3,434 matches
-
și hotărârea ei, viața liniștită a băiețelului. Pearl și-a tras mâna. Avea niște ochi de-un cenușiu profund, aproape de culoarea plumbului - cel mai robust dintre metale. Eu o să fiu înăuntru, i-a spus femeia. Pearl s-a întors la cabană, și-a luat fiul de mână, dar nu i-a zis nimic bărbatului care stătea în picioare pe verandă, ținându-se de balustradă ca și când altfel s-ar fi prăbușit, ca și când altfel s-ar fi înecat din nou. Pearl a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
bacterii, care, la rândul lor, reprezintă masa de dimineață a cărăbușilor și libelulelor, care sunt cina somonilor și păstrăvilor. Din clipa în care a deschis ochii în ceea ce el a crezut că era raiul, dar s-a dovedit a fi cabana lui Pearl, Zach a știut ce devenise - încă o mortăciune menită să hrănească râul. Avea dureri așa de mari încât și-a închipuit că bucăți din el încă mai pluteau pe Salmon, un festin pentru coioți și urși. Moartea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
toamnă eternă - totul cade, totul se risipește și putrezește - dar, în loc de asta, s-a trezit c-a venit iarna. Zăpada căzută până în fața ușii avea șaizeci de centimetri, iar corpul lui s-a cutremurat de frig și și-a revenit. Cabana s-a umplut cu fum și Zach a realizat, cu mare regret, că, de fapt, nu era mort deloc. La trei luni după ce fusese târât înăuntru, bărbatul a ieșit din cabană cu pași împleticiți. Și-a croit drum prin zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-a cutremurat de frig și și-a revenit. Cabana s-a umplut cu fum și Zach a realizat, cu mare regret, că, de fapt, nu era mort deloc. La trei luni după ce fusese târât înăuntru, bărbatul a ieșit din cabană cu pași împleticiți. Și-a croit drum prin zăpada care-i ajungea până la coapse, a ajuns până la râu. Pearl l-a găsit și i-a arătat haina de lână și vesta de salvare a Jinei. I-a spus că soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ca un om să se simtă mai bine în apă decât pe uscat, ca un om să nu se teamă de înec sau de frig. Zach a clipit și Jina a dispărut în pădure. Vocea lui Andy a plutit dinspre cabană - un chițăit încântat, atunci când a luat cartea cu Regina Zahărului. Andy și Pearl jucau Țara Dulciurilor de douăsprezece ori pe zi, iar copilului nu-i păsa niciodată dacă pierdea sau câștiga. Când oricare dintre ei ajungea la castel, el își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
adevărată: în cel mai bun caz, aceea de soț neglijent; în cel mai rău caz, aceea de ucigaș. Așa că Zach a evitat orice ființă umană cu excepția lui Pearl și uneori chiar și pe ea. Când a venit primăvara, a părăsit cabana și-a dormit pe malul râului. Legănat de curent, Zach uita și de foame și de frig. Nu s-ar mai fi mutat niciodată de-acolo dacă Pearl n-ar fi început să strige după el, dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nege acuzația femeii. El o adusese pe râu, pe râul lui, și-o abandonase. Își recunoscuse vinovăția în clipa în care Pearl i-a adus trupul arzând de febră al lui Andy, iar el l-a dus pe băiețel la cabana lui Ellis. Atunci a ieșit din ascunzătoare și și-a dat singur sentința: și-a continuat viața. Cum m-ai găsit ? a întrebat Zach. Jina a clătinat din cap. Și-a tras glezna înspre ea, și-a masat-o, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ăsta ? Zach a rostit cuvintele ca pe o întrebare, deși era conștient că vorbele lui nu asta reprezentau. Jina l-a fixat cu privirea. Nu, n-am fost singură. Bărbatul s-a uitat printre copaci, la lumina care venea de la cabană. Acum nu-i mai auzea nici pe Andy, nici pe Pearl, dar și-o putea închipui pe aceasta din urmă trișând la cărți astfel încât toate dulciurile să-i revină lui Andy, și-o putea închipui făcând greșeli cu bună intenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să-ți tragi sufletul, să faci o pauză din plâns, doar ca să inhalezi profund. Aerul de munte nu-ți era niciodată de-ajuns. Până la urmă, ai căpătat ceea ce ți-ai dorit, a concluzionat Jina, cu o fluturare de mână înspre cabană, înspre