1,713 matches
-
are un relief predominant muntos, fiind situat în perimetrul Munților Pădurea Craiului. De altfel, reprezintă una dintre puținele așezări permanente situate în întregime în aria montană. Altitudinea maximă este de 948 m, înregistrată în culmea Măgura Dosului. Substratul este predominant calcaros, de unde și multitudinea formelor carstice aflate în arealul său, dar prezintă și unele formațiuni cristaline, îndeosebi în partea sa sudică (Măgura Dosului). Satul are forma unei depresiuni joase (Depresiunea Damiș), de captare carstică, care ocupă partea centrală a localității. Depresiunea
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
carstice aflate în arealul său, dar prezintă și unele formațiuni cristaline, îndeosebi în partea sa sudică (Măgura Dosului). Satul are forma unei depresiuni joase (Depresiunea Damiș), de captare carstică, care ocupă partea centrală a localității. Depresiunea este înconjurată de dealurile calcaroase Glimeia Mare, Glimeia Mică și Oașului (la N și NV), cu altitudini medii de 700 m, precum și de Măgura Dosului (S). În nord-vestul acesteia se află o altă depresiune de captare carstică (Depresiunea Ponoraș), iar în sud-vest Depresiunea Acre. De
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
situată la intrarea în canionul Sighistelului, situată în versantul stâng - Peșteră Dracoaia are o lungime sub 100 de metri însă impresionează prin giganticul sau portal - Peșteră Măgura este una dintre cele mai frumoase peșteri de pe Valea Sighistelului având numeroase formațiuni calcaroase care însă au fost deteriorate de vizitatori; are peste 1,5 km lungime; pentru a ajunge la această peșteră plecând din Sighistel urmați marcajul triunghi albastru, apoi triunghi albastru și punct roșu iar pe ultima sută de metri punct roșu
Sighiștel, Bihor () [Corola-website/Science/300867_a_302196]
-
puține. Subsolul satului nu este bogat decât în piatră, nisip și o bogată pânză de ape freatice. Nisipurile sunt din cele cuarțoase. În această zonă se găsesc zăcăminte de gips. În cotul Prutului de la Crasnaleuca se exploatează argile bentonitice, gresii calcaroase și nisipuri obișnuite. Carierele de piatră sunt exploatate încă din secolele XV - XVI. Piatra extrasă este folosită în zidurile de împrejmuire a curților, la construirea fundațiilor caselor de locuit, la magazii. Piatra s-a folosit și la construirea bisericii din
Crasnaleuca, Botoșani () [Corola-website/Science/300907_a_302236]
-
cruce cu nervuri groase cu profil tipic cistercian. Nivelul al treilea are trei nișe cu metereze, ca și următorul, clopotele aflându-se la nivelul al cincilea. Nivelurile superioare au fost adăugate două secole mai târziu și sunt construite din tuf calcaros. Drumul de strajă a rezistat până în secolul al XVIII-lea. Un element interesant îl constituie orologiul cu un singur arătător, care indică orele și care datează din secolul al XVI-lea. Turnulețele de la colțurile acoperișului semnificau, ca și în cazul
Hărman, Brașov () [Corola-website/Science/300946_a_302275]
-
scoarță terestră. Rezervatia naturală este în partea sud-estică a satului Purcăreni, în locul numit "Uluci" și are o suprafață de 0,20 ha. Aici există un bloc mare de calcar, de aproximativ 200 de metri, care răzbate pășunea și care conține calcaroase cu fauna (fosilifera) de Stanberg, calcare fosilifere albe cu asociere de corali, scoică fosilă și crustacee și calcare recifale tithonice, forme mari de Diceras, atribuite jurasicului superior. Punctul fosilifer este singurul loc din Carpați în care formațiunile de corali se
Purcăreni, Brașov () [Corola-website/Science/300958_a_302287]
-
