1,583 matches
-
voce ascuțită. Se uita în jur, vizibil înspăimântat. ― Nu se poate, insistă Ripley, deși propriul detector îi furniza aceeași informație. Ar trebui să fie aici, înăuntru. ― Exact, așa e! Privește! El înclină aparatul pentru a-i arăta ecranul mic și cadranele. Ripley încercă să regleze sensibilitatea propriului detector, timp în care Hicks ajunse la Hudson. ― Tu n-ai ochii cu tine. ― Ba, pe dracu', se avântă comtehul, aproape isteric. Știu cum să umblu cu chestiile astea, și nu mă înșeală niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
M-am gândit că ea are mai multă nevoie și din nefericire nu m-am înșelat. Dacă aș fi păstrat brățara asta, n-am fi avut mari șanse de a o găsi. O să mă cerți mai târziu. Încotro? El privi cadranul aparatului, se răsuci și se îndepărtă prin tunel. Ajunseră la o secțiune încă alimentată cu electricitate de grupuri de siguranță. Tavanele și pereții erau luminați și nu mai aveau nevoie de lanterne. Pe aproape se auzea un clipocit slab. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cu gândul la rășina epoxid acoperea țevile de canalizare și năpădea pasarelele superioare; și acest amalgam de mașini și secreții formau o unică alveolă. Cu ajutorul unei benzi adezive, Ripley fixase și localizatorul lui Hicks pe aruncătorul de flăcări și privea cadranul ori de câte ori îndrăznea să-și coboare privirea. Aparatul funcționa mereu și o ghida spre emițătorul reglat pe frecvența sa. O voce echilibrată și artificială răsună în culoar, făcând-o să tresară. ― Atențiune! Alarmă roșie. Evacuare imediată. Personalul dispune de paisprezece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se spunea în cercul său de prieteni, un om cu principii sănătoase de viață, aspect pentru care gurile rele îl calificau ca fiind depășit. Când a intrat doctorul Grigore, un bun prieten și colaborator al său, tocmai examina cu atenție cadranele aparatelor la care era conectat pacientul proaspăt adus. Verificase și tensiunea și, cu nelipsitu-i zâmbet optimist, se exprimase în gând: „Frumos ești, băiete! Ești bine clădit și cred că ai un fizic rezistent... Asta presupune că te voi recupera în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
spoită cu alb din spatele casei și se întâlnesc, într-o fulgurantă sclipire orbitoare, cu altele care coboară de pe crengile brazilor încărcate și ele de omăt. "Trebuie să fie târziu", își spune Dora. Da, e trecut de ora nouă", confirmă minusculul cadran al ceasului ei. Casa este animată de zgomote pașnice și parfumul de pâine proaspătă și de cafea sunt îmbietoare. Bună dimineața, o întâmpină voioasă Ștefana, vă invit la masă; tocmai am scos plăcintele din cuptor. Dragoș trebuie să pice dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mustață, îmbrăcat numai cu pantaloni, cu spatele plin de bobițe de transpirație. Peste tot mișunau grupuri de femei, îmbrăcate în rochii lungi, inspectau frigăruile, cronometrau periodicitatea rotației manivelei. Acolo unde constatau vreo neregulă, băteau sugestiv cu arătătorul mâinii drepte în cadranul ceasului și bărbatul își încorda mușchii și grăbea mișcarea manivelei, trăgea ca la galere, fără odihnă și, odată cu carnea, se rotea și câmpia, neobservat, amețitor. Să nu te îmbolnăvești, domnișoară, se arătă îngrijorată Maria, femeia de serviciu căreia îi povestise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să vă strângeți puțin umerii și să vă sugeți abdomenul. Așa... Norman se zvârcoli ca să poată trece prin deschizătura strâmtă și ajunse Într-o incintă atât de joasă, că nu putea sta În picioare. Submarinul era Înțesat cu aparate și cadrane de tot felul. Ted, aflat deja la bord, stătea aplecat de spate și rânjea ca un copil. Nu ți se pare că-i extraordinar? Norman Îl invidia pentru ușurința cu care se entuziasma; el, În schimb, era crispat și ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că este situată la trei sute de metri sub nivelul mării. Asta facem noi acum, coborâm pe această câmpie. Ted vorbise grăbit. Era oare nervos? Greu de spus. Norman Își simțea propria inimă bătând. Acum, afară era de-a dreptul Întuneric; cadranele instrumentelor de bord străluceau Într-o lumină verde. Pilotul aprinse lumina roșie de interior. Coborârea continua. — Adâncimea: o sută douăzeci de metri. Submarinul se legănă și se deplasă ușor Înainte. — Am ajuns la râu, anunță pilotul. — Care râu? se interesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mai aud nimic! „Ce să audă?“ se Întrebă Norman, apoi Harry intră Împleticindu-se și se ciocni de Norman. — Dumnezeule... — Stare de alarmă! țipă Barnes. Stare de alarmă! Marinar Chan! Sonarul! Tina se afla lângă el, calmă ca Întotdeauna, ajustând cadranele de pe monitoarele centrale. Își puse căștile la urechi. Norman se uită la sfera de pe monitorul video. Sfera era Închisă. Beth se duse la unul din hublouri și privi atentă materialul alb care bloca vizibilitatea. Barnes se Învârtea ca un nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