munții negrii din spatele ei, înspre sălbăticia monstruoasă dinprejur. Ai rămas aici. Zach a trecut în partea cealaltă a cărăruii și-a luat-o în brațe pe Jina înainte ca oricare dintre ei s-apuce să enumere motivele pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Ellis i-a descoperit pe ea și pe Andy și le-a adus prima tranșă de cărți, împreună cu niște baterii, un sac de făină și un walkman vechi, dar funcțional, Pearl l-a pupat recunoscătoare, apoi s-a dus în cabană și-a închis ușa în urma ei. A terminat patru romane în trei zile, inclusiv Să Ucizi o Pasăre Cântătoare ( n. trad. roman al scriitoarei Harper Lee, pentru care aceasta a primit în 1960 premiul Pullitzer ). S-a prefăcut că Atticus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pus fiul în rucsac, a luat scutecele, lanternele și pistolul tatălui ei și-a pornit-o prin pădure. Ea și copilul s-au hrănit cu rădăcini și-au dormit pe paturi din crengi de pin, până când Pearl a dat peste cabana asta de miner, care avea o sobă ruginită cu lemne, o saltea mucegăită și-o jumătate de acoperiș. Când ploua, apa îi clipocea până în dreptul gleznelor, dar de-acum Pearl n-o mai simțea. Devenise imună la tot ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ca și când ar fi fost un om căzut din cer. Iar ea făcuse ceea ce trebuise să facă. La fel ca atunci când își reparase acoperișul cu nuiele și noroi sau când trăsese într-un bărbat care apăruse, într-o noapte, la ușa cabanei, și-n ochii căruia se citea nebunia și disperarea. Pearl îl urcase pe Zach într-o roabă veche și-l cărase trei kilometri. Iar ceea ce făcuse ea nu fusese decât un gest de supraviețuire și nimic altceva. Zach a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
zi din decembrie, când afară era zăpadă, Ellis a plecat și nu s-a mai întors decât în primăvara următoare. În cele cinci luni cât a fost singură, Helena a continuat să-i primească pe schiorii care se opreau la cabana lor. A ținut sobele duduind, a tăiat o vacă și i-a trimis și lui Pearl, în josul râului, mai multe bucăți de carne pentru friptură. În prima zi a fiecărei luni, Helena se înființa în pragul lui Pearl, cu canadiana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ușii, iar fiul ei respira profund și ușor. Femeile de pe râul Salmon își jupoaie singure carnea și nu cerșesc mila nimănui. Așa că Pearl s-a rugat în secret, sub pătură. Te rog, a spus ea. Ahmad a trecut dincolo de ușa cabanei. O urmărise pe Jina cinci kilometri, o văzuse plecând cu bărbatul ăla. Știu că înăuntru nu mai erau decât o femeie și un copil, deci nimeni care să-l poată opri. Auzise râsul băiatului, dar nu îndrăznise să se lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că înăuntru nu mai erau decât o femeie și un copil, deci nimeni care să-l poată opri. Auzise râsul băiatului, dar nu îndrăznise să se lase înmuiat de sunetul respectiv. Ahmad s-a strecurat tiptil pe lângă una din lateralele cabanei, înspre stocul generos de lemne pentru foc. Pe linia orizontului, incendiile pornite de el străluceau mai slab decât înainte. Cu toate că auzise zumzetul avioanelor-cisternă, pagubele erau încă minime. Până și coșmarurile lui erau ineficiente - fiecare pădure pe care o incendia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în urmă, lângă patul lui taică-su. Atacul reprezintă o formă de apărare privită din alt unghi. Cel puțin el a acționat, când oricine altcineva și-ar fi pierdut speranța. Acum Ahmad a auzit-o pe femeie mișcându-se prin cabană, apoi tăcerea s-a așternut din nou. Situația semăna prea mult cu o scenă de film: apusuri glorioase, peisaje superbe, personaje colerice și pline de curaj care, în orice alt decor, ar fi părut caraghioase. Lui Ahmad îi era rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-a întors cu fața către Mecca, dar, în bezna nopții, împresurat de-atâția munți, i-a fost teamă ca nu cumva să greșească și să se orienteze către vest. Vocea lui avea intensitatea unei șoapte pe care femeia din cabană avea s-o confunde cu sunetele scoase de bufnițe. Allahu Akbar, a rostit Ahmad. Allahu Akbar. Allahu Akbar. Allahu Akbar. Dumnezeu e mare. Dumnezeu e mare. Dumnezeu e mare. Jina și-a tras genunchii la piept. Zach a călcat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