recifale tithonice, forme mari de Diceras, atribuite jurasicului superior. Punctul fosilifer este singurul loc din Carpați în care formațiunile de corali se observă atât de bine. Cariera de la Purcăreni a fost deschisă în secolul al XIX-lea pentru exploatarea klipei calcaroase, însă a fost întreruptă în perioada 1950-1960. Calcarele fosilifere descopetite aici au determinat declararea zonei că rezervație naturală, calcarele de Stramberg fiind considerate că deosebit de reprezentative. Rezervatia prezintă un dublu interes științific: paleontologic, pentru fauna fosilizata, si geologic, pentru modul
Purcăreni, Brașov () [Corola-website/Science/300958_a_302287]
-
care în limba turcă înseamnă "Noua vestire". Localitatea se găsește în apropiere de "Cetatea Enisala" (Yeni-Sale)'. Ruinele fortăreței medievale "Yeni-Sale" ("Enisala", "Enișala", "Eraclea" sau "Herkleia", îndepărtându-ne în timp) se află la 2 km de localitatea Enisala, pe un deal calcaros care domină zona lacurilor Razim și Babadag. Cetatea "Yeni-Sale" are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozitățile masivului de calcar jurasic pe care este amplasată. Cercetările arheologice au fost începute în anul 1939 și au continuat, cu mici întreruperi, în
Enisala, Tulcea () [Corola-website/Science/301837_a_303166]
-
și de alta a pârâului, s-au descoperit resturi de vase care, după felul pastei, forme și decor aparțin secolelor V-VI d.H., iar unele secolului al XVI-lea. Din punct de vedere geologic, teritoriul satului se desfășoară pe depozite calcaroase și argilo-nisipoase de vârsta Sarmațianului mijlociu (spre baza dealurilor) și Sarmațianului superior-Neoțianului (spre culmea dealurilor). Relieful aparține Podișului Central Moldovenesc (subunitatea "Dealurile Racova-Stemnic"). Clima este temperat-continentală, de nuanță excesivă. Temperatura medie anuală a aerului este de 9 grade C. Vegetația
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
și se folosesc chiar ca materiale de construcție. Peste aceste structuri geologice s-au depus formațiuni aluvionare de terasă. Relieful comunei prezintă numeroase curiozități, între care și gresiile, marnele și ponoarele în formă de pâlnie săpate de apă în zonele calcaroase, acestea fiind o atracție deosebită pentru iubitorii naturii. În acest sens, interesantă este Valea Șoimului care este bogată în dolomit alb stratificat, calcare închise la culoare dispuse în plăci și calcare marmoreene. Rețeaua hidrografică este reprezentată prin Valea Crișului Repede
Comuna Negreni, Cluj () [Corola-website/Science/300343_a_301672]
-
sud de albia pârâului Baraolt se întinde masivul muntos al Munților Baraolt care, din punct de vedere tectonic - structural, aparține flișului intern al cretacicului carpatin. Ele sunt constituite în mare parte din gresii care formează bancuri, apoi marnocalcare și masive calcaroase (numite olistolite), cuprinzând un interval geocronologic începând cu cretacicul inferior - barremian, aptian, albian - , peste care apar pe alocuri și conglomerate cenomaniene de tip Bucegi. Socotind perimetrul Biborțeni ca o parte din marele bazin intramontan Baraolt, se poate constata că cele
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
nisipoase. Cele din urmă, fiind permeabile, formează adevărate borchișuri, conținând cantități mari de ape minerale sub presiune. Culcușul complexului cărbunos, care pe alocuri se află la o adâncime destul de mare (300-450 m), este format din argile verzui cu multe concrețiuni calcaroase, puse în evidență atât prin forajele executate, cât și prin lucrările miniere de explorare și chiar exploatare. Ele conțin o cantitate destul de mare de montmorilonit, care este extrem de higroscopic (venind în contact cu apa, cauzează umflarea vetrei lucrărilor miniere) și
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
