fi trăit pe vremea lui Ștefan cel Mare, a cărui locuință „Chilia călugărului Caracala se afla pe partea dreaptă a pârâului Dunavăț, pe deal, la locul numit acum Chilia, Pădurea Chiliei. Acest călugăr cu chilia lui ar trebui pusă în relație de timp nu cu Ștefan cel Mare, invocat mereu pentru a arăta
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fost construită de un călugăr - Caracala - care ar fi trăit pe vremea lui Ștefan cel Mare, a cărui locuință „Chilia călugărului Caracala se afla pe partea dreaptă a pârâului Dunavăț, pe deal, la locul numit acum Chilia, Pădurea Chiliei. Acest călugăr cu chilia lui ar trebui pusă în relație de timp nu cu Ștefan cel Mare, invocat mereu pentru a arăta vechimea și descendența, ci cu „Siliștea lui Dobromir”, care indică existența unui loc unde a fost un sat, un sat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
recensământul zisă rusescă din 1772-1773 și 1774. La pagina 211 din volumul VII al recensământului rusescă se spune clar despre satul Slobozia - Filipeni a Mariei Rosetti care avea între scutelnici 12 duhovnici care nu puteau fi decât preoți, diaconi și călugări. S-ar crede că acești 12 duhovnici sunt cei din Slobozia - Filipeni și din satele de jur, însă recensământul rusescă înregistreaz între scutiții de bir și alte dări pe popa Ioniță și pe Lupu diacon, dar și pe Catrina Diaconiță
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
serviciile religioase făcute de preoți dintre ei. Știm că vornicul Furcaru șștia carte și era fiu de preot, iar ca biserică putea fi folosită o casă, o cameră amenajată în acest scop. După preotul Guțu, pentru un an slujește un călugăr, Nicolae, venit nu se știe de unde. Era obiceiul ca prin sate să umble călugării de mănăstire și făceau serviciu religiosă acolo unde nu era o persoană autorizată. Între 1871-1877 preot titular a fost Ion Popovici, fiind înlocuit de preotul Vasile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era fiu de preot, iar ca biserică putea fi folosită o casă, o cameră amenajată în acest scop. După preotul Guțu, pentru un an slujește un călugăr, Nicolae, venit nu se știe de unde. Era obiceiul ca prin sate să umble călugării de mănăstire și făceau serviciu religiosă acolo unde nu era o persoană autorizată. Între 1871-1877 preot titular a fost Ion Popovici, fiind înlocuit de preotul Vasile Iorga (1877-1878) fiind și el înlocuit de Gheorghe Chirilă, preot la biserica din Făghieni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
făcuți cum se facă azi posesorii de studii superioare:aveau diplome, nu și minte! Pentru ca regula generală a neștiinței de carte să funcționeze, trebuie să fi fost și excepții: într-o mare de întunerică au pâlpâit și câteva lumânări. Unii călugări mai luminați au copiat cărțile de cult, alții au îndrăznit mai mult, au scrisă cărți de istorie, numite letopiseșe (Grigore Ureche, Miron Costin), iar în timpul lui Vasile Lupu (16341653), când influența culturii grecești s-a întinsă în șările Române, s-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
populația în „sămi„ , catastife, pentru a se cunoaște valoarea dărilor impuse, între care „birul”, darea împărătească, tributul către Poarta Otomană, ocupa un loc central. Toți cei care aveau cunoștințe elementare de învățătură le-au însușit într-o mănăstire, cu vreun călugăr mai răsărit. Tot acolo se pregăteau și preoții care și-au însușit ceva „sârbie” , descifrau cărțile sfinte și, câteodată, făceau însemnări pe marginile acestor cărți. colile „înalte”, cu un nivel superior de pregătire, care au funcționat în Moldova în timpul lui
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
obliga toate mănăstirile să verse la mâna mitropolitului țării câte 120 ughi (moned de aur) pentru trebuința școlilor. Progresul a fost lent și nesemnificativ: erau domni care nu șștiau boabă de carte, nu mai vorbim de majoritatea boierilor, dar nici unii călugări nu șștiau carte (mulți nici nu erau de etnie român ), iar pentru coală, pentru răzeși și țăranii de rând, nici nu s-a pomenit până târziu, în secolul al XIX-lea. Un domn luminat, fanariot, Grigore al II-lea Ghica
