2,024 matches
-
și solid, ca marginea unui șemineu sau o cărămidă. — A fost asta cauza morții? — Dacă faptul că a băut Înălbitor nu a ucis-o... Nu pot să mă pronunț până nu deschid craniul. Era un fierăstrău pentru oase chiar pe căruciorul de lângă masă. Logan nu voia să privească ce urma să se Întâmple În continuare. Naiba să-l ia pe inspectorul Insch cu fiică-sa cu tot. El ar fi trebuit să fie aici și să privească cum o fetiță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
decât cu viteza melcului. Femeia din fața lui cumpărase cam toate sortimentele de meniuri gata preparate imaginabile: curry și cartofi, pizza și cartofi, pui cu cartofi, burger cu cartofi, lasagna cu cartofi... Nu era nici măcar un fruct sau o legumă În căruciorul ei, dar erau șase sticle de câte doi litri de cola dietetică și o prăjitură de ciocolată. Așa că era În regulă. Logan Își lăsă mintea să hoinărească În vreme ce bătrânul acela de 100 de ani Înregistra codurile de bare de pe meniurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dat drumul! Îți vine să crezi așa ceva? Erau patru fotografii, trântite hodoronc-tronc pe mijlocul paginii: David Reid, Peter Lumley, inspectorul Insch și Bernard Duncan Philips. Hoitarul nu era atent, fiind aplecat deaasupra unei lopeți pline de iepuri striviți și având căruciorul cu rotile lângă el pe stradă. Cei doi băieți zâmbeau din pozele de la școală. Insch era În costum complet de pantomimă. Deasupra grupului, titlul era scris cu litere de-o șchioapă: „CASA ORORILOR: O FATĂ MOARTĂ GĂSITĂ ÎN MORMANUL DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nu-mi amintesc... A fost demult și eram așa de supărată pe ea. De ce nu i-am luat poneiul ăla afurisit? — Dar dube sau camioane? Nu. Nu-mi amintesc. Am mai trecut o dată prin toate astea! Un bărbat cu un cărucior? Femeia Îngheță. — Ce Încercați să-mi spuneți? Inspectorul Insch Își ținu gura Închisă. Doamna Henderson se holbă la el pentru o clipă, apoi sări În picioare. Vreau s-o văd! Inspectorul Insch Își așeză cu atenție cana pe covor. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
picioarele sale, pe podea. Martorii continuară să privească În tăcere timp de un minut Întreg, Înainte ca Insch să spună: — Și atunci cum de ajunge În casa ororilor a Hoitarului? — Bernard Duncan Philips, cunoscut drept, Hoitarul, vine cu lopata și căruciorul și face cum face Întotdeauna. Insch Îl privi de parcă ar fi apucat cadavrul putrezind al copilei din sertarul frigorific și s-ar fi apucat să se joace cu el prin cameră. — E o fetiță moartă! Nu un afurisit de iepure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care ar fi putut vedea cum e ascuns cadavrul. Toți ceilalți aveau să urmărească telefoanele date de cetățenii preocupați. Cele mai multe fuseseră primite imediat ce se aflase că Hoitarul fusese eliberat. Ciudat cât de mulți oameni Își aminteau să-i fi văzut căruciorul pe unde dispăruseră copilașii. În cele din urmă, ședința de dimineață se liniști și se Împrăștiară cu toții, privind cu jind la teancul de bani de pe birou În drum spre ieșire, cu fețele la fel de Întunecate ca vremea de afară, până rămaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zdrobit al lui Dougie. Inspirând adânc, Își ridică umerii și se apucă de lucru. Logan aranjă să stea cineva lângă patul lui Doug Disperatul și-i lăsă În pace. Pe hol, aproape se prăbuși peste o asistentă care Împingea un cărucior acoperit cu flacoane de medicamente. Se Întoarese să-i ceară scuze și se trezi privind o figură cunoscută. Numai că, de data aceasta, mama Lornei Henderson afișa un imens ochi vânăt. Încercase să-l acopere cu o tonă de farduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe obraz. O șterse cu dosul palmei. — S-a supărat și a țipat și mai tare... Apoi a zis că o meritam. Că era numai vina mea! Nu se mai Întoarce niciodată... Cu lacrimile șiroindu-i pe față, Își abandonă căruciorul și fugi. Logan o privi cum dispare printre niște uși duble și oftă. Agenta Watson stătea În sala de așteptare, cu capul dat pe spate și un ghemotoc de hârtie igienică pus pe față. Era roșie ca focul. — Ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dinainte. Ajunseră chiar la timp să vadă cum se servea masa de prânz: ceva fiert cu cartofi fierți și cu varză fiartă. — Să-mi aduci aminte să mă-nscriu la privat, spuse Insch