inversă. „Cred că am reușit“, Își spuse. Ecranul video se stinse. Cu ochii la toate aceste instrumente se Întrebă dacă, la nevoie, s-ar fi priceput să manevreze submarinul. Se așeză În fotoliul pilotului, față În față cu aglomerația de cadrane și Întrerupătoare. Nu părea să existe nici o manetă de pilotaj sau ceva asemănător. Oare cum funcționa blestemăția asta? Ecranul video se aprinse: DEEPSTAR III - MODULUL DE COMANDĂ Aveți nevoie de ajutor? Da Nu Anulare „Da“, Își zise. „Am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
care-l ducea la Îndeplinire. De ce se gândise la raport? La vremea aceea, fiecare frază fusese elaborată cu grijă, cu chinuri. Faptul că acum Îi revenise În minte Îl deranja. „Atenție! Șaisprezece minute și numărătoarea continuă.“ Norman trecu În revistă cadranele indicatoare din fața sa. Se afla la două sute șaptezeci de metri adâncime și urca cu repeziciune. Deja nu mai exista cale de Întoarcere. Dar de ce gândul la eventualitatea unei Întoarceri? De ce trebuia să-i intre acum În minte? Urcând În liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Militară, respectiv camera de decompresie la suprafață. Urmau să-și petreacă aici patru zile. Norman nu putea să-și dea seama cât timp trecuse de când se aflau acolo. Adormiseră toți trei imediat și În cameră nu se afla nici un ceas. Cadranul ceasului de la mână era zdrobit, deși nu-și amintea când se Întâmplase asta. Pe masa din fața lui cineva zgâriase ceva pornografic. Norman Își trecu degetele peste șănțulețe și-și aminti de șanțurile de pe sfera argintie. Numai că acum el, Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
minute. soarele a răsărit de mult. Dumnezeule, cît poate să fie ora ? Ceasul de mînă, pe care îl lasă întotdeauna în baie, arată tot ora 6 și 37 de minute. X mai are un ceas în bucătărie. Bineînțeles, și acest cadran s-a oprit tot la ora 6 și 37 de minute. Vocea din creierul lui X rîde. X rîde și el. X se întinde din nou în pat și așteaptă să se trezească de-a binelea. nu se gîndește la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
digitație, frânt pe neașteptate prin forța stihială a destinului. Vaslui, 20 august 2004 Teodor Pracsiu I. E noapte. Oare, cât să fie ceasul? De pe noptieră, deșteptătorul țăcăne regulat și monoton. Dacă aș face un neînsemnat efort, i-aș putea vedea cadranul. Însă, păcătosul ăsta de somn se lasă mereu așteptat, s-ar depărta și mai tare de mine, ca un animal fricos care fuge numai când i se pare că faci o mișcare ce i-ar putea provoca suferințe. O soluție
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
la bucătărie. A, da, e ceasul de mână, pe care am uitat să-l scot. Nici ăsta nu mă iartă. Am ajuns înapoi, în patul meu. Scot cu grijă ceasul, chiar cu prea mare grijă și evit să privesc fosforul cadranului. E mai bine să nu știu exact câte ore de odihnă am pierdut. III. Trenul a ajuns la gara din C. Dacă n-ar fi știut că urmează să ajungă aici și dacă n-ar fi văzut tăblița indicatoare, aproape
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
așa, ochii mei ar obosi mai repede și... Însă, pentru un plus de siguranță, e bine ca, mai întâi, să îndepărtez ceasul de pe noptieră. Dar, unde să-l pun în așa fel încât să nu fiu tentat să-i privesc cadranul? Ca să rezist cu adevărat oricărei tentații, am să-l așez cu cadranul spre geam. Iar pe cel fosforecent am să-l pun în sertarul noptierei. ...tic-tac, tic-tac... Să vedem ce-o să iasă! ...tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac ...Să dau
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de siguranță, e bine ca, mai întâi, să îndepărtez ceasul de pe noptieră. Dar, unde să-l pun în așa fel încât să nu fiu tentat să-i privesc cadranul? Ca să rezist cu adevărat oricărei tentații, am să-l așez cu cadranul spre geam. Iar pe cel fosforecent am să-l pun în sertarul noptierei. ...tic-tac, tic-tac... Să vedem ce-o să iasă! ...tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac ...Să dau drumul aparatului de radio? Ar fi o idee! Numai să nu... ...tic-tac
