9,862 matches
-
temători la ce va sa fie sus acolo pe platoul Bucegilor, când, ca la un semnal, aproape de penultimul stâlp al telefericului am intrat, parcă, într-un alt fel de spațiu. Cerul s-a luminat brusc și soarele a năvălit în interiorul cabinei printr-o puzderie de săgeți calde, binefăcătoare, producând în interiorul rece, instantaneu, un murmur general de neașteptată și plăcută surpriză. Ieșind din stația telecabinei, am pornit voinicește și în liniște la drum, singurul zgomot care ne însoțea fiind, scârțâitul zăpezii sub
ODĂ SFINXULUI de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361627_a_362956]
-
măsuțele rabatabile, toți finlandezii se scoală de parcă ar fi trași cu cheia și se aliniază la rând la toaletă. Cuminți. Cu capul plecat, fără să scoată o vorbă. Așteaptă, cinci, zece, cin'șpe minute la coadă, după care intră în cabină, stau câteva minute și se reîntorc la locurile lor veseli și satisfăcuți de parcă ar fi cucerit Everestul. Se cuibăresc în fotoliile lor, închid ochii și se mută în lumea viselor. Ceilalți călători meșteresc pe la micile televizoare, încastrate în fotoliile din fața
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
de șef - subordonat cu majoritatea piloților ofițeri. Cât am activat în aviație, nu a existat o relație de tipul acesta de superior versus subaltern, ci am avut o relație de amiciție între noi. Era și firesc, pentru că, fiind în aceeași cabină, eram precum frații, împreună la dispoziția hazardului. Iar dacă vrei și un cumul al zborurilor strânse în ceasornicul clipelor din școala militară, acestea ar fi : -în primul an de școală militară am executat 171 de zboruri, totalizând un număr de
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE- PARTEA A IV-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351916_a_353245]
-
Rinului-căci la aceasta mă voi referi- era condusă de un colectiv de vaporeni cărora bunăvoința de a fii gazde primitoare le stătea scris pe frunte. Nici n-am știut când și cum valizele au ajuns în eleganta și înspecial comoda cabină. În Sala oficială, pe mesele acoperite cu pânze sclipitoare albe de bună calitate, băuturile și gustările își așteptau onorații oaspeți. După cuvântul ,,de bun venit''al directorului croazierei,a urmat prezentarea întregului colectiv în mijlocul cărora ne vom petrece atât vremea
VOLENDAM de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352560_a_353889]
-
localitate. Nu a oprit nicio mașină la semnele ei timp de peste o oră. Într-un târziu, când pierduse orice speranță și plângea la marginea drumului, a tras pe dreapta o mașină mare, uriașă. Un TIR. A urcat cu greutate în cabina înaltă în care șoferul o privea foarte contrariat, așteptând să vorbească. Ea a făcut semn că înainte! El a râs și i-a spus într-o românească stricată: - Eu, la înainte merge. Bucarest, Costata, Turcia. Tu la Turcia, ca eu
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351372_a_352701]
-
Spre seară, oprindu-se mașina într-o parcare, s-a trezit și ea din somnul zbuciumat plin de coșmaruri. El i-a vorbit zâmbindu-i prietenește: - Dormit bine la tu, da? Eu obosit. Mâncare, somn. Tu cu mine mâncare. Somn cabină? Somn motel? Nu teamă la mine. Eu este bun. Nici nu putea gândi, dar nici nu putea refuza să mănânce. L-a privit cu teamă și cu speranță și i-a făcut semn ca îi este foame și că are
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351372_a_352701]
-
să mănânce. L-a privit cu teamă și cu speranță și i-a făcut semn ca îi este foame și că are nevoie să se spele. El a înțeles foarte repede și a hotărât să o ducă la motel... - Eu cabină, tu motel? Noi motel. Da?... Eu cu nevastă am la Turchia. Ei! Cu tine pot motel. Tu vrea? Era alegerea ei, după cum și-a dat seama. Și pentru că el a întrebat-o și i-a oferit două alternative, a fost
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351372_a_352701]
-
ce și-a dorit ea și nu a insistat să-i dea băuturi. A mai întrebat-o apoi dacă acceptă să rămână cu ea la motel. De frică să nu i se întâmple și aici ceva și cu teamă de cabină în parcare, noaptea, a fost de acord. Turcul era destul de tânăr, până în 30-33 de ani și frumușel. În plus, i-a vorbit frumos, fără să-i pună condiții, ca "recepționerul nesimțit și dobitoc" de la Timișoara... Dimineața au plecat foarte mulțumiți
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351372_a_352701]
-
