5,129 matches
-
vrea îmbrățișări în loc de revanșă, dacă tuturor simpla ta iubire le dă o șansă. Poți să înțelegi dacă sfinxul cântă, dacă din azur surâd curcubeie, dacă plânsul trist din suflet se zvântă doar c-o scânteie. Finiș Ce patimă în mine car! Ale iubirilor drezine nu mai suportă ca pe șine s-alerge și pe-alături sar. Simt că trăiesc un timp solar chiar dacă noaptea vine, vine! Un uragan colindă-n mine și sunt un altul, nu ce par. Încă mai pot
BIJUTIER DE CUVINTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350055_a_351384]
-
timp își aranjase mare parte din lucruri. Nu îi simțise prezența și nici nu încercase să îl roage să o ajute în vreun fel. Reuși chiar să se calmeze în timp ce întindea peste salteaua tare, cearceafurile cu trandafiri pe care le cărase după ea. Cele două perne, prea mari pentru gustul ei, se potriveau cu puțină strădanie în husele perechi ale setului, dar pătura țesută din lână colorată pe care o găsise așezată pe pat, se aduna pe margini în învelitoarea prea
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
Domnului, căci a ajuns până și la o oaie rătăcită ca mine! Până azi am trăit în fărădelege, dar de-abia acum am înțeles care este sensul vieții! Fie ca ziua de azi să ne aducă un nou început!". A cărat cutia milei pentru preot pe o distanță de mai mulți kilometri, apoi i-a donat acestuia, printr-un act scris de mână, întreaga sa avere, urmând ca el să trăiască doar din roadele unei mici afaceri pe care o avea
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
al iernii. Pe aici n-a trecut picior de om fără ca vântul să-l acopere cu tăcere. Mă îndeamnă pomii înfloriți de chiciură să rostesc tot ce n-m rostit pănă acum. Rămas singur, sub povara anotimpurilor, trebuie să-mi car anii după mine pe munte. Oprește-mă la râul de sub cetățuie! Unde n-am mai fost de când cu lupii albi, și tu erai tânără, nu te cunoșteam. Referință Bibliografică: Prin tunelul de vată / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PRIN TUNELUL DE VATĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361867_a_363196]
-
alt început concret luându-se numai după bătăile inimii. Un caz special îl constituie însăși biografia Angelei Nache Mamier ... a renunțat la un moment dat de a mai scrie poeme, a plecat în Franța creând un nou cuplu, și-a cărat copii pe care i-a crescut de-a valma cu ai partenerului, iar când a încetat să mai fie o ‘'crescătoare'', terminându-și rolul de continuator al speciei, a revenit la dragostea dintâi ... poezia! Astfel a demonstrat în maniera originală
UN CAZ SPECIAL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361854_a_363183]
-
și al lor pegas, pe unde, pe unde? Pe cine n-aștept dar grăbită vine să-mi cadă la piept, pe cine, pe cine? Și câte dureri venind mohorâte vor zace-n poveri și câte și câte? Se poate să car mai departe-n spate saci grei de amar, se poate, se poate? Voi trece senin prin viscolul rece din anii ce vin, voi trece, voi trece? Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1782
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365868_a_367197]
-
opream ades lângă cuvânt ca să-l aud cum crește ca și iarba de-și risipea mireasma teiul sfânt părea că totuși nu trăiesc degeaba Ca să-l aud cum crește ca și iarba eu tâmpla mi-o apropiam lumina lunii o căram cu roaba fiind poet tăceri cutreieram Și mă opream ades lângă cuvânt iluminat de teiul vechi și sfânt Costel Zăgan, Cezeisme, 2005 Referință Bibliografică: FIIND EMINESCU / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1478, Anul V, 17 ianuarie 2015
FIIND EMINESCU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366027_a_367356]
-
din colț să păstreze ultimele acorduri cu noi și ploaia aceea de pe clape atât de enigmatica ăăăă să nu uite clipă în care te-ai îmbătat platonic e de importanță majoră în viața unui pianist celebru apoi trimite-l să care în spate tone de mângâieri deh a jurat că se va întemnița odată cu noi dă-i și o fântână numai a lui călătoria noastră e plină de arșiță și mai întreabă-l din când în când dacă mai cânta pe
ŞI-N ALT VEAC de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366073_a_367402]
-
cum se spune pe aici. Vă scriu de undeva dintr-o pădure, dintr-o cabană a I.F.T. - ului, aflată la vreo treizeci de km de Orșova, cu care se face foarte greu legătura, mijloacele de transport fiind doar camioanele ce cară lemne în depozitul forestier al orașului. Și aici a venit toamna și pădurea de foioase a început să-și etaleze fantasticul cromaj autumnal. În timpul săptămânii, însă, nu am cum să bag în seamă frumusețile naturii pentru că lucrăm zi-lumină și într-