urască. Danny te-a adorat mereu. Habar n-am cum, dar întotdeauna a știut cine ești. Jina, a zis bărbatul. Ochii i se umpluseră cu lacrimi. Contează că te iubesc ? Contează asta măcar puțin ? Jina a auzit o voce dinspre cabană - poate se trezise Pearl. Apoi păsărele, ramuri de copaci, un avion în depărtare, care se întorcea de la unul dintre incendii. L-a auzit și pe Zach, dar vocea lui nu era decât unul dintre celelalte sunete, iar asta era, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din nou în minte. Era sigură că nici el nu dormea, că Mike își spunea că temerile lui se dovediseră întemeiate. Că Jina se lămurise pe cine iubea și pe cine nu. Și așa și era. Cărarea se întindea dincolo de cabană. Au luat-o înspre casă și, înainte s-ajungă în față, Zach i-a dat drumul la mână. Întâi n-au auzit decât cântecele păsărelelor, apoi au început să distingă și murmurul unei voci de bărbat. Vocea a speriat păsărelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
auzit decât cântecele păsărelelor, apoi au început să distingă și murmurul unei voci de bărbat. Vocea a speriat păsărelele. Zach s-a lăsat pe vine și-a pus mâna pe cel mai mare băț din preajmă. Ahmad stătea îngenuncheat lângă cabană. Ochii îi erau ridicați către cer, în ciuda cenușii care cădea peste el. Zâmbea. Zach a pășit fără zgomot, dar Jina a nimerit cu piciorul pe-un con de pin și l-a strivit. Murmurul a încetat; Ahmad s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pin și l-a strivit. Murmurul a încetat; Ahmad s-a întors. Jina a văzut recipientele de lichid de aprindere care erau acum goale, apoi băltoacele de pe stiva de lemne de lângă casă și chibriturile înșirate alături. Și-a închipuit imediat cabana cuprinsă de flăcări. Niște flăcări mult prea mari pentru ca omul să treacă prin ele. Apoi Jina și i-a închipuit pe Andy și Pearl deschizând ochii cu o fracțiune de secunde înainte ca păturile să explodeze pe ei. Ahmad a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
luat bărbia între degete. E vina mea. Aș fi putut să-l ajut. Ultima dată nu l-am ajutat. N-ar fi trebuit să-l aduc niciodată aici. Eu nu plec fără Jina, a declarat Mike. Cât e drumu’ până la cabana lu’ Pearl ? Drew a dat din cap. Cinci kilometri. N-o să ajungi la timp. Ba o s-ajung. Cu Naji. Nici n-a răsărit soarele. Trebuie să ne lăsați vreo două ore. Poți să încerci să dai de tatăl tău pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
părut să se petreacă în același timp. Jina a auzit strigăte din spate: vocile lui Naji și Mike. L-a văzut pe Ahmad cum a mai aprins un chibrit și s-a îndreptat către lemnele și vreascurile lipite de peretele cabanei. Cu mâini tremurânde, Jina a scos pistolul lui Irene din rucsac, dar, în clipa când a țintit, n-a avut nici o ezitare. Nu mai trăsese niciodată cu o armă și reculul a făcut-o să zboare în spate. Jina a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
era acolo. A luat-o în brațe, iar brațele lui erau calde. Jina și-a îngropat fața în pieptul lui și-a rămas așa până când Ahmad n-a mai mișcat, iar flăcările pornite de el s-au întins spre alte cabane, spre culcușurile lupilor și fumul înecăcios s-a ridicat peste Corey Ridge. Trebuie să mergem, a zis Mike. Naji a ridicat ochii. Nu pot să-l las aici. Pearl s-a dus până în șopron și s-a întors cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
stiva de lemne, în vreme ce fumul se revărsa peste culme. Omul se uita la Jina și la Mike. Și voi ? a întrebat Jina. Incendiile ... O să fim bine, a răspuns Pearl pentru amândoi. Dacă ne arde casa asta, mai sunt și alte cabane. Și-ntotdeauna avem râul care să ne apere. Zach ? a spus Jina. Cum rămâne cu Danny ? Zach s-a asigurat că și ultima limbă de foc se stinsese. Jina și-a spus că, așa cum venea către ea, Zach începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]