Tine. Fără întuneric nu ne- am bucura de lumină. Acesta ne face s-o vedem.fiindă Dumnezeu este cel care consfințește totul pe această lume. Totul fiind Datul Divin. Am aprins o lumânare pentru familia mea care se află în cabina acestui vas, pentru Eminescu, poetul neamului meu. El este Cuvântul prin care s-a întrupat literatura națională în cea universală. Este fiul propriei opere și părintele nemuririi ei. Am aprins o lumânare pentru Poezie , ea nu și-a luat asupra
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
navetă al cărei prim zbor de test a avut loc în 1977. Acest avion spațial a reprezentat o altă surclasare a rușilor, a căror navetă - prezenta încă din imaginile cu Iuri Gagarin (n.1934-m.1968) - și superioară prin existența cabinei ejectabile, nu va mai ajunge în Cosmos... „Almanahul Anticipația” vine, în 1982, ca o celebrare a acestei super-serii americane a marelu ecran, preluând și dezvoltând succesul Războiului Stelelor în opinia publică românească, dar și ca o continuare a primului succes
COLECŢIA POVESTIRI STIINŢIFICO-FANTASTICE – O ÎNCADRARE ISTORICĂ de DORU SICOE în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350830_a_352159]
-
De la mașină până la w.c.,oamenii veneau în fugă,goniți de gerul iernii,cu toate că era o după amiazăcu soare.Unele femei din inerția fugii,dădeau să intre la bărbați și realizau doar în ultimul moment că sunt pe partea greșită. Culoaruldintre cabinele bărbaților șiceleal femeiloravea circa 4-5 metrii pătrați.În acest spațiu,trebuia să fac mișcări.Nu era pe ce să stai.Având eu mai de demult,un rinichi sensibil la frig,m-au luat dureriule de șale încât mă înțepeneau.La
O VIZITĂ LA CHICAGO de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350815_a_352144]
-
când i-a explodat o roată din spate.A oprit pe dreapta și a dat să mă întrebe:„Tati,n-ai ceva bani cu tine că trebuie să cumpărăm o roată?”.Dar „tati” nu era nicăieri.Eu când coborâsem din cabină,am încercat să rulez perdeaua de piele în sus,dar nu i-am găsit secretul.Dacă aș fi reușit ar fi realizat că nu eram acolo.S-arfi întors după mine...dar cu pană de cauciuc și cu atâta încărcătură,nu
O VIZITĂ LA CHICAGO de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350815_a_352144]
-
și, în partea cealaltă, o ladă pe care îmi pun ceașca de cafea. Care ceașcă mi se pare întotdeauna prea mică. Nu știu și nu îmi place să-mi ghicească cineva în cafea. Eram tânăr de tot, mă aflam în cabina telex a intreprinderii pentru corespondență, am zărit pe pervazul ferestrei o ceașcă din care băuse cineva o cafea, am privit-o și am spus ce mi-a trecut atunci prin cap: Aoleuu, drumurile o omoară pe fata asta, pentru că văzusem
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350853_a_352182]
-
geografia era ceva nedefinit. În Dolhasca nimeni nu-i dădea o bucată de pâine, fiindcă nici ei nu prea aveau de unde! Astfel că pentru copilul nimănui era mai bine să plece într-o direcție neștiută! Suman s-a urcat în cabina de frână a unui vagon oarecare fără să-i pese unde și când va ajunge. Cât a fost lumină, prin fața ochilor s-au perindat peisajele parcă ar fi fost arhicunoscute, dealuri, păduri, râuri...Dar oboseala avea să-și spună cuvântul
CICLUL TUNICA SI SUMAN; BIOGRAFII PARALELE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351551_a_352880]
-
coboare lăsând ca lucrurile să meargă mai departe. Trenul avea să se îndrepte implacabil spre sud, adică spre Ploiești. Suman avea să ajungă în gara Teleajen care prelua garniturile provenite din nordul țării goale sau pline! Ceferiștii verificau vagon și cabină, astfel că nu putea scăpa și locul unde era Suman. Auzind zgomotul ciocanelor, Suman s-a strecurat ușor pe scara de unde ceferistul nu-l pute vedea, scăpând pentru moment. Dar când ceva nu este bun, Suman avea să fie ,,mirosit
CICLUL TUNICA SI SUMAN; BIOGRAFII PARALELE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351551_a_352880]
-
Astăzi avem și noi democrație, E drept... democrație de rahat. Ei se aleg, tu ești doar cu ștampila, Nu poți cu mâna ta să faci lumină Sau să-i despărți... e strânsă camarila. Te duci la vot, când intri în cabina Mai stai o clipă, ca să-ți verși veninul Și-ncepi s-aduni să-mparti și să socoti. Dezamăgit, constați că buletinul Nu e decât o listă pentru hoți. Trântești pe trei sau patru, o ștampilă... Nu merită niciunu’-acolo sus
AM VOTAT... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351647_a_352976]
-