cînd trecură pe lângă o menajeră care Împingea un cărucior ce duhnea a varză. Îi adunară pe toți agenții de poliție care luaseră declarații de la pacienți și de la personalul medical Într-o cameră goală ca să afle ultimele noutăți. Nu erau prea multe care să merite ascultate, dar le revizuiră oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lung roșcat, de culoarea frunzelor de toamnă, care-i ieșea de sub o căciuliță croșetată, cu un ciucure auriu ridicol În vârf. Plângea pe o bancă din Grădinile de Iarnă, În timp ce o femeie aparent confuză și cu un copil mic În cărucior făcea tot ce putea ca s-o liniștească. Grădinile de Iarnă - o amplă structură victoriană din oțel vopsit În alb, susținând tone de sticlă, protejând cactușii și palmierii de zăpada și de gerul de afară - fierbeau, pline de agenți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spate. Pe coridorul spre celule. - L-ați sigilat? - Da. - A cui a fost arma crimei? - A Lindei Welles de la Departamentul de Corecție. E foarte tulburată. Nemernicul i-a rupt nasul. Sachs apucă una din serviete și o puse pe un cărucior cu rotile. Porni apoi spre ușa clădirii, urmată de tehnicieni. Investigația va fi floare la ureche, desigur. Un agent care a împușcat accidental un suspect care încerca să evadeze? O formalitate. Totuși, era vorba despre o crimă și necesita un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mă vor crede că nu am nimic de ascuns. Acum hai să dăm niște telefoane și să atacăm miezul problemei. Capitolul XXXVIII Hobbs Wentworth nu părăsea prea des Canton Falls. Îmbrăcat în haine de îngrijitor și trăgând după el un cărucior în care erau câteva mături și „undița lui” (carabina semiautomată Colt AR-15ă, Hobbs Wentworth își dădu seama că viața la oraș nu mai era aceeași ca acum 20 de ani, ultima dată când fusese aici. Și mai observă că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
duse la îndeplinire perfect. Un hispanic în Massachusetts, un politician de stânga în Albany, un cioroi în Burlington, un doctor care omoară copii înainte să se nască în Pennsylvania. Și acum va adăuga în listă un procuror. Trase după el căruciorul pătrunzând în parcarea subterană aproape goală a unei clădiri din centru și se postă în fața uneia dintre uși, așteptând. Părând foarte apatic, ca un îngrijitor care urmează să înceapă tura de noapte. După câteva minute de așteptare, ușa se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
că îi pare rău, dar nu putea să îl lasă înăuntru, speră că înțelege, mai ales cu normele de siguranță din ziua de azi. Răspunse că da, înțelege. Și îi întoarse zâmbetul. Un minut mai târziu, îi aruncă trupul în cărucior și îi scoase de la gât cardul de acces. Îl folosi și deschise ușa cu ajutorul lui. Luă apoi liftul până la etajul trei, trăgând după el căruciorul, în care zăcea corpul femeii, ascuns vederii de mai multe straturi de saci de gunoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
că da, înțelege. Și îi întoarse zâmbetul. Un minut mai târziu, îi aruncă trupul în cărucior și îi scoase de la gât cardul de acces. Îl folosi și deschise ușa cu ajutorul lui. Luă apoi liftul până la etajul trei, trăgând după el căruciorul, în care zăcea corpul femeii, ascuns vederii de mai multe straturi de saci de gunoi. Hobbs găsi încăperea cu pricina, despre care domnul Weir spusese că este cea mai potrivită. Vederea către stradă era foarte bună și, dat fiind faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
urgente încât să necesite prezența angajaților duminică seara. Ușa era încuiată, dar o lovitură puternică rezolvă toată problema (domnul Weir spusese că nu e timp să-l învețe cum să spargă încuietoriă. Odată aflat înăuntru, Hobbs își scoase arma din cărucior, montă luneta și privi prin ea la strada din fața clădirii. Da, condiții perfecte. Nu avea cum să dea greș. Deși, pentru a spune adevărul, era puțin tulburat. Problema nu era să-l nimerească pe Grady; din contră, îi era ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
starea respectivă îmi e de mare ajutor, ca și cum mi-aș convinge mintea să se distanțeze la fel de ușor ca trupul. Magazinul era neplăcut de aglomerat, așa că am luat un coș în loc să încerc să-mi deschid drum pe culoarele pline cu un cărucior. Sunt extrem de organizat atunci când îmi fac cumpărăturile și, spre deosebire de Judy, eram sigur că voi pleca de la supermarket doar cu obiectele pe care aveam de gând să le cumpăr, așa că era de-ajuns coșul. Mi-am pus repejor la punct o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
