2,850 matches
-
loc gol. La sfârșitul celei de-a șasea săptămâni, grupul meu era format din Barney, un tip cu o față ascuțită, despre care puteai crede că fura desuuri de damă de pe sârmele unde fuseseră puse la uscat. Padraig-tremurătorul, care se calmase foarte tare din prima zi când împrăștiase tot zahărul. Părintele Johnny, un alcoolic turbat, care își lăsase borțoasă menajera. O ziaristă de scandal, pe care o chema Mary și care era grasă, urâtă, acră și lipsită de talent. în ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nenorociți... nenorociți, nenorociți, nenorociți împuțiți! Era nouă-nouță. îîn unele variante.) N-am asigurare. îîn alte variante.) Tata nu știe c-am luat mașina“. îîn varianta lui Chris.) Am încercat să-l liniștesc și să-l fac să tacă. Să-l calmez vorbindu-i pe un ton cald. M-am oferit să mă duc să dau telefon la asigurări și să omor persoana sau persoanele necunoscute care furaseră mașina. Ce voiam eu să fac, de fapt, era să mă sui într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am comandat un coniac, toate conversațiile au încetat. Timp de o secundă - o secundă îngrozitoare - am crezut că barmanul o să refuze să mă servească. Nervoasă, m-am așezat în cel mai îndepărtat colț. Speram că paharul cu coniac o să mă calmeze. Dar când l-am terminat, mă simțeam tot ca naiba. Așa că am mai băut un pahar. Și-ncă unul. Am stat acolo, nervoasă și nefericită, evitând să-mi intersectez privirea cu cineva, implorând timpul să treacă mai repede și bătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nola zâmbindu-mi afectuos. Dacă ar fi avut măcar un dram de minte, nu s-ar fi culcat cu tine. Nu vreau să te jignesc, a adăugat ea cu drăgălășenie. Eu am bolborosit că nu m-am supărat. — Așa că, haide, calmează-te, m-a îndemnat ea. Trage adânc aer în piept, draga mea! Aproape că m-am enervat când mi-am dat seama că începusem să mă calmez. —Iartă-te, a spus Nola chiar în secunda în care îmi dădeam seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ea cu drăgălășenie. Eu am bolborosit că nu m-am supărat. — Așa că, haide, calmează-te, m-a îndemnat ea. Trage adânc aer în piept, draga mea! Aproape că m-am enervat când mi-am dat seama că începusem să mă calmez. —Iartă-te, a spus Nola chiar în secunda în care îmi dădeam seama că tocmai mă iertasem. N-a fost vina ta că te-a respins. Și dacă tot ești la capitolul ăsta, iartă-l și pe el. Spre marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
m-am schimbat, și alte lucruri s-au așezat în matca lor. Mi-am dat seama că întotdeauna aveau să-mi placă chipsurile savuroase și ciocolata, dar pendulările între perioadele de înfometare și cele în care mă îndopam s-au calmat foarte mult și asta fără să fac vreun efort în acest sens. Ceea ce nu însemna că nu mai aveam și zile proaste. Aveam. Situația nu s-a îmbunătățit fără sincope. La doi pași înainte, făceam și unul înapoi. Erau momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Cum toate emoțiile existente sub soare ieșeau la suprafață dinlăuntrul meu într-o ordine complet aleatorie, fără întâlnirile DA n-aș fi putut să supraviețuiesc. Nola și celelalte fete mă consolau, mă susțineau, îmi dădeau asigurări, mă încurajau și mă calmau. Indiferent ce simțeam eu, și ele simțiseră aceleași lucruri. Și-mi repetau tot timpul: Am supraviețuit și acum suntem fericite. Fetele mi-au fost de un ajutor neprețuit mai ales în perioada războaielor Tanga, care se iscau din senin. Crezusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pastile. Dar de data asta, în loc s-o iau la picior spre centru și să-l caut pe Tiernan, am sunat-o pe Nola. Care a venit și m-a luat la o întâlnire. Unde ea și ceilalți m-au calmat spunându-mi că era normal să fiu necăjită. M-au asigurat că aveam să depășesc și momentul ăsta, că și supărarea asta avea să treacă foarte curând. Firește că nu i-am crezut. Eu nu voiam decât să iau droguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o casetă. Din senin, în fața ochilor mi-a apărut o fantezie încântătoare: eu inhalând o linie lungă și minunată de cocaină. Imediat, am simțit că prezența lui Luke mă sufoca. Am început să mă foiesc pe canapea încercând să mă calmez. Era duminică seara, atmosfera era minunată, nu aveam de ce să ies și să petrec. Dar nu puteam să scap de dorință. Trebuia să plec. Deja simțeam în gură gustul splendid, amar și anesteziant al cocainei și euforia de după. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
