1,506 matches
-
unui scafandru spațial. Nu avea ce vicleșug să încerce și nici vreme să găsească vreunul. Călcă pedala frânei. Roțile mari se blocară, iar scrâșnetul lor acoperi zarva exterioară. Se simți aruncată în față și capul îi fu împins înspre gura căscată. Dar centura de siguranță o ținea legată de scaun. Extraterestrul nu avea un astfel de echipament. Încovoiat deasupra parbrizului, avea o priză precară pe marginea acoperișului, și astfel fu aruncat în pofida forței sale inumane. Când atinse solul, Ripley băgă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
apărat, avem ceva arme și știm ce pericol ne ameniță. Așa că ai face bine să reacționezi, Hudson. Pentru că avem nevoie de tine și începe să mi se facă lehamite de tâmpeniile pe care le tot îndrugi. (El rămase cu gura căscată. Dar Ripley nu terminase.) Pune în funcțiune terminalul ordinatorului central și găsește un plan al coloanei, schemele destinate echipajelor de întreținere, orice, dar vreau să cunosc configurația locurilor. Vreau să văd conductele de aerisire, tunelele prin care se întind cablurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
perfect! făcu Hudson cu un entuziasm prefăcut. Uiți însă un lucru: chestiile alea care bântuie pe-acolo. E important. Bishop făcu un pas înainte. ― Mă duc eu. Era calm, destins, ca și cum nu avea de ales. ― Ce? Ripley rămase cu gura căscată. El zâmbi, parcă scuzându-se. ― Eu sunt singura persoană calificată pentru a ghida de la distanță o navetă, iar climatul inospitalier al acestei lumi mă afectează mai puțin decât pe voi. În plus mintea mea se lasă... mai greu distrasă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
străpunse aerul. Mai slab? Nu-și dădea seama. Se întoarse. Panica se amplifica. Fascicolul lanternei lumina doar câteva pete de arsuri și umiditate. Vedea în fiecare protuberanță falii întredeschise șiroind de umori vâscoase. Cea mai neînsemnată cavitate era o gură căscată și amenințătoare. Își aminti un amănunt: caporalul îi dăduse un obiect pe care ea i-l dăruise fetiței. ― Hicks, coboară la mine. Am nevoie de localizatorul brățării pe care mi-ai dat-o. Apoi își făcu mâinile pâlnie la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în parte răspunsul: ― Mult! Douăzeci și șase de minute. Bishop părea mulțumit de el însuși. Și avea de ce. ― Nu plecăm, îi declară în timp ce urcau, împiedicându-se pe rampa de acces, și regăseau căldura și siguranța aparatului. Bishop rămase cu gura căscată. ― Ce? De ce? Ea-l studie cu atenție, căutând în zadar în expresia lui o urmă de falsitate. Întrebarea lui Bishop era naturală ținând cont de împrejurări. Ea se destinse. ― Îți spun eu imediat. După ce-l îngrijim pe Hicks și închidem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Utan (altul cu Partidul). Predam ce învățasem și eu în școala generală, ușor modificat. Le băgam în cap toate bazaconiile, inventam nume de cărți și confecționam acțiuni fictive, care să se potrivească din prima cu titlul. Copiii stăteau cu ochii căscați, poate de interes, poate de-oboseală. Așteptam cu toții „să se sune“. Parcă tot atunci, am reușit să-i conving că, în realitate, Camil Petrescu era o femeie care scria sub pseudonim. Sacoșa avea o formă trapezoidală. Era din piele vișinie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
chiar dintre aceia, îl întrerupse repede, cu nerăbdare nepoliticoasă, negriciosul, care, de altfel, până atunci nu i se adresase niciodată funcționarului coșuros, ci, de la bun început, discutase numai cu prințul. — Da?... Cum așa? se miră funcționarul care încremenise cu ochii căscați; imediat pe fața lui începu să se compună o expresie de venerație și servilism, chiar de spaimă. Sunteți fiul acelui Semion Parfionovici Rogojin, cetățean de onoare prin naștere 5, care a murit acum o lună și a lăsat un capital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
citesc și să vi-l restitui. — Să-l ci-ti-ți? strigă Ganea aproape ca din gură de șarpe. Să-l citiți? L-ați citit? Se opri iarăși, încremenind în mijlocul trotuarului, însă era atât de uluit, încât rămase cu gura căscată. — Da, l-am citit, acum. — Și ea singură, singură v-a dat să-l citiți? Singură? — Singură, și puteți fi sigur că n-aș fi citit dacă nu m-ar fi îndemnat. Cam vreun minut Ganea tăcu, frământând ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