Valea Salciei din județul Buzău. Zidul Uriasilor are un aproximativ un metru lățime, înălțimea generală fiind cam de 6-7 m, dar cu maxime prin unele porțiuni de 20 de metri. Este în aparență un martor de eroziune diferențială, un rest calcaros dintr-o masă mai mare disparută. Astfel de formațiuni se întâlnesc în linie dreaptă pe o lungime de cel puțin 10 kilometri, și traversează versanții pe direcția fostei granițe dintre județele Buzău și Vrancea . Dealtfel, aceste “ziduri ale uriașilor” se
Zidul Uriașilor () [Corola-website/Science/298648_a_299977]
-
Austria, Germania, Italia, Liechtenstein, Slovenia și Elveția. Cel mai înalt vârf din Alpii Occidentali este Mont Blanc (4810 m). În Alpii Orientali, cel mai înalt vârf este Muntele Bernina, alias Piz Bernina (4052 m). Alpii Orientali sunt împărțiți în: Alpii Calcaroși de Nord, Alpii Orientali Centrali și Alpii Calcaroși de Sud Alpii Occidentali se împart la rândul lor în: Alpii Orientali: O altă împărțire a Alpilor poate fi făcută în funcție de situarea lor geografică pe teritoriul țărilor respective, astfel: Limitele Alpilor sunt
Alpi () [Corola-website/Science/299232_a_300561]
-
mai înalt vârf din Alpii Occidentali este Mont Blanc (4810 m). În Alpii Orientali, cel mai înalt vârf este Muntele Bernina, alias Piz Bernina (4052 m). Alpii Orientali sunt împărțiți în: Alpii Calcaroși de Nord, Alpii Orientali Centrali și Alpii Calcaroși de Sud Alpii Occidentali se împart la rândul lor în: Alpii Orientali: O altă împărțire a Alpilor poate fi făcută în funcție de situarea lor geografică pe teritoriul țărilor respective, astfel: Limitele Alpilor sunt: la vest pasul sau Trecătoarea Cadibona (435 m
Alpi () [Corola-website/Science/299232_a_300561]
-
calea vieții și calea morții în schimb veverița apare mai pretutindeni în calea drumețului în regiunile forestiere unde nelipsită este și vulpea modelul de substitutie este nepotrivit pentru concurenta deoarece nu ingaduie capacitatea partajarii resurselor de schimbat crește în munți calcaroși în pajiști de pe versanți abrupți și însoriți sau pe stâncării cel mai folosit criteriu este după grosimea stratului materialului evoluează pe postul de mijlocaș stânga manga original era de asemenea publicat în revistă asemenea afișoare folosesc voxeli în loc de pixeli un
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
unele blocuri cu dimensiuni mai mari incluse în masa de conglomerate. Specific este exocarstul cu Japiezuri în forme si dimensiuni variabile, unele coline și avene. Dezolvarea se îmbină sezonier cu înghețul și dezghețul, contribuind la dezvoltarea reliefului ruiniform de pe abruptul calcaros. În munții Bucegi se întâlnesc 2 forme principale de dovezi glaciare: forme de eroziune și forme de acumulare. Conformația masivului în formă de potcoavă determină în mod evident dispunerea și direcția de curgere a râurilor. Principala axă de colectare a
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
și din colonia Potaissa romanii au folosit rocile extrase din mai multe cariere din împrejurimi (Săndulești, zona Cheile Turzii, Podeni). S-a extras mai ales calcar mezozoic (din zona Săndulești), ofiolite și tufuri ofiolitice (din zona Cheile Turzii), precum și gresii calcaroase terțiare. Blocurile fasonate și unele elemente arhitectonice se ciopleau din gresie calcaroasă terțiară, din conglomerate și microconglomerate calcaroase și din brecie cu elemente de calcar și de rocă vulcanică mezozoică. De la Runc și Poșaga era adusă la Potaissa marmură (în
Castrul roman Potaissa () [Corola-website/Science/306992_a_308321]
-
cariere din împrejurimi (Săndulești, zona Cheile Turzii, Podeni). S-a extras mai ales calcar mezozoic (din zona Săndulești), ofiolite și tufuri ofiolitice (din zona Cheile Turzii), precum și gresii calcaroase terțiare. Blocurile fasonate și unele elemente arhitectonice se ciopleau din gresie calcaroasă terțiară, din conglomerate și microconglomerate calcaroase și din brecie cu elemente de calcar și de rocă vulcanică mezozoică. De la Runc și Poșaga era adusă la Potaissa marmură (în cantități relativ mici). Video