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de cultură, tipografii, editări de cărți, schimburi culturale, controverse religioase etc.? Răspunsul este unul singur: bisericile și mănăstirile, episcopiile și mitropolia țării. Acestea aveau resurse materiale greu de măsurat, provenite din danii de la ctitori, domnii țării, boieri, alți preoți și călugări, aveau monopoluri pe vânat, pescuit, morărit, aveau vii și crâșme. O mare parte a mănăstirilor erau închinate mănăstirilor de la Sfântul Munte Athos, de la Ierusalim din țara Sfântă, fiind administrate de călugări greci care nu aveau nici un interesă pentru școala și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
danii de la ctitori, domnii țării, boieri, alți preoți și călugări, aveau monopoluri pe vânat, pescuit, morărit, aveau vii și crâșme. O mare parte a mănăstirilor erau închinate mănăstirilor de la Sfântul Munte Athos, de la Ierusalim din țara Sfântă, fiind administrate de călugări greci care nu aveau nici un interesă pentru școala și spitalele românești. Departe de preocupările culturale, mănăstirile, prin stareți și călugări, se ocupau de treburi lumești: strângeau dările de la țăranii care stăteau pe moșiile mănăstirești, de la preoții de sat, se judecau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
O mare parte a mănăstirilor erau închinate mănăstirilor de la Sfântul Munte Athos, de la Ierusalim din țara Sfântă, fiind administrate de călugări greci care nu aveau nici un interesă pentru școala și spitalele românești. Departe de preocupările culturale, mănăstirile, prin stareți și călugări, se ocupau de treburi lumești: strângeau dările de la țăranii care stăteau pe moșiile mănăstirești, de la preoții de sat, se judecau cu boierii, răzeșii și cu alte mănăstiri pentru moșii și hotare. Vom exemplifica cu mănăstirea Răchitoasa, care era aproape de satele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Filipeni și Fruntești, întâlnim știutori de carte, care scriu zapise de vânzare, de danie, semnează ca martori, adeverind autenticitatea tranzacțiilor. Înainte de existența documentară a satelor Filipeni și Fruntești, cel care, în cele mai vechi acte de danie, este numit Costea Călugărul, trebuie să fi știut silabisi în cărțile sfinte scrise în limba slavonă, putea chiar să scrie în acea limbă și poate va fi învățat și pe alții din puținul lui. În rândul oamenilor instruiți din secolul al XV-lea care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un sat răzășescă din secolul al XVII-lea și al XVIIIlea. Dacă documentul de danie din 1437-1438, dat de Ilie și Ștefan, domnii Moldovei, apare numele beneficiarului, Mihail Oțel și un alt nume, care revine desă în documentele ulterioare, Coste Călugărul, în secolul al XVI-lea numărul celor implicați în procese crește: Gavril Dunavăț cu verii lui, popa Onică din Fruntești, Cozma Dunavățu cu nepoții Teodor, Ștefan, Nicoară și Marina, iar în secolul al XVII-lea, atât în documentele datate, cât
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
marilor case senioriale care flancau bulevardul Tibidabo. Tramvaiul albastru se tîra alene prin semiîntuneric. Am alergat după el și-am izbutit să mă cațăr pe platforma din spate, sub privirile severe ale controlorului. Cabina din lemn era aproape goală. Doi călugări și o doamnă În doliu, cu pielea cenușie, se legănau adormiți În acel du-te-vino al caleștii cu cai nevăzuți. — Merg numai pînă la numărul treizeci și doi, i-am spus controlorului, oferindu-i zîmbetul meu cel mai frumos. — E la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
zîmbetul meu cel mai frumos. — E la fel ca pînă la Finisterre, mi-a replicat acesta indiferent. Aici au plătit bilet pînă și soldații lui Hristos. Ori banul Îl dați, ori pe jos umblați. Iar lozinca e gratis. Duetul de călugări, care purtau sandale și o rasă din sac maronie, de austeritate franciscană, confirmă, scoțînd la iveală două bilete roz, drept dovadă. — Păi, atunci cobor, am zis eu. Fiindcă n-am mărunți. — Cum doriți. Dar așteptați pînă la stația următoare, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
