21,642 matches
-
vorba lui oltenească, stăpînindu-și cu greu rîsul batjocoritor. Apoi s-a auzit ușa; intrase în casă "jandarmul", soția lui Lie, vatmaniță pe tramvaiul 33, o femeie nemaipomenită, o a doua mamă pentru tînărul Mihai, mai ales că Lie s-a căsătorit cu puțin înainte ca Mihai să se despartă de Doamna Ana, femeia aceea ciudată, care locuia chiar în centru, la mansarda blocului Yanis, în care ea avea voie să intre doar pe ușa de serviciu de lîngă gunoier și trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a făcut-o din toată inima, lăsînd totuși impresia c-o face doar pentru a se împlini voia șefului, ceea ce l-a îndîrjit pe Radu, aprinzîndu-l de-a binelea. L-a înșelat de multe ori cu vechile ei legături majoritatea căsătoriți între timp, nici unul nemaipropunîndu-i căsătorie -, l-a înșelat fără convingere, întotdeauna din necesitate. Se scuza, în mod meschin, față de propria-i conștiință, că, de fapt, și Radu o înșeală cu nevastă-sa, și-și argumenta că-i de vină, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de viscolul ce răzbate sub acoperișul peronului, bucuros că i s-a împlinit dorința ce-o simțea încolțită undeva în sufletul său, eliberat de obsesia femeii cunoscute în tren. De cînd are planuri serioase cu Sorina, dorindu-și să se căsătorească, pune mereu în balanță gîndurile, intențiile, dar mai ales actele comise. Fiecare telefon dat Paulei îl răscolește neplăcut "și eu sînt slab, sînt păcătos!" -, promite s-o uite, iar cînd se trezește că i-a format deja numărul, speră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
face el un gest categoric. Proastele nu știu decît să-și desfacă picioarele și să se scuze că-i încă neordine în casă cînd le calcă pragul vecina... Două mari idealuri: satisfacția sexuală și părerea vecinelor. Nu știam că sînteți căsătorit spune Mihai încet, să-l tempereze. Cred că am și coarne, ca un cerb mormăie Muraru cu dezgust. Ce-mi trebuia mie?!... La un gest al lui, făcut mai înainte, chelnerul mai aduce două pahare cu vin. Și-ncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
glas tare. Poate, dacă tu ai avea treizeci și cinci, patruzeci de ani... Află că-s un tip hotărît! se ridică iarăși în picioare Vlad, deșirîndu-se pe toată lungimea. Știu ce vreau și asta e important. Pariem că de Anul Nou sînt căsătorit? Eu pierd întotdeauna înainte de-a mai paria spune Mihai ridicîndu-se, făcînd un gest de lehamite, apoi pornește spre ieșire. Hai să vedem ce-i cu cursa. Bate în ușa șefului autogării și intră, urmat de Vlad. Cum să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de doi ani. Care din noi doi e mai monstru? Am și eu două fete căsătorite, și dacă vreunul din soții lor... Depinde de soți... Tina dragă... își prinde bătrînul soția de braț. Una din fetele mele insistă bătrîna este căsătorită cu un fost profesor universitar, care a renunțat la catedră de dragul științei, lucrează la "Valea Brîndușelor"... Virgil Muraru, nu? înclină privirea matematicianul. A fost, de fapt, conferențiar, dar n-are a face: putea ajunge și profesor, îl știu; am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
De ce nu-l lași, Maria? menține Mihai tonul ridicat. Poftiim?! tresare femeia, rupîndu-se din curgerea dialogului. Ziceam să-l lași strînge Mihai din umeri. Nu-i păcat de tine? Ești tînără, frumoasă... Și el era tînăr, frumos cînd s-a căsătorit cu "fiica unui reacționar". Tatăl tău a fost reabilitat de mulți ani, nu mai ai nevoie de protecția lui nenea Toader. În schimb, are el nevoie de a mea. Cine ar mai admite să rămînă în funcție un prim-vice în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a stat niciodată mai mult de două zile la noi, deși, singură, fără serviciu, n-avea nimic de făcut, iar tu te chinuiai cu mine... Nu-nțeleg ce vrei... Cred că v-ați iubit foarte mult, dar apucaseși să te căsătorești cu mama... Căci dacă n-a fost ura aceea mare, din cauza denunțului, care să vă distanțeze, atunci numai o dragoste putea duce la o asemenea comportare... Surprinsă de propriile-i vorbe, Doina rămîne cu gura deschisă, gata să mai spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