perverse, eu mă simțeam acasă. Am pescuit cartea de vizită pe care Randall mi-o dăduse cu o seară înainte și am tras adânc aer în piept. Nu mai am optsprezece ani, mi-am reamintit singură, străduindu-mă să mă calmez. N-ar trebui să am asemenea emoții înainte să sun un băiat. După care am inspirat, din nou, profund și-am format numărul lui de la birou. — Biroul lui Randall Cox. — A, bună - Randall e acolo? Sunt prietena lui, Claire. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
i-am spus. Te rog, n-o lăsa să te supere. Așa face cu toată lumea. O să-i găsim dosarele la timp. Nu-ți face griji. Phil mă încurajase în același fel de nenumărate ori. și, de obicei, reușise să mă calmeze - însă eu știam, din proprie experiență, cât de dificil este „să nu iei lucrurile la modul personal“, atunci când cineva te mustra atât de aspru. — Te rog să nu mai spui nimănui despre chestia asta, mi-a șoptit Alice, după ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de doar cinci, iar Mandy și Lucille începuseră să ne dea târcoale, ca o haită de câini gata de atac. Mama se așezase într-un colț și făcea tot felul de schițe pe un carnețel. Era un gest care îi calma nervii. Bea, care își omorâse timpul dând peste cap pahar după pahar de Veuve Clicquot, era de-acum bine afumată. Iar eu eram geloasă pe ea. — Bine, s-a domolit Vivian, în mod total necaracteristic, concediindu-mă cu o fluturare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a zis mama cu calm, luând-o pe Lucille de după umeri și călăuzind-o spre o cămăruță alăturată. Încearcă să te liniștești, scumpa mea. O să fie bine. Dar... înseamnă... ghinion! Nu... ar... trebui... să... — știu, Luce, dar încearcă să te calmezi, a murmurat mama. Imediat, Beatrice a abandonat direct pe podea o pungă de hârtie plină cu petale de trandafiri și a fugit după mama și Lucille. A înșfăcat-o și pe Mandy de-o mână și-a închis ușa în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și mai bău niște votcă. — Mai întâi să te văd pe tine mort! exclamă Sally. Gaskell rânji. — Pe mine mort? Dacă e vorba să moară cineva pe-aici, atunci aia ești tu. Frumoasa țâțoasă e setoasă de sânge. — O să se calmeze ea. Chiar crezi ce spui? Atunci încearcă să deschizi ușa aia dacă ești așa de sigură. Haide, descui-o! Sally se îndepărtă de ușă și se așeză. — De data asta chiar c-ai reușit să intri într-o încurcătură ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cistiga noua identitate, oportună noilor vremi, începuse deja exercitiile preliminare de a se înlocui pe sine cu cel oportun. Înlocuitorii de oameni, de pâine, de haine, de cărți... n-au fost inventați azi, nici ieri. Nu mai fuma. Intensitatea o calma, paradoxal. Nu era o intensitate a relatării, nicidecum. Spaima ascunsă, acută, enorma și permanenta spaimă, parcă se calma prin chiar materia faptelor relatate. Ca și cum necunoscutul, care înfricoșase dintotdeauna și încă îngrozește și acum, vulnerabilitatea ei mereu la pândă, devin suportabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
oportun. Înlocuitorii de oameni, de pâine, de haine, de cărți... n-au fost inventați azi, nici ieri. Nu mai fuma. Intensitatea o calma, paradoxal. Nu era o intensitate a relatării, nicidecum. Spaima ascunsă, acută, enorma și permanenta spaimă, parcă se calma prin chiar materia faptelor relatate. Ca și cum necunoscutul, care înfricoșase dintotdeauna și încă îngrozește și acum, vulnerabilitatea ei mereu la pândă, devin suportabile prin concretețe. Ca și cum realitatea, oricât s-ar dovedi de teribilă, este mult mai ambiguă, mai solubilă decât grozăviile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
teribil.“ Așa că Tolea îl însoți pe fostul pledant în procesul său din adolescență spre Drumul Taberei. Drum lung, cam o oră și jumătate, pe străzi neștiute, agitate de o lume pestriță și guralivă, în culmea surescitării. Depărtarea de centru nu calma situația. Un soi de somnambulism exploziv îi hipnotiza pe bieții locatari, smulsi din celulele avariate, traumatizați de imprevizibil și de moarte. Dispăruse, brusc, și Autoritatea. Se bucurau, nu le mai spune nimeni ce au de făcut, dar erau și buimăciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai ocolim cuvântul. N-a mai scăpat. Un tânăr extrem de sensibil, reține. Un tânăr deosebit! Tavi n-a fost dintotdeauna ceea ce s-a tot silit apoi să pară, chiar să devină... Tavi ridică din nou privirea neagră. Mâna ocrotitoare îl calmă, însă, prompt. A comis și gesturi regretabile, recunosc. Nu era doar ură, totuși. Nu doar turbare, să știi. I se luase, pur și simplu, printr-o singură mișcare, orice șansă. Era inteligent, era vital Matus acela, dar asemenea calități nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
