2,073 matches
-
Ale unui învățămînt regulat. Mutat de pe ostroavele unei vieți preasupusă, sportivă, pe cele ale unei vieți sedentare. Primele două prescripții erau fleacuri. Le era lesne să-i dea, la fiecare masă, să halească cîte-un curcan. Puteau să-i citească la căpătâi exerciții de matematică. Dar, naiba mai văzuse vreodată, Sinistrat sedentar. Până la urmă, tot Sucu Marcel (într-unul dintre hogeacurile căruia se desfășura întîlnirea și singurul dintre cei prezenți ai cărui mușchi îl absolviseră pe liceu cu tot cu bacalaureat) le confirmă binefacerile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vreo taină nu simțea. Își mai întindea un braț, făcea cu degetul turul nării, pocnea cu grație nesfârșită cartilagiile unui picior. Pe la ora 12 după-amiaza, joia, vinerea și sâmbăta, surghiunitul își sălta pernele din puf de gâscă pe tăblia de căpătâi a patului, își potrivea peste ele trunchiul corconit, până la piept, în plapumă și începea să se zgâiască, în lungul străzii, după prichindeii claselor I-IV - hoarde pârjolitoare și insolente, care, pe la ceasul acesta, îl vizitau întorcîndu-se de la școală. Gâgâlicii îl
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dintr-un alt ciudat noian de motive), atunci, nu în ultimul rând, pentru a-l justifica și autentifica pe cel de-al șaptelea și cel din urmă rege al orașului București!! Suflul de apă țâșnea zglobiu și neîncrezut, parcă din căpătâiul strâns în trei degete al unui furtun subteran și, curând, pânza subțiratecă a Bucureștioarei acoperi, în diagonală, jumătate din străduța Perone, vălurind și încrețindu-se în căutarea celei dintâi guri de canal. Aceeași străveche gură de scurgere, pe care Ho
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
schimba o vorbă, două cu gunoierii. Ăștia erau niște drăngălăi de la țară, cam leneși și hoți, slugărind Bucureștiul, cărând tot ce lepăda orașul. Mureau de tineri, loviți de oftică. N-aveau Dumnezeu, nici prieten, nici neamuri. Trăiau cu muieri fără căpătâi ca și ei. Acestea le lepădau copiii prin șanțurile Cuțaridei. Altfel, băieți veseli. Soseau dimineața la rampă, fluierând și înghiontindu-se, împingînd tumbăraiele grele, pline de gunoaie. Pe umeri, purtau mături lungi de nuiele. Desculți și flămânzi, bețivi și răi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a șoptit patroanei că aveau nevoie să stea ascunși vreo două zile în tractirul ei. Una mai arătoasă i-a pus țîța-n palmă lui Sandu, să-l înfierbînte. Împrejur se învîrteau peștii și câțiva olteni veniți să-și aleagă de căpătâi. Mirosea a sudoare și a odicolon. Într-un colț cânta un gramofon răgușit, și două femei dansau, învîrtindu-se în jurul lor. Țața i-a închis într-un salon, le-a adus de mâncare și de băut, și au numărat banii primiți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tremurând de spaimă. Copiii speriați holbară ochii lor cuminți la franciscanul palid și se risipiră ca un stol de vrăbii... Franciscanul ridică pe bătrân de la pământ și-l duse spre tinda unei zidiri mari, îl culcă binișor, puindu-i drept căpătâi sânul său... puse mâna lui frumoasă pe inima bietului idiot, care se spărgea bătând de spaimă și-ngrozire și șezu lângă el până ce simți c-a adormit... îi puse o pâine albă alături cu capul și-apoi se depărtă suspinând... o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aproapelui tău, să nu poftești casa aproapelui tău; ... nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău. Pe altarul cunoașterii și al ideilor privind principiile și valorile eticii, numeroase figuri marcante, de talie universală, și-au adus contribuția semnificativă, de căpătâi fiind lucrările marilor filosofi ai antichității: Socrate, Platon sau Aristotel. Prin neastâmpărata lor cugetare, domeniul eticii se fundamentează ca ramură principală a filosofiei. Fiind considerată o știință a realității morale, etica (din grecescul ethos, cu semnificația de datină, obicei, caracteră
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
orientările către natura teologică a existenței umane. Prin reprezentantul său cel mai de seamă, călugărul dominican de origine italiană Toma d’Aquino, etica este privită ca o Îmbinare armonioasă Între gândirea rațională și cea teologică, fapt evidențiat În lucrarea de căpătâi a acestuia, Summa Theologiae (1266ă. Pe de altă parte, Sfântul Anselm de Cantebury propune pentru prima dată argumentul ontologic, În lucrarea Proslogion, cap. II, pentru recunoașterea existenței divinității ca ființă perfectă și necesară unei bune orânduiri. Nu În ultimul rând
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