trăi măcar de pe o zi pe alta. Azilul de noapte este o clădire mare de piatră unde sărăntocii și vagabonzii pot găsi un pat pentru o săptămână cu condiția să aibă acte în regulă și să-i poată convinge pe călugării ce se ocupă de instituția respectivă că sunt oameni care muncesc. Căpitanul Nichols l-a remarcat pe Strickland după statura lui și după înfățișarea cu totul neobișnuită în rândurile mulțimii care aștepta să se deschidă porțile. Oamenii aceștia așteptau nervoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
deschidă porțile. Oamenii aceștia așteptau nervoși - unii plimbându-se în sus și-n jos, alții rezemându-se de perete, iar alții așezați pe marginea trotuarului cu picioarele în rigolă. Și când intrau rând pe rând în birou, îl auzea pe călugărul care le verifica actele adresându-li-se în englezește. Însă Nichols nu avusese șansa de a-i vorbi lui Strickland, întrucât de îndată ce a intrat în sala mare, a venit un călugăr cu o Biblie cât toate zilele în brațe, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
intrau rând pe rând în birou, îl auzea pe călugărul care le verifica actele adresându-li-se în englezește. Însă Nichols nu avusese șansa de a-i vorbi lui Strickland, întrucât de îndată ce a intrat în sala mare, a venit un călugăr cu o Biblie cât toate zilele în brațe, s-a urcat în amvonul aflat la capătul încăperii și a început serviciul religios pe care nenorociții aceia aflați la marginea societății trebuiau să-l suporte ca preț pentru găzduire. El și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
serviciul religios pe care nenorociții aceia aflați la marginea societății trebuiau să-l suporte ca preț pentru găzduire. El și cu Strickland fură repartizați în camere diferite și când îi dădu jos din pat la cinci dimineața o huidumă de călugăr, până-și făcu patul și se spălă pe față, Strickland deja dispăruse. Căpitanul Nichols rătăci pe stradă printr-un frig cumplit preț de o oră și apoi se îndreptă către Piața Victor Gélu unde se întrunesc de obicei marinarii. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mari, În ciuda mâinii ferme a bărbatului cu o Înfățișare milităroasă care Îl purta de căpăstru. Povara era acoperită cu o pânză din lână albă, pe care se remarca o cruce roșie. După o scurtă Întrerupere, psalmodierea fusese reluată, condusă de călugărul din frunte. Cortegiul trecu Încet pe sub poartă, fără ca nici unul din străjerii din post să Îi Împiedice. - Cine sunt? Întrebă poetul. - Pelerini pe drumul spre Roma, Îmi Închipui, Îi răspunse bargello. - Cu toții În căutarea mântuirii la curtea lui Bonifaciu? - Se adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de-a lungul străzii. - După relicve? Gloata asta? șuieră poetul, neîncrezător. Secretarul ridică din umeri, În timp ce Înlătura din drum un țăran, Îmbrâncindu-l. Omul nici nu păru să Își dea seama, cuprins de nerăbdarea de a fugi Înainte, cu ceilalți. - Călugărul Brandan, predicatorul de miracole, a sosit de pe pământul Franței! - N-a sosit niciodată nimic bun de pe pământul Franței, În afară de coruperea onestelor noastre obiceiuri și de ciumele cele mai rele. Și cu atât mai mult de când domnește necredinciosul Filip. Parcă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
groasă din lemn. I se putea vedea doar partea de figură lăsată descoperită de glugă, Împodobită cu o barbă moale și lungă, neagră ca pana corbului, care Îi cobora până la jumătatea pieptului. Mâinile Îi erau ascunse În mânecile largi. Era călugărul pe care Îl văzuse călăuzind neobișnuita ceată de pelerini, la poartă. Dante era sigur. Iar lada era aceeași pe care o văzuse la Porta del Prato. Dar acum, În picioare, În fața altarului, chipul călugărului nu mai avea nimic din expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
erau ascunse În mânecile largi. Era călugărul pe care Îl văzuse călăuzind neobișnuita ceată de pelerini, la poartă. Dante era sigur. Iar lada era aceeași pe care o văzuse la Porta del Prato. Dar acum, În picioare, În fața altarului, chipul călugărului nu mai avea nimic din expresia posedatului extenuat care Îi apăruse În lumina nelămurită a zorilor. Cu un gest dramatic, bărbatul Își aruncă gluga pe spate, descoperindu-și țeasta complet cheală, cu o frunte maiestuoasă. Parcă statuia de marmură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]