munci, Nastasia Filippovna... După ultimele cuvinte se auzi chicotitul lui Ferdâșcenko, al lui Lebedev și chiar generalul sforăi cumva cu mare nemulțumire. Ptițân și Toțki nu puteau să nu zâmbească, dar se abțineau. Ceilalți rămaseră pur și simplu cu gura căscată de uimire. — ...Însă, poate, nu vom fi săraci, ci foarte bogați, Nastasia Filippovna, continuă prințul pe același ton sfios. De fapt, nu știu precis și-i păcat că până acum n-am izbutit să aflu nimic toată ziua, însă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ptițân, împăturind scrisoarea și întinzându-i-o prințului. Fără bătaie de cap, pe baza unui testament indiscutabil al unei mătuși, primiți un capital extrem de mare. — Imposibil! exclamă generalul, parcă ar fi tras cu tunul. Toți rămăseseră din nou cu gurile căscate. Adresându-i-se în special lui Ivan Feodorovici, Ptițân dădu lămuriri că prințului, cu vreo cinci luni în urmă, îi murise o mătușă, pe care acesta n-o întâlnise niciodată personal, soră mai mare a mamei prințului, fiica lui Papușin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ar fi măritat negreșit cu tine! Așa sunteți voi toți: e totuna pentru voi dacă aveți de-a face cu femei cinstite sau necinstite! Nu sunteți în stare să le deosebiți... Ia uitați-vă cum se uită generalul cu gura căscată! — Aici e Sodoma, Sodoma! repeta generalul, dând din umeri. Și el se ridicase de pe canapea; iarăși erau toți în picioare. Nastasia Filippovna părea cuprinsă de o stare de frenezie. — Chiar pleacă! gemu prințul, frângându-și mâinile. — Credeai că nu? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nerezolvate, și toate deodată, toate pretindeau să fie rezolvate imediat, așa că prințul se simțea trist. Îl distră puțin Vera Lebedeva, care veni la el cu Liubocika și, râzând, îi povesti ceva, mult timp. În urma ei veni sora ei, cu gura căscată, după ele gimnazistul, fiul lui Lebedev, care încercă să-l convingă că „steaua Pelin“ din Apocalipsă, căzută pe pământ peste izvoarele apelor, este, în tâlcuirea tatălui lui, rețeaua de căi ferate împânzită peste Europa. De la Vera Lebedeva, prințul află că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai îmbujorați decât de obicei. „Uite-așa, se gândi în sinea ei Lizaveta Prokofievna, ba doarme de n-o mai poți trezi, ba se ridică din pat o dată în an și-ți trântește niște vorbe de te lasă cu gura căscată.“ Prințul observă în treacăt că Alexandrei Ivanovna, se pare, nu-i plăcea deloc că Evgheni Pavlovici vorbește prea vesel, că vorbește despre o temă serioasă și parcă se însuflețește, dar în același timp parcă o ia în glumă. Am afirmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Lev Nikolaevici și de aceea se străduiește să facă în așa fel încât să-i trântim ușa în nas lui Evgheni Pavlovici“... N-a spus decât atât; n-a mai dat nici o explicație, râde cu hohote, noi rămânem cu gurile căscate, iar ea trântește ușa și pleacă. Apoi mi s-a povestit pasajul de mai înainte dintre ea și tine... și... și... ascultă, dragă prințe, ești om nesupărăcios și cu judecată, asta am remarcat-o la tine, dar... nu te supăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se putea desprinde de treburi pentru câteva minute, apărea pe terasă și asculta cu toată atenția polemicile asupra lucrurilor celor mai abstracte și ciudate pentru ea, pe care oaspeții amețiți le susțineau tot timpul. Sora ei mai mică, cu gura căscată, adormise în camera de alături, pe un cufăr, însă băiatul, fiul lui Lebedev, stătea în picioare lângă Kolea și Ippolit, și chipul lui însuflețit arăta că era gata să stea pe loc, delectându-se și ascultând, cel puțin încă zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bătrânelul și amintirea plăcută îl făcu să izbucnească în râs. Mi se pare că sunteți o fire foarte religioasă, calitate rar întâlnită acum printre tineri, i se adresă el cu blândețe prințului Lev Nikolaevici, care, încă stupefiat, asculta cu gura căscată. Probabil că bătrânelul voia să-și dea seama mai bine ce fel de om era prințul; din anumite motive, persoana lui începuse să-l intereseze foarte mult. — Pavlișcev a fost un spirit luminat și un creștin, un adevărat creștin! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bine de parcă ar fi intrat în țărână. În momentul următor, giganții au început să râdă. - Ne cerem scuze, nu am vrut să te jignim, iar o „pară" este un fruct la noi pe Terra. - Sunteți pământeni? întreb eu cu gura căscată. Am auzit multe povești despre planeta asta, dar până la urmă am tras concluzia ca nu există viață acolo. - Da, suntem pământeni și am venit să vizităm planeta Marte. Simțeam cum un val de fericire și mulțumire mă învăluiesc. Eram mândru