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
că nu m-a înțeles!) și-i repet în disperare de cauză: New York, New York. Englezul, tacticos, ia o foaie de hârtie și-un pix și-ncepe să-mi facă o schiță. Eu îi dau înainte cu New York și-i arăt cadranul ceasului. Omul își duce un deget la tâmplă, apoi pocnește din degetele mâinii drepte și ia o hotărâre: să mă ducă, până unde crezi?” “Păi, până la poarta cu pricina” “Asta-i un fleac. Până la ușa avionului meu. Colegii, sărmanii, se
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nu sunt cu mintea în altă parte. Ușa de la camera lui, din celălalt capăt al holului, era întredeschisă. Am zărit o măsuță lângă pat, cu niște cărți, jurnale de călătorie, ochelarii și, la margine, un ceas negru de mână, cu cadran mic. Mi-l dăruise cândva întrucât mă plângeam mereu că n-am nici un ceas pentru ocaziile în care trebuie să fiu costumată în adult. Unul elegant. Apoi am ajuns să-l port mereu. La fel și costumul. Într-o zi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
radio, pe unde scurte. Tatăl său stătea În genunchi lîngă aparatul de radio, Îmbrăcat În costumul de pirat, cu acoperitoarea de piele pentru ochi Împinsă pe frunte și cu ochelarii la ochii obosiți, ca un pirat studios. Se uita la cadranul galben, Încastrat ca un dinte de aur În partea din față, din mahon a aparatului de radio. Pe o hartă a Rusiei, Întinsă pe covor, Însemna noua linie defensivă spre care se retrăsese Armata Roșie. Se uita la ea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
amintirea intactă a pilotului aflat la conducerea avionului. Unde era oare pilotul acum? Jim se prefăcu, preț de cîteva clipe că manevrează aparatele, ca și cum gestul acesta de empatie ar fi putut invoca spiritul aviatorului mort de mult. Sub unul dintre cadranele aburite, o bandă metalică, avînd pe ea un șir de caractere japoneze, fusese prinsă la bord. Era o listă de indicații pentru pilot. Jim jupui banda de pe niturile mîncate, apoi se ridică și o strecură În buzunarul pantalonilor săi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Își plimbă mîna de-a lungul profilului deformat al elicei. Glycolul se prelinsese din radiatorul uleiului de răcire și acoperise avionul cu dungi rozalii. Jim se Îndreptă spre rădăcina aripii și se uită În cabină, la bordul intact acoperit de cadrane și butoane elegante. Imaginea regulatorului și a pîrghiei trenului de aterizare era de un patetism intens, cu niturile bătute În metal de vreo japoneză necunoscută de la linia de asamblare Mitsubishi. Jim se Învîrti printre avioanele doborîte, care păreau că plutesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prin cercul gurii, probabil negru văzut și mai mic desigur decât cercul cănii cu, câinele Ham e cuminte și se joacă singur cu un ziar potolit, fără să mai scoată sunete de monstru marin. Obrazul mi l-am lipit de cadranul unui ceas desenat care s-a șters la mare și acum e făcut cu fard bleu de Prințesa Miau, recunoscută pentru marea ei imaginație în ce privește jocurile neconvenționale. N-am știut de ce m-a atras acest ceas, l-am păstrat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
înălțime, pe care atunci o socoteam amețitoare, revoltat la început și dezarmat mai apoi de seninătatea îngerească a privirilor mele. Parcă-l văd și acum, înfipt, cumpănind pe degetele ciolănoase și neobișnuit de lungi un „Rostopf” oxidat, cu locomotivă pe cadran. Tic-tacul ceasornicului se auzi deslușit până în fundul clasei. - Ce-i cu ăsta? întrebase el pereții, catedra și soba de teracotă într-o dimineață la unsprezece jumătate, când mi-am făcut apariția, plin de praful prin care m-am tăvălit, aruncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și nu vă dau nici o rețetă. - Domnule profesor, mai încercai să spun, piticul dinlăuntrul meuă - Mda!... Piticul dumneavoastră nu mă privește și dacă m-aș pronunța, ați plăti onorariul pentru două persoane, răspunse el, retezându-mi fraza, cu ochii pe cadranul ceasornicului. - Și urmă: - De altfel, când ați încercat să descheiați năsturașul de la piept al cămășii, v-ați supărat prea rău pe el, pentru că nu s-a desprins dintr-o dată. Am văzut apoi cum l-ați smucit și cum l-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]