10,188 matches
-
nas și pe pomeții obrajilor crema de noapte contra pistruilor, privindu-se îndelung în adâncul ochilor și scoțând la urmă, către propria sa imagine, limba, după care se apropia de pat, făcea un salt peste trupul Carminei, poalele albe ale cămășii de noapte fâlfâiau ca aripile unei păsări, arcurile patului pocneau, intra imediat sub plapumă, se cuibărea acolo și o auzeai cum respiră ușor, ușurel și cum așteaptă cu ochii închiși somnul. Poate, intimidată de prezența lui Ovidiu, amintirea Elenei rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să recepteze cu ușurință grohăitul porcului, cotcodăcelile găinilor, scârțâitul porții, vântul care trântea oblonul de lemn uitat deschis... Carmina se întrebă dacă acest mod de viață se potrivea cu visurile acelei Elene de odinioară, ce se maimuțărea în fața oglinzii, în cămașă de noapte și se privea dintr-o parte și alta și se închipuia cu mintea în cine știe ce loc? După aerul epatant de mulțumire, afișat de sora ei, se părea că era satisfăcută și i se părea că realizase chiar foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
împreunat degetele, era conștientă de faptul că gesturile sale simple purtau în ele amprenta vinovăției. Era vinovată pentru un moment de absență. Dimitrie a plecat afară cu Ela să-i spargă alunele. S-a reîntors după puțin timp. Își schimbase cămașa și se spălase, chiar și părul era puțin umed, pieptănat proaspăt. Era un om energic, de o seriozitate care te atrăgea, vorbea cumpătat. Era o mare diferență între sporovăiala plăcută a Fanei, încărcată de fantezie, cu vorbe ce se înlănțuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
e de pe acum neliniștit, cu gândul la acel moment penibil, întâmplat în hol, în fața cuierului, un neadevăr rostit sec și cu voce controlată, indiferentă, prețul intrării lui în interiorul apartamentului, moment peste care trece uneori mai ușor, alteori mai greu. În cămașă de noapte, toată numai dantele, Larisa își va înăbuși un căscat, va adulmeca adânc în jurul lui, ca un câine, nu miroase a tutun, n-a fost la nici o ședință își va spune ea în gând. Și oricum, până la ora aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
altă oră, de mare pace interioară, petrecută acolo, în ceainărie, în fața unui bărbat ce i se așternuse înainte fibră cu fibră. Deja vedea diminețile lui singuratice, gestul reflex de a-și pieptăna cu degetele părul albit la tâmple, mâneca de la cămașă cu unul dintre colțuri îndoit, nodul la cravată destul de stângaci făcut, deja îl percepea, îl urma cu gândul la casa lui, acolo, undeva, departe și mai vedea umbra firavă a soției decedate ce se furișa în mintea bărbatului și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-aș fi reușit să mai plec, spuse bărbatul fără să o privească. Așteaptă un pic aici. Se îndreptă către han, avea mersul unui om obosit, nici măcar nu se pieptănase, el, pedantul... Carmina observă că un colț al gulerului de la cămașă stă răsucit peste haină. Ovidiu pășea pe pietrișul care-i scrâșnea sub tălpi, parcă nu mai era el. Intră în raza puternică a unui bec, fixat deasupra ușii într-un grătar de sârmă forjată. În jurul luminii foiau țânțari și fluturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fetița blondă a fost decisivă. A venit foarte nervos după o absență de o săptămână, a intrat în casă era ora 11 noaptea, Carmina deja se culcase. S-a întâmplat ceva? l-a întrebat când a apărut lângă el în cămașă de noapte. Ovidiu arăta aproape desfigurat de neliniște. Asta mă întreb și eu, i-a răspuns și a privit-o cu dispreț. Pe urmă a avut o ridicare a bărbiei, un gest de mândrie la el, nelămurit. Ce mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rău decât nisipurile mișcătoare, cu mult mai rău! Femeia se lăsă să cadă exasperată în fotoliu. Iar începea! Gestul îi era cu adevărat teatral. Ridică și spre tavan ochii. Ce-am mai făcut, pentru Dumnezeu, zise și-și ridică palmele. Cămașa străvezie de noapte i se lipise de picioare. Așa cum stătea în fața lui, prăbușită în fotoliu, cu trupul tot aflat la dispoziția privirilor lui, fără să conștientizeze, oferea o priveliște foarte edificatoare pentru un om care venise să-i impute tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