proporție, precum o grămadă nemărginită de stînci, aruncate după Întîmplare de mîna naturii, sau o peșteră fără nici o urzire regulată de arhitectură, ale căria colțuroase afundări pare c-ar cuprinde oricare comori sau curse tainice, o Înșiruire de munți fără căpătîi și oarecare fundături; toate aceste și asemenea acestora izbesc imaginația noastră și nasc În noi cugetări Înalte, care pricinuiesc sublimul ce Îl numim sublim În cele din afară.” Textul are valoarea unui program liric. Nu sînt singurele „objecte” pentru poezie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iscoditoare și nesățioasă, Maffìa a avut cu lectura și scriitura un veritabil duel, căutând să sondeze, în afara operelor scriitorilor italieni, și pe cele ale altor țări. Dotat cu o prodigioasă memorie (poate că nu este o întâmplare opțiunea sa de căpătâi pentru Tommaso Campanella), reușește pur și simplu să uluiască prin doctele și exactele abordări din cursul frecventelor conferințe pe care le ține de ani în șir în cele mai mari universități din lume. Călătoria este punctul nodal al demersurilor sale
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
firește. Care altul ? — Sinuciderea are și ea sfinții ei ? Și când se sărbătorește sfântul ăsta, al sinucigașilor ? — Depinde... — Depinde de ce... ? — De ziua în care împlinești treizeci și trei de ani... Cred că am ratat festivitatea, șopti Cosmina, trăgându-și scaunul mai aproape de căpătâiul patului. — Chiar că ar fi cazul, dacă te uiți în jur, să mai avem și noi prilejul de sărbătorit ceva, să ne mai vină inima la loc, spuse Pantelimon, punându-și ochelarii și apropiindu-se de monitor. Dar, sincer, n-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trecut, ca întotdeauna, spărgând înserarea ca un glonț de argint. Chiar și după ce dispăruse după copacii de la lizieră, tamburul- major a continuat până la capăt, în aplauze sacadate, Marșul lui Radetzky. După un timp, tânărul a fost chemat să vegheze la căpătâiul bătrânului tambur-major, care trăgea să moară. Cu ultimele puteri și vocea stinsă cât numai pentru ei doi, bătrânul i-a spus : Când eram de vârsta ta, am fost și eu în trenul acela...». Tânărul tambur-major, plângând pentru ultima oară, i-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Jenică, privind pieziș la oala cu ciorbă de linte de pe aragaz. Mai stăm de vorbă și noi... Mâine chiar avem de vorbit... — M-ai înnebunit cu băieții ăștia ! bodogăni maică-sa, zdrăngănind farfuriile în chiuvetă. Una-două, băieții ! Niște țafandaci fără căpătâi. Se întoarse către fiu-său, care ședea cu capul strâns între umeri și, de aceea, gușa i se revărsa peste gulerul cămășii, ca o bavețică. În ciuda tăcerii lui, spuse apăsat : — Să taci ! Nu le mai lua apărarea, că nu merită
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe ei la socoteală. O fi destul ? Tili ridică din umeri. — Când se termină, spuse, înseamnă că a fost destul. Lumina era mierie, așa cum se întâmplă în amiezile sfârșitului de septembrie. Nu sufla nicio boare, flăcăruile se țineau drepte la căpătâiul mormântului. Crucea de lemn era înfiptă lângă cealaltă, de marmură. Dar nu se atingeau, de parcă cea nouă se simțea stânjenită, cu lemnul ei crud, încă viu. Poate că n-ar fi trebuit să mai mergem în locul nostru de pe vremuri, spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întregului braț. Temperatura crescu îngrijorător, câteva zile viața lui Conțescu atârna, după credința doctorilor, de un fir de ață, deoarece se credea că va face septicemie. . - Cum se află bietul Conțescu? Întrebă Gaittany peGonzalv, care ședea aproape toată ziua la căpătâiul lui Conțescu, alergând între ședințele de veghe pe la cunoscuți, să-i țină în curent. . - Ce este de sperat oare, domnule Gaittany, de la un om bolnav dinainte, care a făcut septicemie? Este chestie de ore. - Țț, țț, țț! făcea din buze
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a devenit atât de puternică, că a trebuit să mă retrag în camera vecină. Abatele de Monclar, pe care îl lăsasem rugându-se lângă fereastră, veni curând să mă caute. Bolnavul mă chema. Când am fost aproape de el, așezat la căpătâiul lui, arătă cu un gest spre vărul său și făcu să se audă următoarele cuvinte: "Amândoi", voia să ni se adreseze amândurora. Ridică un pic capul, și-l sprijini pe mâna dreaptă și începu să vorbească. Inteligența strălucea încă în
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și nu am dat cifrele din rubricile „ficiori burlaci de muncă”, nici „ficiori de privileghiați” și nici rubricile în care satele noastre nu au avut cazuri. De asemenea, nu am cuprins în datele de mai sus numărul acelora considerați „fără căpătâi” adică fără casă și o anume îndeletnicire. Numărul acestora nu e chiar neglijabil, căci la rubricile „ficiori” se adună 65 persoane; noi bănuim că sunt fără familie, deci persoane singulare, iar cei arătați ca fiind fără căpătâi ajung la un