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
gospodărire, lecții și chiar joacă cu socializare supravegheată. Toate aceste fleacuri au intrat în sânge. Și astăzi la 80 îmi caut de lucru, altfel crăp. Și viața nu mi-a presărat flori în cale. Munceam pe șantier sau în birou, cărând deseori saci (la figurat). Niciodată nu am ajuns obosit acasă unde așteptau treburile casnice împărțite frățește între toți, o carte sau alte activități comune. Aveam timp până și de teatru, chiar operă. Și pe atunci se lucrau 6 din 7
ŞCOALA ŞI MUNCA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365299_a_366628]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > NU SUNT DUMNEZEU! Autor: Andreea Văduva Publicat în: Ediția nr. 2350 din 07 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Nu sunt Dumnezeu să-ți iert, "Geamantanul" de păcate, Și mi se pare nedrept, Să îl car și eu, în spate. Nu sunt Dumnezeu să-ți dau, Șansă după șansă, iară, Zilnic, din pahar să beau, Aceiași lacrimă-amară. Nu sunt Dumnezeu să-ți cred, Nici regretul, nici căința, Habar n-ai, suflet putred, Câte ploi mi-au
NU SUNT DUMNEZEU! de ANDREEA VĂDUVA în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365410_a_366739]
-
caute eventuali supraviețuitori. Știe pre bine că ar putea fi luat drept prădător. Cele văzute mai încolo, pe Calea Victoriei, la magazinul de blănuri „Vidra” îi întăresc credința că a făcut alegerea corectă. Dincolo de vitrina rămasă fără geamuri forfotesc umbre întunecate cărând în grabă, pe scări, tot ce pot lua. Ăștia, chiar că nu ar refuza o mână de ajutor. Nici că se gândește să le-o ofere. Caută cu privirea în susul și în josul arterei. Pare pustie. Cei câțiva oameni, pustiiți sufletește
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
meargă încet, rezervorul părând să soarbă cu nesaț zeci de litri. - Mai trebuie mult ? - Nu știu, stai să văd ! Pentru a vedea, Comănescu a aprins bricheta în gura rezervorului de benzină declanșând momentul de furie al lui Albert. I-a cărat pumni, mult mai mulți, decât „ ceștile ” cărate. - Ești nebun ! Vrei să sărim în aer ?! - Stai liniștit, nu se aprinde atât de ușor ! - Stau pe măta ! „ Dispai ” de aici cu mașină cu tot ! - Ulei nu-mi dai ? - Să-ți dea măta
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
care fuseseră tăiați cocenii și rânduiți în grămezi. Simțea o oarecare ușurare ; scăpa, pentru o vreme, de frunzele tăioase, nesuferite. Îi sporea însă teama odată intrat în cămp deschis. Cănd a mijit de ziuă, pe una din grămezi a mai cărat căteva legături de coceni supraînălțând-o. Va fi foișorul lui de observație. * Soldații batalionului de pază fac pânda de noapte învățată pe vremea instrucției de specialitate. Sunt lungiți la pământ pe foile de cort. Au ajuns să cunoască în detaliu orice
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
opream ades lângă cuvânt ca să-l aud cum crește ca și iarba de-și risipea mireasma teiul sfânt părea că totuși nu trăiesc degeaba Ca să-l aud cum crește ca și iarba eu tâmpla mi-o apropiam lumina lunii o căram cu roaba fiind poet tăceri cutreieram Și mă opream ades lângă cuvânt iluminat de teiul vechi și sfânt Costel Zăgan , CEZEISME, 2008 Referință Bibliografică: FIIND EMINESCU / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1262, Anul IV, 15 iunie 2014
FIIND EMINESCU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365440_a_366769]
-
de tei, o umpleam cu apă și o puneam la soare să se încălzească. Era zi de făcut baie. Aceea era piscina mea. Pentru bunica trebuia să fierb apa pe pirostrii că ea făcea baie în interiorul bordeiului și nu puteam căra albia plină cu apă la acea vârstă. Tizic pentru foc aducea tata. Seara când venea tata să stea cu noi ne aducea de mâncare și ce ne mai era necesar. Cum începea să se formeze bobul pe știuletele de porumb
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
adevărate comori pe miriștea de ovăz. Șoarecii au adunat mari grămezi de boabe de ovăz pe care le-au acoperit întâi cu iarbă și apoi cu pământ. Nu mi-a fost greu să îndepărtez aceste învelișuri de protecție și să car cu traista de merinde boabele de ovăz la bordei. Într-o zi am reușit să fac un sac de asemenea grăunțe ideale pentru hrana cailor noștri. După aceste semne mi-a spus bunica că trebuie să ne așteptăm la o
