16,527 matches
-
vindea și câștiga aproape de două ori mai mult și nu numai că ajutase mulți oameni cu bani și mâncare, dar îi rămânea și lui o sumă impresionantă. Câștiga atât de bine încât peste puțin timp reuși să-și ia o căsuță în Marea Cetate, unde visase mereu să ajungă. Târgul era mult mai mare în Cetate. Pe aici treceau călători care veneau de peste mări și țări și care aveau pungile doldora de bani. Olarului îi mergea foarte bine și își făcuse
OCHII – POVESTEA OLARULUI LENEŞ ŞI A ÎNŢELEPTULUI MUT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345681_a_347010]
-
reușit să înțeleg că din „valurile vremii" dulcea mea copilărie mi se arată ca o vestală purtând strai regal, iar acum îmi este ca o surioară apropiată și parcă nu vrea să se depărteze prea mult de mine... iar în căsuțele de fagur ale memoriei au păstrat acea zi de neuitat, când am cântat pentru prima dată la un festival de muzică populară melodiile marei Doamne, Maria Tănase: „Lung e drumul Gorjului" și „Doină din Gorj", fiind recompensată cu premiul întâi
2013) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352012_a_353341]
-
umplute cu verze îndesate sângele circulă anevoios dacă stai, mori, îi zise doctorul La opt dimineața pornește la drum lung între două blocuri ca niște cazarme eroina pașilor cunoaște crăpăturile fără rost cuvintele bătrânilor în trecere glasul pârâului de la căpătâiul căsuței din sat vocea apei fără de care seara adoarme greu În piept riduri pergamentizate pe față ochelari fumurii, o apără de soare privirile n-o mai deranjează de mult nu știu ce gândește dar are soluții trotuar, bordură, cotitură capota mașinii roșii, rezemată
PĂŞEA ÎN ORÂNDUIRI NUMAI DE EA ŞTIUTE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356355_a_357684]
-
de autori din carte cu un grupaj de versuri reprezentativ. Prima poezie se numește, cum altfel? decât “Prințesa Iarna”, pentru a creea cadrul de vis în care să poată fi invitate personajele și cititorii. Pășim în carte ca într-o căsuță de hârtie, cu grijă și pietate. Prințesa Iarna, acest personaj de poveste se prezintă singură și totodată le spune copiilor cu ce se îndeletnicește: “Am rochița numai stele, albă, fină, diafană. / Eu pun florile pe geamuri și zăpada peste tot
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
ar cânta dintr-o frunză ori din fluier, dorul de meleagul natal, care o mistuie. Conștientă de iscusința ei de a preface cuvintele-n cântec, Ioana Stuparu dorește să-și facă un altar din toată creația ei, sub ipostaza unei căsuțe cu povești, la care să fie poftiți toți cei dragi care să adaste în ea: “Mă-nvăluie în cânt de mandolină, / Înger vibrând din corzi imaginare. Voi sta din nou în Conul de Lumină -Cel fără vârstă și fără hotare. / Acolo
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
în ea: “Mă-nvăluie în cânt de mandolină, / Înger vibrând din corzi imaginare. Voi sta din nou în Conul de Lumină -Cel fără vârstă și fără hotare. / Acolo pot să-mi fac din gând altare / De-nchinăciune-n vremi ce stau să vină” (Căsuța cu povești). Nici dimensiunea sapiențială nu lipsește din lirica Ioanei Stuparu și ea se regăsește în unele poeme precum acesta: “Iarăși: Și iarăși vii c-un braț de lemne ude, / Le pui în stivă, peste spuza care / Aprinde doar, din
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 267 din 24 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cheia Bătrânei Stă bătrână gârbovita pe o bancă sub un tei, toate tristețile lumii stau ascunse-n ochii ei. Se gândește neîncetat la căsuța ei umila ce i-au vândut-o copiii ca să-și construiască vila . Dar în vila n-are loc, i-au făcut lângă grădină cămăruța cu un geam să privească spre lumină. “Fii, măicuța mulțumită să ne-ajuți pe fiecare! Cine
CHEIA BĂTRÂNEI POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355887_a_357216]
-
emigra” nu este același lucru cu ”a călători liber”! Am înțeles și noi acest lucru, și tocmai pentru că l-am înțeles mă întreb: De ce mai pleacă totuși românul din țara sa, din tărâna în care a făcut primii pași, din căsuța în care a învățat și și-a făcut primele teme supravegheat și îndrumat de părinți, din cartierul sau satul în care și-a trăit adolescența, s-a maturizat și și-a zămislit și el la rândul lui copiii, sperînd într-
UN FENOMEN NEDORIT, SAU NECESAR? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355839_a_357168]
-
Am spirit competitiv și nu abandonez niciodată - nimic. Eu sunt convins că poezia plutește în aer și poetul n-are decât s-o culeagă și s-o pună pe hârtie. Totul există. Elementele. Ca-n Tabela lui Mendeleev, există, dar căsuțele sunt goale și cineva trebuie să le descopere pe cele nedescoperite, încă. Așa este și cu muzica și cu pictură, sculptură, etc. Și ideile există, totul ne este dăruit de Dumnezeu, Omul trebuie să fie doar receptiv. - Aveți o imagine