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
acelora considerați „fără căpătâi” adică fără casă și o anume îndeletnicire. Numărul acestora nu e chiar neglijabil, căci la rubricile „ficiori” se adună 65 persoane; noi bănuim că sunt fără familie, deci persoane singulare, iar cei arătați ca fiind fără căpătâi ajung la un total de 12 persoane, apreciind și la ei că numărul are în vedere persoane și nu familii. La fiecare sat se află scris și numele stăpânului, dacă satul este boieresc sau mănăstiresc, iar cele neaservite sunt arătate
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
o parte a violenței și delincvenței se construiește, iar acestea se construiesc în stabilitate și continuitate (Debarbieux și Blaya, 2000). Incivilități incivilitate Noțiunea de incivilitate a fost popularizată în Franța acum vreo zece ani, pornind de la traducerea unor texte de căpătâi, precum celebra Broken Windows de Wilson și Kelling (1982), și prin lucrările și sintezele lui Roché (1993) și Lagrange (1995). Termenul a devenit foarte repede un laitmotiv politic în care se asociau "lupta împotriva infracțiunilor și incivilității" și afirmarea "valorilor
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
la birt (gâfâie încă o bucată de drum) Această pădure Fiecare pădure e pădurea mea Un plan cadastral e un câine prost Un câine cu lanțul scurt pentru un câine e oricum prea lung Așa o pădure este peisajul de căpătâi al tăpșanului și al ogorului Care se închină la ea La imaginea pe care orice om ar trebui s-o poarte în sinea lui Și o imagine ca asta gândește pădurea pân-o termină (respiră greu) Cine ce trebuie să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nici un catharsis nu poate pune punct luptelor ei permanente (Bobbio 1981: 217). Puterea părea atît de "de-la-sine-înțeleasă", iar politica puterii atît de dominantă în relațiile internaționale, încît teoreticienii realiști își aduceau aminte foarte rar să reconstituie originile conceptului lor de căpătîi. Morgen-thau a fost unul dintre puținii scriitori care au aprofundat și au definit conceptele de putere (Krippendorff 1977: 36-7) și de politică. El le-a conferit un fundament psihologic universal. În viziunea lui Morgenthau, omul are trei impulsuri de bază
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de dări. Ei corespondau cu vechii poslușnici 2 ce se învoiau cu boierii, fie să le slujească, fie să le plătească o anumită sumă. Bejenarii, cei veniți din alte sate (tărnicenii), nu plăteau nici un bir, fiind socotiți necăjiți, locuitori fără căpătâi. Totuși, sub domnia lui Ghica, au plătit și ei bir. Înainte de primul război mondial, bărbații între 18-60 de ani, dacă aveau propria casă, datorau 4 zile cu brațele, iar cei ce aveau o vită la jug sau la ham, două
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ani, virtuțile și calitățile unui neam frumos, mândru, harnic și iubitor de pace. În satele noastre, familia cu prunci mulți are o frumoasă tradiție a valorilor etice, în care cinstea, demnitatea, respectul și dragostea față de muncă au constituit valori de căpătâi ale acestei adevărate „școli” de formare a caracterelor sănătoase. În acest context, se cuvine ca gândurile noastre să se îndrepte cu recunoștință către cea care ne-a dat viață, către ființa fără seamăn: mama. Purtătoare de viață, frumusețe și adevăr
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
giulgiuri, intermediară - pentru îmbrăcăminte exterioară; și groasă - pentru saci. Această adevărată tehnologie era prezentă și în gospodăriile de pe teritoriul comunei noastre, fiind indispensabilă asigurării materiei prime pentru confecționarea articolelor de îmbrăcăminte și a altor produse necesare în casă: așternuturi, saltele, căpătâie, fețe de masă sau ștergare. Semințele acestor plante se utilizau, alături de cele de dovleac și de nuc, la prepararea uleiurilor vegetale. În vederea extragerii uleiului, semințele se pisau până se transformau întrun fel de turtă. După separarea uleiului, amestecul rămas
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
vistieriei Moldovei din anul 1816” să apară un număr de 30 de birnici și 25 de scutiți. În anul 1830 erau consemnate 102 case, iar cu doi ani mai târziu, populația satului Oncești era de 100 de birnici, 14 fără căpătâi, 38 de mazili și 68 de ruptași. După înființarea comunei Oncești (1864), în comună erau 386 de contribuabili și 438 de case, pentru ca în 1887 numărul contribuabililor să fie același, iar casele cu două mai multe. În deceniul al nouălea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]