1,744 matches
-
joace cum îi cerea ea. Și tot ceea ce îi cerea părea o joacă. Îl ducea la băcănie și-l punea să-și facă singur cumpărăturile. Era o soluție care nici măcar nu-i trecuse prin cap lui Karin, care-i umplea cămara lui Mark în fiecare săptămână, îngrijindu-se să rămână bine hrănit, dar totodată dependent. Barbara însă era nemiloasă. Nu lua nici o decizie în locul lui, oricât ar fi rugat-o. —Hei, Barbie. Care dintre chestiile astea îmi place de fapt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
supărată. În timpul ăsta, el se întreabă dacă o fi casa adevărată sau o copie în mărime naturală. Ea se întoarce spre el. Mai ții minte când tati ne-a prins jucându-ne de-a doctorul și ne-a încuiat în cămară? Dar nu asta făceam... Dar ce sens are să te pui cu ea? Ea nici n-a fost acolo. Prizonieri. Zile întregi, așa ni se părea. Și tu ai început chestia aia cu Marea Evadare. Ai folosit o macaroană nefiartă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un parapet din lăzi cu cartofi. Oamenii își umpleau plasele, numărau banii și părăseau librăria pe ușa din spate. De aceea nu văzusem pe nimeni ieșind. De cartofi însă n-aveam nevoie, nu mai încăpeam de ei la noi în cămară. Fiindcă, înainte cu câteva săptămâni, sosiseră munți de cartofi în orașul nostru. În schimb carnea și ouăle, făina și zahărul erau rarități. Am înjurat în gura mare și am vrut să plec, dar m-am răzgândit. Am luat de pe tejghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ți-o tai cu toporul În bucăți! Să dispară din casa mea”, urlă În timp ce iese pe ușă, Împlecitindu-se În primăvara mohorâtă, urmat de plutonier. Mulți ani de zile icoana a stat ascunsă printre prune uscate și păstăi de fasole, În cămară. În ziua În care Își ispășea pedeapsa tuns chilug, afară era Înnorat și-n piațeta rotundă erau două cozi, una la gaz și una la băcănie, unde se vindea făină și ulei de la butoi. Se mai dădea marmeladă. Își aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
căpitanul care tocmai apăruse pe punte și arde și lumina Împreună cu oceanul. Ești posac. Îți place cuvântul Argentina și cuvântul emigranți. După ce Îți dai cuvântul de onoare că nu spui la nimeni, te culci. Icoana Maicii Domnului stă ascunsă În cămară Într-un sac cu mălai. În acele vremuri, foarte mulți oameni erau bandiți și legionari, iar majoritatea au fugit În țări străine cum ar fi Argentina. Ei erau emigranți. Tu ești școlar și trăiești În Republica Populară Română. Nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
plângea după domnul Mindt. La gară era unul Costică, era frizer, care se Îndrăgostise de mine, dar era cam teleleu și slab și amărât, avea un frate nebun și numai mamă și, când venea frizerul cu flori, mă ascundeam În cămară și doamna Mindt odată l-a gonit. Mi-era tare urât de el și am plecat prin pădure pe cărare și am plâns, și am plâns că nu am pe nimeni pe lume și am ajuns În Dumbravă și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Era fericit că în ciuda răcelii de care suferise până zilele trecute, acum este sănătos și va merge la denia mare. Va sta în tronul lui, alături cu doamna, atent la cântările fraților călugări și va intona și el împreună cu ei „Cămara ta, Mântuitorule, o văd împodobită. Și îmbrăcăminte nu am să intru într-însa. Luminează, Doamne, haina sufletului meu și mă miluiește”. De când era copil, la Brâncoveni sau la Mărgineni, cânta la rând cu frații monahi la denii, dar iată că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tronul voievodului, îngenunche și oferi domnului o carte deschisă. Vodă o luă nedumerit. Îl căută pe arhimandrit din priviri și acesta, de după marama ușilor împărătești, făcu un semn cu capul; vodă începu cu glas baritonal, pe un ton foarte înalt: — Cămara Ta, Mântuitorule... Valuri, valuri veneau glasurile învățăceilor ținând isonul din strana dreaptă. La octavă, grave, soseau vocile bărbătești ale călugărilor din strana stângă. Când ultimul copil își trimise cu un oftat nota cristalină spre înălțimea cupolei, din altar reluă cântarea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au așezat de ca și cum ar mai fi fost vodă. Încă pentru bisericile țării el era singurul voievod uns în viață. Se așeză și se lăsă pătruns de solemnitatea momentului, încercând din răsputeri să-și unească rugăciunea sa cu a celorlalți: — „Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită, și îmbrăcăminte nu am ca să intru într însa. Luminează haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, și mă mântuiește.“ Era atâta fericire în glasul puternic bărbătesc care le acoperea pe ale celorlalți încât mitropolitul Antim