animalică, semnele exterioare erau atât de edificatoare. În mod evident, relațiile lor se degradau tot mai mult de la o întâlnire la alta, deveneau tot mai încordate, tot mai greu de temperat. Carmina nu conștientizase atunci că se afla într-o cămașă de noapte străvezie și poate îi apărea lui frivolă, la naiba, nu era genul de om care să joace rolul călugăriței, urmând ca în pat să-și lepede costumul, doar el venise acolo la ea pentru dragoste, trupul ei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei, tatăl, sora, cumnatul, formau un stol distinct, rezervat, erau înduioșător de emoționați cu toții. Pistruii Elenei parcă deveniseră mai purpurii de încântare, părul roșcat îi era încrețit acum și, Doamne, ce plete minunate avea atunci când se maimuțărea în fața oglinzii în cămașă de noapte lungă din finet, închisă bine până la gât, cum își mai ridica părul și-și imagina diverse coafuri fanteziste și se studia dintr-o parte și alta, întinzând grațioasă gâtul, înălțând sprâncenele, împingând în față pieptul abia înmugurit, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atâtea vietăți lacome care devorau pământul fărâmă cu fărâmă. De ce, de ce să...Se răsuci din nou pe cearceaf, cu pumnii strânși, cu pleoapele închise. Doamne, ce rămăsese în casă, covoarele răsucite sub picioarele lor în timp ce se îmbrânceau de ici, colo, cămașa de noapte ruptă, așternutul atârnând jumătate pe podea, perdeaua smulsă la mijloc din clame, husa fotoliului mototolită pe jos, lucrurile ei răvășite, trântite pe parchet, lănțișorul de aur rupt, așteptând într-o cută a cearceafului. În timp ce-și făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sună telefonul lung, strident. Ea rămăsese cu gesturile suspendate, așteptând ca apelurile să înceteze. Avea reacții întârziate. Încercă să ghicească cine era la celălalt capăt al firului. N-o află decât tot pe Sidonia, ajunsă acasă după acțiunea eșuată, în cămașă de noapte, în penumbra holului, așezată pe suportul de încălțăminte de la cuier, cu ochii cârpiți de somn, dar nevoind să accepte insuccesul manevrelor sale. În final va lăsa receptorul în furcă, n-avea rost să-l alerteze și pe Trofin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acum doar remușcarea și teama. 4 Peste vreo alte două săptămâni, dis-de-dimineață, Eleanor ședea pe același scaun, aproape în aceeași poziție, doar că de data asta avea în fața ei, pe masă, o ceașcă cu două degete de ceai rece. Peste cămașă de noapte își pusese capotul. Se luminase de ziua, dar era o zi noroasa și deasupra câmpiilor se lașase o pâcla jilava. Peisajul, privit pe ferestrele vilei, părea monocrom. În depărtare răsună cântecul unui cocos. Eleanor se încorda nițel când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Eleanor, vrând s-o aline, dar Șam, mai rapid, îl împinse la o parte. — Ellie, ce s-a întâmplat? o întreba el, trecându-și brațul pe după umerii ei. — Hei ce faci? îl lua Adrian la rost. De ce plânge de sare cămașă pe ea? Nu te privește, zise Adrian. Încerca să-l tragă pe Șam de lângă Eleanor. O clipă se luară la trânta, gata să se bată că chiorii, apoi se traseră înapoi, săgetându-se din priviri. Știi, uneori mai că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
holba la Fanny. — Tu ce chilu’ meu cauți aici? întreba el. — Întâmplător, treceam prin zonă, răspunse Fanny, dar nu mă așteptam să dau peste dumneavoastră, domnule Sharp. Tânără părea palida și un pic dusă, buimaca. Era îmbrăcată lejer, cu o cămașă lungă, purtată peste pantalonii asortați. Eleanor era furioasă și nedumerita. — Tu ai invitat-o? îl întreba ea pe Adrian. — Bineînțeles că nu, răspunse el. — Poate-a uitat ceva la sauna, isi dădu Șam cu părerea. — Ce vrei? o întreba Adrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de cap. Și dacă asculți și mai atent, urechea prinde zvonuri tocmai din țara Ardealului; acolo, munții sunt grei de balade și povești, o moară fără noroc taie cu aripile ei luna, când un bărbat cu ochii verzi și cu cămașa albă cu floricele își alungă calul peste drumurile pustii. Strânge căpăstrul și încruntă sprâncenele și se vede că-i om rău, după cum își roade mustața și după cum sparge zările tot una cu calul în spume. La ,,Moara cu noroc”, banii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu clopoțelul alb și gingaș, s-a ivit de sub plapuma de nea. Vântul de primăvară adie ușor, iar pe dealurile râncezi încep să apară pete negre care răpesc tot mai mult din pânza albă a iernii, transformând-o într-o cămașă peticită. Soarele încălzește cu tot mai mult elan pământul din care se înalță abur moale. În livezi, pomii au înmugurit și în curând să