sunt de acord cu votul prin corespondență, iar 63% nu vor vot prin internet. Proiectul prezintă destule elemente de siguranță de la momentul introducerii plicurilor în urne, dar nu oferă garanții până la acel moment. Votul e secret când îl exerciți în cabina de vot, prin votul exercitat prin corespondență acest element poate să dispară. Rezultatul corectitudinii evaluării voturilor depinde în opinia mea și de secretariatele secțiilor consulare și diplomatice care girează acest proces “al primirii votului prin corespondență”. Ar trebuie să fie
MEMBRU AL COMITETULUI ECONOMIC SOCIAL EUROPEAN DE LA BRUXELLES de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346565_a_347894]
-
și, în partea cealaltă, o ladă pe care îmi pun ceașca de cafea. Care ceașcă mi se pare întotdeauna prea mică. Nu știu și nu îmi place să-mi ghicească cineva în cafea. Eram tânăr de tot, mă aflam în cabina telex a intreprinderii pentru corespondență, am zărit pe pervazul ferestrei o ceașcă din care băuse cineva o cafea, am privit-o și am spus ce mi-a trecut atunci prin cap: Aoleuu, drumurile o omoară pe fata asta, pentru că văzusem
NUMAI ÎNTREBĂRI, CAP.11 de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351071_a_352400]
-
și, în partea cealaltă, o ladă pe care îmi pun ceașca de cafea. Care ceașcă mi se pare întotdeauna prea mică. Nu știu și nu îmi place să-mi ghicească cineva în cafea. Eram tânăr de tot, mă aflam în cabina telex a intreprinderii pentru corespondență, am zărit pe pervazul ferestrei o ceașcă din care băuse cineva o cafea, am privit-o și am spus ce mi-a trecut atunci prin cap: Aoleuu, drumurile o omoară pe fata asta, pentru că văzusem
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351072_a_352401]
-
mai pu... mai pu-pu... Înc-odată atâta. CUCU: Hai că ne-am înțeles (mai adaugă ceva bani). Dar mai repede că oamenii ăștia (arată spre sală) se grăbesc să știi. Escrocul deschide coletul din care formează la repezeală un fel de cabină improvizată cum sunt cele de probă din magazinele de confecții. Interiorul celor trei pereți și partea de jos, din catifea neagră. ESCROCUL: Ești ga...ga... Ești ga... ga... Ești pregătit? (Intră în cabină și începe să se dezbrace lent): A-bra
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
care formează la repezeală un fel de cabină improvizată cum sunt cele de probă din magazinele de confecții. Interiorul celor trei pereți și partea de jos, din catifea neagră. ESCROCUL: Ești ga...ga... Ești ga... ga... Ești pregătit? (Intră în cabină și începe să se dezbrace lent): A-bra... a-bra... a-bra... CUCU: Alege și tu un cuvânt mai ușor din două, trei silabe ca la școală. Ce să-i faci? Dacă elaborezi așa cum o faci tu, te adaptezi la situație. ESCROCUL: A-bra
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
la recensământ? Unde-ai dispărut mă'...? (În diverse puncte ale scenei, apoi în sală se aude intermitent: Cu-cu Cu-cu! CUCU: Dacă nu te arăți una două îți dau foc la drăcovenie. (Scoate și aprinde bricheta). ESCROCUL: (reapărând în interiorul cabinei sale improvizate): Cu-cu! Cucu: Unde ai fost mă' împestrițatule că ți-am dus dorul? (Escrocul își pune pardesiul și iese din cabină). ESCROCUL: Te inte... te inte... te inte... vrei și tu la fel? CUCU: Mă dau în vânt
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
nu te arăți una două îți dau foc la drăcovenie. (Scoate și aprinde bricheta). ESCROCUL: (reapărând în interiorul cabinei sale improvizate): Cu-cu! Cucu: Unde ai fost mă' împestrițatule că ți-am dus dorul? (Escrocul își pune pardesiul și iese din cabină). ESCROCUL: Te inte... te inte... te inte... vrei și tu la fel? CUCU: Mă dau în vânt, nu alta. ESCROCUL: Mai dai niște ba... mai dai niște bani ca să te fac ne... ca să te fac ne... ca să te fac invizibil
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
ca asta. (Rămâne totuși pe gânduri). Toată viața zici?!... Uite pun ultimii bani din bugetul familiei și trecem în regim de alimentare exclusiv pe bază de biscuiți, timp de un an. Escrocul ascunde banii și-l conduce pe Cucu în interiorul cabinei. Referință Bibliografică: Coana mare se mărită (1) / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 733, Anul III, 02 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
un lanț de aur ca cel de la fântână și-un telefon mobil Vertu, cu sclipici, bătut în cristale, de-ți ia ochii... Ei bine, se uită în jur, bagă capul după mine în birou, nu mă vede. Se uită în cabina camionului, șoferul era dus la bufet, după o cafea și-un sandwich. Nu știu de ce dracu' n-am strigat-o imediat, mă uitam printre baxurile alea care mă-nconjurau ca o cetate... O văd că se întinde în mașina ei
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]