despre Coca, pe care o deplînge că, la frumusețea ei, putea să aibă mai mult noroc. "Nici Maria n-a avut noroc își zice cealaltă bătrîna, gîndindu-se la fiică-sa. Teofănescu ăsta privește ea spre profesor -, dacă ajungeau să se căsătorească, ar fi fost..., cu ăsta s-ar fi înțeles, l-ar fi iubit. Pe Theo nu l-a iubit de la început, deși, bietul de el, a făcut tot ce i-a stat în putință." Rămîne un timp nemișcată, privind fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fetei: Trebuie să existe vreo portiță!... Da, există a conchis într-un tîrziu Săteanu. Care? au întrebat într-un glas mama și fiica. Schimbarea numelui prin căsătorie. Căsătorie! a făcut un gest furios cu mîna stîngă fata. Cine s-ar căsători cu fata unui reacționar, mort în închisoare?! După un moment de liniște totală, Săteanu spune simplu, sec: Eu. Fata are impresia că nu a auzit bine răspunsul, dar după reacția mamei sale, după fiorul de groază care i-a tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la dezbinare? Ține cont: tăticu' e prim-vice și-și iubește meseria. Și mai știu, am înțeles de fapt, că eu am fost și puntea lor de legătură, dar și ura mamei împotriva lui. Din acte reiese că tata s-a căsătorit cu mama cînd eu aveam doi ani. Adică, mama l-a cunoscut, el a plecat, ea m-a avut pe mine, i-a fost greu... Poate și de aici acest "ceea ce bărbatul a știut să facă din ea"... Uneori, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
termine Medicina, cu orice preț. Și nu era decît o soluție: s-o rupă cu familia, dacă nu prin renegare, ca mine, ceea ce ea nu voia, că-și iubea nebunește tatăl, atunci, prin căsătorie. "Cine-i în stare să se căsătorească, acum, cu fiica lui Bujoreanu?" m-au întrebat cînd le-am propus. "Eu" am răspuns, fără să ezit, fără să gîndesc. Nervoase, mîinile lui Săteanu frîng creionul în două, iar pocnetul surd cade ca un punct la sfîrșitul vorbelor. Mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
știu, de la bătrînii mei, care n-aveau habar de curse rapide, că nu-i bine să fugi după doi iepuri. Clipele de nebunie sînt una, orînduirea vieții e alta, cere rațiune. Și-apoi, să fii sigur, cel cu care mă căsătoresc nu-i nici prea bătrîn și nici urît. Că nu mi-a oferit acea sclipire..., asta-i altceva, și nu la așa ceva se reduce o căsnicie. "Doamne!, am auzit bine?! se cutremură Mihai. A vorbit fata care mi-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-a ghemuit în poziție fetală, simțind cum moțul lui Dan i se freacă de omoplați și gura lui bine conturată îi mozolește carnea. I-a răspuns cu o precizie matematică. Cam după un an, Dan și Carol s-au căsătorit, iar toți cei care îi cunoșteau și-au închipuit că ea trebuie să fie însărcinată - doar că nu era. De vină pentru nunta celor doi fusese străpungerea aceea extatică și valul alinător ce i-a urmat; în ciuda faptului că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fiind că era și delicată, și drăguță în modul acela comun, provincial și tipic englezesc, era mai bine pentru Carol că se măritase de tânără și că urma să fie supusă unei influențe stabilizatoare. Carol avea nouăsprezece ani când se căsătorise cu Dan. Dan avea douăzeci și unu - mai era doar un an până să termine facultatea. După licență, obținu un post la Londra, la o firmă de consultanță specializată în publicitate. S-au mutat din garsoniera din Stourbridge într-o căsuță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
formă că nu trebuie să mănânce spaghete bolognese sau pui tikka masala chiar înainte de a pleca la o băută. Ca să spunem toate astea într-un limbaj modern: era un dezastru, deși unul de mici proporții. În momentul în care se căsătoriseră, Dan și Carol făceau parte din pătura de jos a clasei de mijloc sau așa erau categorisiți în colegiile unde studiaseră. Când spun „pătura de jos a clasei de mijloc“, înțeleg prin asta sensul atribuit pe vremea când încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