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
în: Ediția nr. 1262 din 15 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Stau pe o parte, citesc din carte, nu-mi aflu soarta, vine nepoata, rostul vieții, să-ți vinzi castraveții la grădinari veseli, hoinari. Lasă copacii, crească în lună, tu cară-ți sacii, nu da arvună, duhul e beat, prin fragi și mure, sânii-s pietroși, fesele dure. Fluturi -mirese, visele mele, nălucile morților- minții sfredele. O încordare permanentă, jerbele memoriei anciente, o sete de armonie pian - royală, astfel trecurăm de
STĂRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365495_a_366824]
-
-mă de har/ Maică, dar din dar,/ Jertfă și altar,/ Mielușică blândă,/ Inimă ce cântă,/ candelă aprinsă,/ Flacără nestinsă,/ Floare îmbobocită,/ Precistă iubită!/ Roua dimineții,/ Tu ești maica vieții,/ Albă iasomie,/ Maică Poezie.” ( „Binecuvântare” pag 118) Poetul, în viziunea domniei sale, cară într-o mână o sacoșă plină de cărți iar în cealată sufletul său. Este de fapt, un înger rătăcit printre profani lăsat orfan ca un pui căzut din cuib. Dar cartea lui scrisă cu suferință și dăruită fără nici o recompensă
MAICĂ POEZIE de SIMION BOGDĂNESCU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365522_a_366851]
-
poți! am și viruși, o grămadă; ți-oi trimite vreocâțiva, dar mai stau și ei să vadă ce „mac” are placa ta. și-apoi eu... mai am răbdare, ori te faci online pe mess, ori pc-ul, in spinare, o să-l cari mai des la... dres! Referință Bibliografică: poți să bați și în beton / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 585, Anul II, 07 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
POŢI SĂ BAŢI ŞI ÎN BETON de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365562_a_366891]
-
Situația nu-i convine nici șefului de echipă care aranjează pontajele. - Punem și noi tot opt; i se adresează Soare hotărât colegului cu care face pereche. - Eu nu pot să ridic atât. - Atunci te schimb. Îmi găsesc altul. - Ba veți căra numai câte patru, -îl contrazice șeful de echipă. Cine pune mai mult, îl dau afară. Ceilalți doi savurează momentul. Știu că pe Soare îl roade gândul că ei sunt deținătorii recordului; prea își dădea ifose cu mușchii și cu luptele
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
Ferma a încheiat un contract cu penitenciarul. Ferma va livra legume proaspete penitenciarului iar acesta va asigura fermei forță de muncă feminină. Atât cât a mai putut rămâne feminină. Un mic amănunt a fost omis în acel contract - cine va căra gălețile cu apă printre deținute, pentru ca acestea să-și potolească setea. După lungi discuții, conducerea fermei este convinsă să își asume rezolvarea acestei probleme. Șefii mai mici primesc dispoziții în acest sens. În câmp, discuțiile se reiau. Reprezentanții penitenciarului refuză
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
despre așa ceva. Rămân puștanii. Nici între ei nu se găsesc amatori. Unul însă a insistat mult să fie angajat. Șeful de echipă este mulțumit că până la urmă a cedat rugăminților acestuia; acum își are omul. Pare firav. - Poate ăsta să care două găleți pline cu apă? - Ăsta?...nu stiți cât duce pe targă!.... * A rămas surprins văzând turtele care se dădeau în loc de pâine deținutelor; nu erau departe de hrana pe care Mitru o dădea porcilor. - Chiar mâncați așa ceva? - Asta ni se
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
strada asta locuiești; l-a repezit dl. Constantin pe Albert. Ziele de martie de până atunci fuseseră ploioase; pământul devenit noroios îi amintea lui Albert spaima pe care o trăise atunci când, mic fiind, își simțise picioarele imobilizate. Pe ulicioara lui cărase și înșirase, atât cât putuse, pietre pe ici pe colo. Lui unuia, îi erau suficiente pentru a sări din piatră în piatră dar masivitatea domnului Constantin impunea căi ocolite. S-a gândit să-i explice motivul ocolului dar ajunsese deja
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
fost și eu, / M-am tot rugat la Dumnezeu, / Din mine să facă om mare, / Să calc tot greul în picioare./ Și-odată mare m-am făcut, / În brațe rolul mi-a căzut, / Iar Domnul Sfânt mă tot ajută / Să car povara mult cerută. Și-am pus pe mine port nebun, / Îl port și-n Paște și-n Crăciun, / Dar un somn dulce mă-nfioară / Când văd cum anii vieții zboară. Absurd, abject și ticălos, / M-a ars durerea pân'la os
LUMINA DIN TAINA CUVÂNTULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364755_a_366084]