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a șters, bineînțeles, și praful; e de prisos să mai adaug că a dat cu aspiratorul; a strâns masa și a spălat vasele după prânz și (cu ajutorul meu modest și drăgălaș) le-a pus la loc în bufetul milhiks din cămară - toate astea fluierând întreaga dimineață, veselă ca un canar, un cântecel fără melodie, plin de vigoare și bucurie, de inimă ușoară și mulțumire de sine. În timp ce eu îi desenez ceva cu creionul, ea face un duș - iar acum, în dormitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pruncilor... Încercând să pluseze, bărbatul își duse mâinile la ochi cu un gest teatral. Nicicând nu mai văzuse Crăița atâta mizerie adunată la un loc. Masa era plină de farfurii murdare, resturi alimentare, pungi cu zahăr, făină, orez, de parcă toată cămara ar fi fost golită pe masă. Pe un pat de lemn erau aruncate rufe murdare. Un șifonier scorojit era înghesuit lângă pat. O ușă îi lipsea. Hainele dinăuntru nu păreau nici ele prea curate și erau aruncate grămadă, înghesuite pe
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
descoperit o cutie albastră, de carton, care avea pe alocuri pojghițe subțiri de gheață. Era sigilată, așa că am scuturat-o ca să-mi dau seama ce ar putea fi înăuntru. Sunetul și greutatea erau neconcludente. Am pus cutia la loc. În cămară mi-am băgat nasul numai pentru o clipă, apoi am trecut mai departe. Niciodată nu mi-au plăcut cămările. Când eram mic și pătrundeam în debarale, cămări și alte încăperi de depozitare mă simțeam cumva copleșit de multitudinea mirosurilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-o ca să-mi dau seama ce ar putea fi înăuntru. Sunetul și greutatea erau neconcludente. Am pus cutia la loc. În cămară mi-am băgat nasul numai pentru o clipă, apoi am trecut mai departe. Niciodată nu mi-au plăcut cămările. Când eram mic și pătrundeam în debarale, cămări și alte încăperi de depozitare mă simțeam cumva copleșit de multitudinea mirosurilor și a formelor ce se amestecau acolo. Întâlneam obiecte de uz casnic, ustensile de spălat și tot restul, în a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fi înăuntru. Sunetul și greutatea erau neconcludente. Am pus cutia la loc. În cămară mi-am băgat nasul numai pentru o clipă, apoi am trecut mai departe. Niciodată nu mi-au plăcut cămările. Când eram mic și pătrundeam în debarale, cămări și alte încăperi de depozitare mă simțeam cumva copleșit de multitudinea mirosurilor și a formelor ce se amestecau acolo. Întâlneam obiecte de uz casnic, ustensile de spălat și tot restul, în a căror imediată vecinătate se aflau pungi de orez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
apropierea dintre atâtea domenii diferite, ca de pildă dintre igienic și culinar. Ce să caute peria de pantofi lângă cutia de fasole? Sau bolul cu mei al papagalului lângă insecticid? Din acest motiv intram cât se poate de rar în cămara alor mei, și nu mică mi-a fost mirarea când am realizat, pe la 11 ani, că pe pereții cămării taică-meu lipise o grămadă de afișe din Playboy. Ceea ce eu luasem până atunci drept imagini inutile se dovedeau acum poze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cutia de fasole? Sau bolul cu mei al papagalului lângă insecticid? Din acest motiv intram cât se poate de rar în cămara alor mei, și nu mică mi-a fost mirarea când am realizat, pe la 11 ani, că pe pereții cămării taică-meu lipise o grămadă de afișe din Playboy. Ceea ce eu luasem până atunci drept imagini inutile se dovedeau acum poze cu femei dezbrăcate și mașini decapotabile care sclipeau în soare. Dar asta e o altă poveste. Pe pereții cămării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cămării taică-meu lipise o grămadă de afișe din Playboy. Ceea ce eu luasem până atunci drept imagini inutile se dovedeau acum poze cu femei dezbrăcate și mașini decapotabile care sclipeau în soare. Dar asta e o altă poveste. Pe pereții cămării ei, bunică-mea lipise un calendar ortodox și alte câteva hârtii pe care le-am ignorat. Mai erau și niște mături, niște cutii sau cam așa ceva, niște pantofi. Am intrat în sufragerie. Masa din lemn masiv, la care puteau mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