decât proștii. Sunt aleșii proștilor, spune-i asta, spune-i! Gata să facă o criză, sărăcuța Venera, tocmai acum, când mărturisise că știa de Mauriciu Gafton și dedoctorul Marga și de bietul detectiv A.D.V.V.. Dar își revenea, iată, se calma, scumpa de ea, spectacolul nu se încheiase. — Vezi, dumneata, domnule Vancea, fragilul Tavi, bolnavul. Vicleanul, întortocheatul Tavi... Câinele nu mișcă, retras într-o superioara somnolență. Aerul însuși încremenise, înghețat, nu mai aveai timp, parcă, nici să te gândești la câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de cine știe ce noi dovezi incontestabile. Detectivul se ghemuise peste geanta pe care o strângea în brațe. Vezi, dumneata, domnule Vancea, fragilul Tavi, bolnavul, vicleanul, întortocheatul Tavi... Câinele Tavi nu mișcase, retras într-o patriciană somnolență, dar Venera Tereza nu se calmase, deloc nu se calmase, o nouă ofensivă părea iminentă, iminentă. Vocea slăbi, totuși, devenise șoaptă și suspin. — De când cu devastarea apartamentului, cu spaima aceea, pogromul acela... stau mai mult aici, cu Tavi. Tavi nu tresărise, deși stăpâna întinsese mâna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
incontestabile. Detectivul se ghemuise peste geanta pe care o strângea în brațe. Vezi, dumneata, domnule Vancea, fragilul Tavi, bolnavul, vicleanul, întortocheatul Tavi... Câinele Tavi nu mișcase, retras într-o patriciană somnolență, dar Venera Tereza nu se calmase, deloc nu se calmase, o nouă ofensivă părea iminentă, iminentă. Vocea slăbi, totuși, devenise șoaptă și suspin. — De când cu devastarea apartamentului, cu spaima aceea, pogromul acela... stau mai mult aici, cu Tavi. Tavi nu tresărise, deși stăpâna întinsese mâna să-l mângâie. Un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vorba de altcineva... se grăbește Irina să întrerupă reveriile. Revine în cameră cu o vază înaltăși cilindrică, de aramă. Am chemat un vechi amic, sămai stăm de vorbă. Nu știe că e ziua mea. Numai așa,sănu fiu singură. Mă calmează. Tăcerea, discreția, oboseala lui... Și înverșunarea ascunsă, zavorâtă. Neclintită, da... Se așază pe celălalt fotoliu, pare încurcată, nu știe încotro să depărteze discuția. — A trecut prin multe. A venit la noi prin ’50, cred. Foarte tânăr, aproape copil. Luptase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
puteam spera să obțin. Să o fac să înțeleagă că eram alături de ea, că credeam în ea și că situația probabil nu era atât de proastă pe cât i se părea ei. Dar zâmbetul îmi arăta că măcar începuse să se calmeze și, continuând să vorbesc, am îndepărtat-o încet de la subiectul în discuție, știind că cel mai bun medicament era să o fac să uite de Terrence o vreme, să o împiedic să mai rumege aceeași problemă care o obseda de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că avem fiecare o cameră de hotel imensă. Aștept la mine în cameră să iasă mama din baie, când aud un bip de la mobilul meu. Mă uit cine mi-a trimis mesaj. Numele lui Adam Kirrane licărește pe ecran. Doamne-Dumnezeule! Calmează-te, Katie. Inspiră adânc. Apăs entuziasmată tastele. SUNT IN ORAS. VREI SA NE VEDEM? Mă holbez la text, cu mâna dreaptă încleștată pe mobil. E fantastic, nu? E un basm, și eu sunt personajul principal. Nu am mai fost atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
asta unde lucrezi ? Când l-am cunoscut pe Nev, tocmai plecasem de la agenția imobiliară ca să mă fac fotograf. Acum doi ani jumate. Și nu uită să facă gluma asta de fiecare dată când mă vede. De fiecare nenorocită de... OK, calmează-te. Gândește-te la ceva frumos. Bucură-te Împreună cu familia ta. Bucură-te că Îl vezi pe Nev. — Tot În marketing ! spun veselă. Aproape s-a făcut un an. — A. Marketing ! Frumos, frumos ! Câteva minute apoi, nimeni nu mai zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]