Sfera by Ceocoiu Camelia - Lisabela () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93587]
-
pe înalte și încercam să mă dumiresc ce îl făcea să se poarte într-un fel pe care, înainte, când eram doar simple cunoștințe, nici măcar nu l-aș fi bănuit. Un anume fel de agresivitate care mă lăsă cu gura căscată la fiecare zece minute și mă străduiam cât puteam să ascund asta, iar cel mai greu a fost când mi-a țipat acolo, pe trotuar, ridicându-se de pe bancă... nu pricepi că nu mai știu ce e tandrețea, că am
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
pe miazănoapte călare, cu aripi vântoase, cu fața zbârcită ca o stâncă buhavă și scobită de păraie, c-o pădure-n loc de păr, urla prin aerul cernit Mama-pădurilor cea nebună. Ochii ei — două nopți turburi, gura ei — un hău căscat, dinții ei — șiruri de pietre de mori. Cum venea vuind, Făt-Frumos o apucă de mijloc și o trânti cu toată puterea într-o piuă mare de piatră; peste piuă prăvăli o bucată de stâncă, pe care-o legă din toate
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
orașe, orășele și sate, la munte și la șes, vreo zece zile. La sfârșit au recunoscut că, deși văzuseră ce mișcă prin Europa Centrală, din Galiția până-n Carinthia și din Boemia în zona Trieste, Banatul i-a lăsat cu gurile căscate. Așa că m-au chemat la încă un colocviu să explic de unde i se trage ținutului nostru tot binele, iar în 2006 m-au poftit să le predau toată istoria asta masteranzilor sorbonici. Atunci s-a pus pe picioare ideea unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
le știam, pentru TIFF am preferat Clujul, evenimentele muzicale din Sibiu sunt sub concertele din București. Nu pot zice nimic de rău, dar mi se pare că Sibiul trebuia să strălucească, să mă lase măcar o dată pe lună cu gura căscată. Încă nu a făcut-o“, spune Răzvan Penescu. Redactorul-șef al LiterNet spune că se aștepta la o dimensiune europeană mai pronunțată, la evenimente majore organizate în colaborare cu instituții europene recunoscute, care să aibă o continuitate și în anii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
Alt pungaș v-ar înșela, v-ar vinde niște porcării în loc de suflete. Ale mele-s toate unul și unul, pe alese: ba meșteri, ba țărani zdraveni“. Și mi se apucă Sobakevici să descrie fiecare suflețel mort, de rămâi cu gura căscată. Îi ia la rând și-i descrie în culori atât de vii, încât ai impresia că ești într-o altă lume. Îi descrie pe fiecare în parte, de parcă ar fi sfinții de pe iconostas: ba Miheev meșterul de trăsuri, ba Probka
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
Capitalismul a pătruns și-n sate, Dar pe țărani nu i-a găsit acasă; S-a așezat el singur, deci, la masă, Lor le-a lăsat doar plata pe bucate. Țăranii stau cu gurile căscate: Pe drumurile bine desfundate, Capitalismul merge ca pe roate, Dar scârțâie, iar roțile-s pătrate. Și satele sunt pline de buticuri Și de dughene care vând nimicuri; Se spune că, peste vreo zece ani, El va rămâne fără de țărani. Țăranii
La capitalismul rural by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84146_a_85471]
-
să facă filme. Nu există o formulă. Sunt studenți care își dau seama repede că nu este de ei sau alții care abia se târâie în primul an și în al doilea fac un film care te lasă cu gura căscată. Vrem să îi ajutăm pe toți să-și realizeze visul, dar nu putem să realizăm visul în locul lor. Sidebar Lincoln Center for the Performing Arts adăpostește 12 prestigioase instituții culturale, printre care The Juilliard School, The Film Society, The Chamber
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
trebuie să cedăm tentației pe care ne-o face întâi stătătorul țării și crainicii Domniei Sale. (Realitatea TV, 25.I.2008) strategie în care va fi implicat PNL-ul și Călin Popescu Tăriceanu (Realitatea TV, 2007) Toată lumea a rămas cu gura căscată la ceea ce face domnul Băsescu și cu domnul Tăriceanu (Realitatea TV, 23.I.2008) pierderea pe care a suferit-o Biserica și credincioșii ortodocși din România (Realitatea TV, 1.VIII.2007) a fost amenajată o cherhana, o pescărie și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]