suficient de regulat încât comportamentul meu să pară inofensiv. Nu o pierdeam din ochi pe Brenda: încă se apleca și se ridica din zona frigorifică, aranjând teancurile de crochete de pește și burgeri de vită și adăugând alte pachete din căruciorul cu laturi de pânză pe care îl avea într-o parte. Băgase felicitarea mea în buzunarul halatului SavaMart și mă enerva să văd cum marginea plicului se-ndoia de fiecare dată când se apleca. M-am plimbat ca din întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mine umedă toată și mândră, era jenant. Voia să mă prefac că n-o cunosc și că era doar o altă clientă, dar am văzut că doamna P se prinsese. Mami-mi tot șoptea numele chestiilor când le scotea din cărucior când a văzut că mă panicasem. La toate - chiar și la toate alea cu cod de bare, așa că-ncercam să-i zic să tacă fiindcă tre’ doar să le scanez, da’ ea nu pricepea și-mi tot șoptea crochete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de frenezie- știam că oamenii se uită la mine și că probabil eram un personaj ciudat, dar nu-mi păsa. Trebuia doar să fac ceva - să găsesc pe cineva căruia să-i spun. Am apucat-o pe o femeie cu cărucior și am încercat s-o-ntreb dacă nu cumva tocmai cumpărase niște orez pentru bebeluși, dar biata de ea părea speriată de moarte, așa că m-am îndepărtat rapid de ea, satisfăcut fiind că în cărucior nu erau dovezi ale cumpărăturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-o pe o femeie cu cărucior și am încercat s-o-ntreb dacă nu cumva tocmai cumpărase niște orez pentru bebeluși, dar biata de ea părea speriată de moarte, așa că m-am îndepărtat rapid de ea, satisfăcut fiind că în cărucior nu erau dovezi ale cumpărăturilor făcute la SavaMart. Nici nu mă mir că era speriată: numai atunci când mă văd reflectat în vitrina vreunui magazin sau pe dosul unei linguri, la adăpost, înțeleg ce ciudat am ajuns să arăt. Mă uimește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nou, încet, până când sarcina îi devenise evidentă. Bineînțeles că nu aveam cum să știu dacă e al lui Charlie, iar incertitudinea contribuise la introducerea unei alte forme de tortură pentru mine, deosebit de eficientă. Când începuse să vină la magazin cu căruciorul, managerul cel unsuros era întotdeauna primul care o întâmpina și care lua în brațe și săruta copilul. Iar acum a revenit la muncă, vine și pleacă împreună cu el, câtă vreme presupun că nenorocitul de copil e lăsat undeva să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
aveau tot weekendul la dispoziție, iar ei îi prindea bine o pauză de câteva minute în care să nu mai fie nevoită să flirteze, să cocheteze și să fie fatală. Șoferul îi așeză cufărul de voiaj marca Goyard pe un cărucior de bagaje — geamantanele cu rotile erau atât de burgheze! — apoi îi înmână un plic cu sigla Twentieth Century Fox în colțul stâng. — Domnul Baron vă transmite scuzele sale pentru că nu a putut să vină, spuse șoferul conducând-o spre parcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
arătau părinții săi. Umbrele lor Încă mai pătrundeau În visele sale, dar le uitase chipurile. 21 Cămăruța — Tinere Jim...! Un bărbat aproape gol, purtînd saboți și un șort zdrențăros, Îl strigă de pe treptele Blocului G. În mîini ținea mînerele unui cărucior de lemn cu roți de fier. Deși căruciorul nu era Încărcat, mînerele aproape că-i scoseseră bărbatului brațele din Încheieturi. Le spuse ceva englezoaicelor care ședeau pe treptele de beton În rochiile lor de bumbac decolorate. În timp ce gesticula spre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În visele sale, dar le uitase chipurile. 21 Cămăruța — Tinere Jim...! Un bărbat aproape gol, purtînd saboți și un șort zdrențăros, Îl strigă de pe treptele Blocului G. În mîini ținea mînerele unui cărucior de lemn cu roți de fier. Deși căruciorul nu era Încărcat, mînerele aproape că-i scoseseră bărbatului brațele din Încheieturi. Le spuse ceva englezoaicelor care ședeau pe treptele de beton În rochiile lor de bumbac decolorate. În timp ce gesticula spre ele, omoplații păreau că i se desprind de spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]