Castrul roman Potaissa () [Corola-website/Science/306992_a_308321]
-
Turzii, Podeni). S-a extras mai ales calcar mezozoic (din zona Săndulești), ofiolite și tufuri ofiolitice (din zona Cheile Turzii), precum și gresii calcaroase terțiare. Blocurile fasonate și unele elemente arhitectonice se ciopleau din gresie calcaroasă terțiară, din conglomerate și microconglomerate calcaroase și din brecie cu elemente de calcar și de rocă vulcanică mezozoică. De la Runc și Poșaga era adusă la Potaissa marmură (în cantități relativ mici). Video
Castrul roman Potaissa () [Corola-website/Science/306992_a_308321]
-
și din colonia Potaissa romanii au folosit rocile extrase din mai multe cariere din împrejurimi (Săndulești, zona Cheile Turzii, Podeni). S-a extras mai ales calcar mezozoic (din zona Săndulești), ofiolite și tufuri ofiolitice (din zona Cheile Turzii), precum și gresii calcaroase terțiare. Blocurile fasonate și unele elemente arhitectonice se ciopleau din gresie calcaroasă terțiară, din conglomerate și microconglomerate calcaroase și din brecie cu elemente de calcar și de rocă vulcanică mezozoică. De la Runc și Poșaga era adusă la Potaissa marmură (în
Potaissa () [Corola-website/Science/307062_a_308391]
-
cariere din împrejurimi (Săndulești, zona Cheile Turzii, Podeni). S-a extras mai ales calcar mezozoic (din zona Săndulești), ofiolite și tufuri ofiolitice (din zona Cheile Turzii), precum și gresii calcaroase terțiare. Blocurile fasonate și unele elemente arhitectonice se ciopleau din gresie calcaroasă terțiară, din conglomerate și microconglomerate calcaroase și din brecie cu elemente de calcar și de rocă vulcanică mezozoică. De la Runc și Poșaga era adusă la Potaissa marmură (în cantități relativ mici).
Potaissa () [Corola-website/Science/307062_a_308391]
-
Turzii, Podeni). S-a extras mai ales calcar mezozoic (din zona Săndulești), ofiolite și tufuri ofiolitice (din zona Cheile Turzii), precum și gresii calcaroase terțiare. Blocurile fasonate și unele elemente arhitectonice se ciopleau din gresie calcaroasă terțiară, din conglomerate și microconglomerate calcaroase și din brecie cu elemente de calcar și de rocă vulcanică mezozoică. De la Runc și Poșaga era adusă la Potaissa marmură (în cantități relativ mici).
Potaissa () [Corola-website/Science/307062_a_308391]
-
adus contribuții paleontologice, lito și biostratigrafice, sedimentologice , tectonice și geochimice, care au contribuit la mai buna cunoaștere a acestor formațiuni. Se remarcă contribuțiile biostratigrafice asupra depozitelor paleogene și miocene inferioare asupra cărora prin asociații fosile inedite (macroforaminifere, bivalve, gasteropode, nannoplancton calcaros), a contribuit la stabilirea limitei din Cretacic și Paleogen și dintre Paleogen și Miocen și la atestarea etajelor Ypresian, Lutețian, Priabonian, Acvitanian și Burdigalian. De asemenea, a relevat aspecte tectonice noi în pânza de Audia (separarea a două digitații) și
Liviu Ionesi () [Corola-website/Science/307237_a_308566]
-
a ocupat de studiul Sarmațianului din Platforma Moldovenească și Dobrogea de Sud. De asemenea, s-a ocupat și de istoria științelor geologice din România. A inițiat la Iași, studiul bitumolitelor oligocene (roci generatoare de hidrocarburi), foraminiferelor mari și a nannoplanctonului calcaros. Activitatea de cercetare este finalizată în 180 de lucrări publicate, 30 de rapoarte geologice, 2 granturi, la care se adaugă volumele: Flișul Paleogen din bazinul văii Moldovei (1971), Geologia României (1974), Obcinele Bucovinei (1978), Geologia Unităților de platformă și a
Liviu Ionesi () [Corola-website/Science/307237_a_308566]