albaștri spălăciți deveneau din ce în ce mai inexpresivi și mai strălucitori, reflectând cu fidelitate, dar puțin cam șters, chiolhanul din jur. Asta credea oricine avea ocazia să o privească atunci: că, bând ea însăși, aduna dovezi împotriva celor care se îmbătau. Când se căsătorise cu Dan, unii dintre cei care îi văzuseră bând împreună cârcoteau că e o polițistă sub acoperire, care a reușit, în cele din urmă, să pună mâna pe suspect. Făcu o pauză. Era prima pauză semnificativă din discursul său. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de pe galeriile de la perdele. Cam pe atunci venise în vizită mama lui Dan. Era o femeie formidabilă, trecută de mult de prima tinerețe. Dan era copilul din ultimul ei mariaj, unul net inferior celui dintâi. Înainte de tatăl lui Dan, se căsătorise cu un tip care câștigase o avere din comerțul cu șerbet. Avea silueta clasică, în formă de pară, pe care o capătă vrând-nevrând englezoaicele dintr-o anumită clasă și cu o anumită dispoziție. Picioarele, niște tuburi uluitoare, erau îmbrăcate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-aș undeva!“, după care se îndepărtase fericită. Dan nu observase schimbarea, poate și pentru că era obișnuit s-o vadă zi de zi. Rutina anulează capacitatea de reflecție, iar Dan era prototipul omului scufundat în rutină - și, oricum, nu fusese niciodată căsătorit cu Carol, ci cu un simulacru al ei, creat de propriile-i proiecții mentale și de indiferența mamei sale. („E doar o fetișcană impertinentă, dar, sincer, nu cred că ai șanse să pui mâna pe ceva mai bun de-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se delectează cu buze de catifea, cu buze de satin, cu buze de mătase și, în final, cu buze calde, buze vii, buze umede. În definitiv, nu prea avea ce face, nu-i așa? Era suficient de matur și de căsătorit pentru a-și da seama că trupurile oamenilor se dilată și se contractă, că acumulează balast și că se descarcă de povara aceasta, că sunt ca navele scoase pe uscat pentru a li se curăța chila, că li se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Știi... De fapt, nu sunt interesat de... știi tu... de fapt... — Cauți companie. Înțeleg, iubire, nu trebuie să te rușinezi. Lăsând în urmă bulevardul din fața stației de metrou, Bull și Ramona plecară împreună cu aerul firesc al unui cuplu de bătrâni căsătoriți de mult. Dispărură înspre Caledonian Road. Alan se simțea mult mai bine după dușul fierbinte. Se udase teribil în timpul exercițiului din după-amiaza aceea și îi fusese frig. Se temea că va răci, pentru că știa că mai contagioasă decât o secție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
i se face o felație viguroasă, dar lipsită de orice urmă de pasiune, în șopronul cu tomberoane de la pensiunea doamnei Critchley. Autoarea era una dintre prietenele zoofililor, care pierdea timpul mai devreme prin barul cu kebab. Krishna, care nu era căsătorit și nici nu se temea de Consiliul Medical, își dusese pe furiș târfa în cameră ca să i-o poată pune pe cearșafurile de nailon. Cât despre Alan, tremurând din pricina unei dorințe nefirești, plătise în avans experiența aceasta tristă. Nici măcar gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de dimineață Bull era hotărât. Decisese să se rupă cu totul de Margoulies. Va continua de unul singur, așa cum se afla. Ce dacă va trebui să-și ascundă vaginul pentru tot restul vieții? Ce dacă nu se va mai putea căsători? Erau niște lucruri pe care le putea accepta. Era cea mai bună soluție: să-și țină pentru el idiosincraziile personale și răutăcioase, fără să le pună pe seama lumii nevinovate. Prin urmare, își permitea să cânte și să se bucure. Microbuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a oferit umbrela lui, iar el a rămas în ploaie. Gestul și timiditatea tânărului i-au plăcut și mai mult lui Bai Suzhen. El, la rândul lui, a fost atras de frumusețea fetei. Cu ajutorul lui Xiao Qing, cei doi se căsătoresc și deschid lângă Lacul de Vest o farmacie, ajutându-i pe cei nevoiași să scape de suferință. Însă un călugăr budist pe nume Fahai de la Templul Jinshan o considera pe Bai Suzhen un demon care le făcea rău oamenilor. I-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
frumoasa fată, Niulang îi spuse cu mare curaj: Atunci, mărită-te cu mine. Vom munci și vom trăi împreună." Fata i-a promis că se va mărita cu el, că și ei îi căzuse cu tronc tânărul. După ce s-au căsătorit, viața lor a început să curgă lin, tânărul pleca ziua la câmp, iar tânăra femeie țesea pânzeturi acasă și făcea treburile casnice. Ca viața să fie și mai frumoasă, au apărut și copiii, un băiat și o fetiță, și traiul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]