înflorească. De câteva zile, au sosit berzele. Deunăzi, am admirat cârduri de cocoare care veneau în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de catedrală. Deodată, garda de onoare a cerului s-a schimbat: pânzele imense ale nopții au acoperit cerul. Se înnopta. Pretutindeni stăpânea întunericul. În depărtare se auzeau tălăngile turmelor care se întorceau de pe înălțimi. Se apropia toamna bogată și sonoră. Cămașa vegetației alpine urma să se schimbe și muntele să se transforme într-o adevărată vâlvătaie de aur. Anca Romila, clasa a VII-a C O călătorie în munți Seara! Pe cerul limpede și înstelat se zărește Luna. Luminându-mi la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu cer senin și înalt. Era o noapte rece și neagră, căci luna se ascundea în spatele piscurilor înalte din depărtări. Fusese o noapte frumoasă care despărțea toamna bogată și sonoră de iarna care urma să vină. Munții își dăduseră jos cămășile vegetației alpine, rămânând goi ca niște turnuri înalte de catedrală, culmi unice în blânda lor arcuire. Era ultima noapte de toamnă, iar ninsoarea urma să cadă ca o cămașă albă a munților. Culorile vii ale toamnei urmau să fie înlocuite
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sonoră de iarna care urma să vină. Munții își dăduseră jos cămășile vegetației alpine, rămânând goi ca niște turnuri înalte de catedrală, culmi unice în blânda lor arcuire. Era ultima noapte de toamnă, iar ninsoarea urma să cadă ca o cămașă albă a munților. Culorile vii ale toamnei urmau să fie înlocuite cu albul monoton. Doar oceanul verde al coniferelor își păstra culoarea peste ani, peste decenii. Ciobanul stătea în ușă povestindu-ne cum în noaptea aceea privind afară văzu cum
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
plante și vietăți pe care ochiul omenesc poate nu le știe, dar pe care sufletul și le închipuie cu siguranță că se ascund undeva, de lume, de viața mereu agitată de aici, de la poalele Ceahlăului. Urcând o treaptă mai sus, cămașa vegetației alpine acoperă umerii albi și goi ai muntelui, fiind parcă o pătură verde ce se întinde singură peste acele locuri, lăsând mai sus niște tufișuri de jneapăn și ienupăr să tulbure turnurile de catedrală ale muntelui. Spre piscurile albicioase
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
calcar spre marile aripi ale fanteziei ca într-un templu, ca un enorm telescop. Mărimea lui aparentă și prestigiul țin de ansamblu. Toți munții moldovenești din preajma Bistriței sunt de o mică înălțime, căptușiți de păduri și brazi unde se întinde cămașa vegetației alpine. Pustietatea Ceahlăului și singurătatea lui nu are pereche decât dincolo în înfățișarea aspră a Călimanilor. Aburii Bistriței fac popas în pisc, învăluind Toaca și Panaghia; tot așa sufletul întregului popor din văi învăluie în taină tot ce-i
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
desfășurau în zarea înaltă împreună cu toate culmile unice în blânda lor arcuire, cu piscurile albe de calcar ce stau cu coamele lor în lumină și cu brâe de umbră pe la încheieturi. Aici, în vârful acestor munți care și-au dezbrăcat cămașa vegetației alpine, totul este ca întro lume de legende și de miresme tari. Nu mai știam încotro să privesc. Din toate părțile mă chemau priveliști care mai de care mai fantastice. Dar cea mai frumoasă mi s-a părut aceea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Înfrumusețarea străzii, a cartierului, a orașului, a realității În general. Se achita Însă cu conștiinciozitate de datorii, chiar dacă Îi era greu să facă față la toate cu un salariu ca al său și să-i mai rămână bani de o cămașă, din când În când, sau de o ieșire cu Iolanda, o dată pe săptămână, la Carpați, fără un anume eroism. Marea sa ambiție era să trăiască fără datorii și subterfugii, altfel spus, Într-o permanentă și deplină legalitate. Nu avea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
foame. Părăsi totuși fotoliul comod și se Îndreptă spre bucătărie atras de aroma cafelei. Din stradă se auzea clopoțelul sifonarului. Ochiurile străluceau În farfurii ca niște margarete glazurate. Iolanda purta o rochie de cașmir, siena-arsă, lungă și dreaptă ca o cămașă de noapte, și un șirag de mărgele mov petrecute de câteva ori În jurul gâtului. De ce s-o fi Îmbrăcat așa? Până la revelion mai erau câteva zile bune. Nu mergeau nicăieri și nu aveau invitați. Cam așa va fi și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]