apăsat. S-a auzit un zgomot înfundat care a durat cam cinci secunde. Părea că vine din altă cameră, de lângă bucătărie. Am ieșit din sufragerie pe hol. Zgomotul nu putea avea sursa aici, și nici în bucătărie. Am deschis ușa cămării. Pe peretele din fund, dincolo de mături și cutii, se crăpase un dreptunghi luminos. Am intrat și l-am pipăit. Era mobil, putea fi împins. L-am mișcat atât cât să pot trece, și m-am pomenit într-un coridor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mișcătare. Nu pricepeam nimic și știam că sunt sute de aspecte pe care ar trebui să le investighez, dar care îmi scăpau pe moment. Trebuia să sun acasă. Asta în primul rând. Deodată, chiar în momentul în care ieșeam din cămară, X m-a tras de braț și m-a sărutat. A făcut-o stângaci și violent. Am ridicat amândouă mâinile în timp ce-mi simțeam spinarea și capul presate de perete. Îmi sorbea buzele și se lipea de mine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
toată figura, dar parcă pe întreaga ei făptură. - Ai să stai două ceasuri să-mi ții de urât, dacă nu ai altcevamai bun de făcut. Vrei? Pe urmă am treburi care au să mă poarte prin toate odăile și prin cămară... Dar deseară trebuie să facem o plimbare de adio, lungă, lungă, lungă... Nu te chem la masă, pentru că nu aveam masă ca lumea. Împachetăm tot. Cu decolteul în formă de inimă și brațele, de gospodină, goale până la cot, plecîndu-se ici
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
etc. Astfel că și părintele Panuș căpătă o bucată de pământ, în 1835, pe care construi casa descrisă mai sus. Peste doi ani, în 1837, un diacon primi pământ de la aceeași epitropie și construi și el o casă cu “două cămări și una în spate”, acoperită cu stuf - viitoarea bojdeucă a lui Ion Creangă, situată pe strada Țicăul de Sus nr. 4. Deci, cele două case stăteau față în față, le despărțeau numai drumul, bojdeuca fiind mai în spate și mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pături hainele și, ridicându-și un genunchi, începu să-și frece cu ciorapul laba îngălbenită. Se întinse apoi în pat cu mâinile încrucișate peste ogheal și fixă privirea în tavan. În odăița care mirosea a cojoc ș-a tihnă de cămară, femeia aducea de afară iz proaspăt de omăt și mireasmă de fân. Zâmbind dintr-o parte, verde, cu ochii tăiați sub sprâncene foarte negre, acum îl urmărea pe omulețul din pat. Din când în când cerca cu buricul degetelor căldura
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
atâtea ori în copilărie ai fost avertizat că se poate întâmpla, nu te poți împiedica să te gândești cum ar fi dacă totuși ai cădea acolo jos, în apa neagră, locul cel mai înfricoșător de pe pământ, mai înspăimântător chiar decât cămara întunecoasă de lângă bucătărie, în care dacă intri, mintea începe să-ți joace feste. Acolo timpul curge invers, în sensul misterului de la începutul existenței mele - rămas pentru totdeauna nedezlegat prin moartea prematură a mamei Ana. În aceste două locuri în care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe frunte și pe ureche. — I tare frig sub pământ, se plânse el, privindu-mă cu ochi rugători. — Te iubesc, i-am spus eu, îmbrățișându-l. Hohotele de plâns îmi zgâlțâiau rucsacul din spate. — Marilenă, du-tie ș-adă scara din cămară, o îndemnă tata. Sora mea se ridică de la masă și intră în cămară, al cărei bec nu mai funcționa de ani de zile, de când ea se mutase la oraș. Puse scara în fața peretelui fără fereastră, în dreptul Cinei cea de taină
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
privindu-mă cu ochi rugători. — Te iubesc, i-am spus eu, îmbrățișându-l. Hohotele de plâns îmi zgâlțâiau rucsacul din spate. — Marilenă, du-tie ș-adă scara din cămară, o îndemnă tata. Sora mea se ridică de la masă și intră în cămară, al cărei bec nu mai funcționa de ani de zile, de când ea se mutase la oraș. Puse scara în fața peretelui fără fereastră, în dreptul Cinei cea de taină. — Și eu te iubesc, spuse tata la capătul scării, făcându-mi semn să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]