DIALOG CU GEORGE FILIP DIN MONTREAL, CANADA, POETUL CARE PRIN CREATIA SA, SFIDEAZA TIMPUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355918_a_357247]
-
CINE MĂ ȚINE PE MINE Scenetă umoristică într-un act și două tablouri TABLOUL I GHEORGHE: (Se-toarce de la crâșmă cântând) Pe strada cu trei fântâni, Zece gropi și nouă câini... Ihu ! Acolo-i căsuța mea, Unde m-așteaptă Floarea. (Scoate din buzunarul hainei o sticlă cu vin) De la crâșmă când mă-ntorc, leee-le! Noaptea, pe la trei și-un sfert, La prima fântână stau... (mică pauză) Doar atât, un strop mai beau. Se așează pe
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354783_a_356112]
-
CINE MĂ ȚINE PE MINE Scenetă umoristică într-un act și două tablouri TABLOUL I GHEORGHE: (Se-toarce de la crâșmă cântând) Pe strada cu trei fântâni, Zece gropi și nouă câini ... Ihu ! Acolo-i căsuța mea, Unde m-așteaptă Floarea. (Scoate din buzunarul hainei o sticlă cu vin) De la crâșmă când mă-ntorc, leee-le! Noaptea, pe la trei și-un sfert, La prima fântână stau... (mică pauză) Doar atât, un strop mai beau. Se așează pe
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354787_a_356116]
-
regăsește numele actual al satului. Există încă o casă veche cu o singură cameră, în care se spune că Neofit ar fi petrecut ultima noapte cu soția sa înainte de a fugi din „lume” și a se călugări. Azi, lângă această căsuță s-a ridicat o casă mare, modernă, actuala proprietară păstrând însă casa-document și monument istoric, intactă. Perioadele anterioare invaziei otomane din 1570 au fost benefice pentru dezvoltarea Lefkarei pentru că, de exemplu, în secolul al XVI-lea localitatea era recunoscută ca
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
cu tot felul de ajutoare. După 1989, un gând, o dorință m-a preocupat, să fac și eu ceeace am văzut la vecinii noștri unguri adică să ifințez o microfermă de creștere a animalelor. M-am pensionat, am cumpărat o căsuță cu teren la țară. Am construit un grajd, cotețe pentru porci și păsări. Am cumparat vaci de rasă pentru lapte,purcei și păsări pentru îngrășat. Sursă de furajare era piața și pășunea comunala. Producțiile erau bune, 20 de litri de
IN GRĂDINA LUI IONEL de IONEL CADAR în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355345_a_356674]
-
Baștovoi erau întotdeauna deschise îndeosebi pentru o categorie mai selectă din care făceau parte prietenii de la Leningrad, ideologi și conducători de rang raional ai Partidului Comunist, învățători și muzicanți. Baștovoi-tatăl era un mare cântăreț, unul din cântecele sale preferate fiind „Căsuța noastră”. Casa lor din Oricova, Călărași, era una dintre cele mai „gălăgioase” din sat, din cauza sindrofiilor și chefurilor care se terminau noaptea târziu, când obosea acordeonistul. Visul ateistului era să-și vadă feciorul puternic, frumos și deștept și el a
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355417_a_356746]
-
de greierașul meu, pe care nu știam cu ce să-l hrănesc, îi pusesem firmituri de pîine, îi dăruisem o frunzuliță și un fir de iarbă, părea mulțumit, stătea cît stătea lîngă mine, apoi se ducea să se ascundă în căsuța lui fără adresă și fără număr la stradă. Greierii, mă amuzam eu, nu fuseseră cuprinși în acele liste de recensămînt, care mă amuzaseră prin naivitatea lor, pentru că, vrînd să fie cît mai amănunțite, întrebările erau hilare sau de mai mare
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
curățenie. Liniște deplină. Se auzeau susurul apelor și trilul păsărilor. Soarele le zâmbea gingaș. - Unde mergem? șopti cu respect, nedorind să deranjeze armonia din jur. - Ssst! și-a dus degetul la buze, puștiul. În scurt timp au ajuns în fața unei căsuțe multicolore. În prag, stătea un bărbat cu plete negre, îmbrăcat în straie regale. - Cine este? i-a strâns mâna, sfioasă. - Spiritul pădurii fermecate,îi șopti băiatul la ureche. S-au apropiat timizi. Bărbatul le vorbi cu glas cald, făcându-le
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]
-
mai lase puțin în compania celorlalți copii. - Este târziu! Nu avem ingăduința, să depășim miezul nopții. Au aplecat privirile triști. Spiritul îi mângâie: - Nu fiți necăjiți! În fiecare an ne vom întâlni! Plângeau și mână în mână se îndreptară spre căsuța lui Peter Pan. El văzu lacrimile din ochii fetei. Încercă, să o înveselească: - Uite, căsuța din copac e locul meu secret. Îl împart doar cu tine! Fata îi zâmbi recunoscătoare. Împreună urcară pe trunchiul noduros. Fata își pierdu echilibrul țipând
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]
-
nopții. Au aplecat privirile triști. Spiritul îi mângâie: - Nu fiți necăjiți! În fiecare an ne vom întâlni! Plângeau și mână în mână se îndreptară spre căsuța lui Peter Pan. El văzu lacrimile din ochii fetei. Încercă, să o înveselească: - Uite, căsuța din copac e locul meu secret. Îl împart doar cu tine! Fata îi zâmbi recunoscătoare. Împreună urcară pe trunchiul noduros. Fata își pierdu echilibrul țipând după ajutor. Se prăbuși, pierzându-și cunoștința. Cineva îi dădea palme ușoare peste obraz. Se
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Recenzii > "ÎN NUMELE IUBIRII" Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 587 din 09 august 2012 Toate Articolele Autorului În numele iubirii este titlul atrăgător al unui volum de poezii, care a intrat în căsuța mea poștală atât de neașteptat, atât de surprinzător și, în același timp, atât de plăcut, încât nici acum, după trei zile de când mă întovărășește și-mi surâde de pe masa de lucru, prin versuri și grafică de excepție, nu m-au
ÎN NUMELE IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355025_a_356354]
-
ani, aparține doamnei Țăran Leontina, în vârstă de 90 de ani, care și-a dedicat toată viața cusutului și țesutului realizate în cea mai mare parte la lumina lămpii. Privită din exterior impresionează prin arhitectură, privită din interior pare o căsuță de poveste sau de vis în care o bătrână plină de viață își îngrijește cu mare dragoste propriile creații, bogăția de ștergare, fețe de masă și de pernă pline de motive florale, animale și păsări, lucrate în culori vii, majoritatea
FESTIVALUL NATIONAL AL PASTRAVULUI, CIOCANESTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354982_a_356311]
-
amuzându-ne împreună cum concepuse totul! Pentru început relația noastră se limita la statutul de amici, chiar mai îndepărtați însă cu timpul am făcut schimb de numere de telefon și totuși vorbeam destul de rar. Nu erau telefoane mobile și nici căsuța poștală ca astăzi, așa că se întâmpla destul de rar să ne întâlnim la telefon. Eu mă angajasem, aveam serviciu, îmi găsisem un loc de muncă unde aveam timp să și învăț. Am început să ieșim împreună, ne întâlneam ca amici bine
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
aceea și mai ales a valorii sale adânc umane. Un procedeu characteristic încercuirii critice profesate de Philippide este paralelismul, punerea în oglindă. Astfel, între Andersen și Creangă, critical stabilește o interesantă și deosebit de instructivă paralelă:”Andersen își adduce aminte de căsuța copilăriei lui din strada Morii din Odense, așa cum își adduce aminte Creangă de căsuța din Humulești, în care a copilărit. Locurile și împrejurările pot fi deosebite, deosebite sunt și firile celor doi scriitori, totuși și la unul și la celălalt
PERSONALITĂŢI UITATE, DE CE? AL. A. PHILIPPIDE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355648_a_356977]
-
profesate de Philippide este paralelismul, punerea în oglindă. Astfel, între Andersen și Creangă, critical stabilește o interesantă și deosebit de instructivă paralelă:”Andersen își adduce aminte de căsuța copilăriei lui din strada Morii din Odense, așa cum își adduce aminte Creangă de căsuța din Humulești, în care a copilărit. Locurile și împrejurările pot fi deosebite, deosebite sunt și firile celor doi scriitori, totuși și la unul și la celălalt găsim aceeași contemplare înduioșată și transfiguratoare a unei copilării petrecute în condiții grele de
PERSONALITĂŢI UITATE, DE CE? AL. A. PHILIPPIDE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355648_a_356977]
-
de oameni fără apărare și cei mai mulți fugeau spre văi, cu Măriuța noastră cu pruncu-n brațe și ceilalți doi de mână ... Frântă de osteneală și surd de bombe femeia-și lasă pruncul în groapă de obuz, adăpostește pe ceilalți într-o căsuță și se întoarce-n fugă să-l ia pe cel din fașa vegheată de un câine ... În altă noapte Maria are-un vis în care omul său îi dă poruncă să vină să-i arate pruncul neștiut și-n zori
MĂRII DE POVESTE ÎN RUCĂRUL VECHI (I) DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355729_a_357058]
-
23 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului un copil, după ulucă, casă-i face la o nucă. suflă vântul, bate ploaia, i-o fi frig, că vorba aia, a căzut din rămurică și-acum zace zgribulită. din vreascuri îi face-ndat o căsuță cu cerdac la acoperiș, bălaie, fiindcă are-un clop de paie. iarna bine a trecut și-n primăvara-a văzut două frunze, și-apoi trei, nucul creștea dragii mei. acu-i mare pișicher a ajuns cu fruntea-n cer. pe
UN COPIL, DUPĂ ULUCĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355758_a_357087]