1,530 matches
-
oamenii de valoare și preoții. Pe preoți, de pildă, îi întrebau: Crezi în Dumnezeu? Dacă crezi, nu-ți dăm mîncare!" Ca să poată mînca, trebuiau să-și renege credința". În 1950 va fi trimis la mină, la Valea Nistrului, scăpînd de calvarul reeducării. Povestește o întîmplare cumva senzațională: "În decembrie 1952, a venit în mină, în completare (că efectivele se răreau mereu), un nou lot de deținuți. Între ei, un macedonean, profesor de istorie, Puiu Aristide. Fusese parașutat, venind din Franța. Scopul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
identifice responsabilități și să obțină de la uneltele opresiunii recunoașterea acestor responsabilități. Dacă societatea românească nu se ocupă de demonii săi, va avea de-a face cu ei și în viitor". Vom continua trecerea în revistă a mărturiilor supraviețuitorilor, adunate în Calvarul deținuților anticomuniști botoșăneni, volum apărut în 1997, în îngrijirea lui Dumitru Ignat. Ilie Conțac (n. 1906), agricultor din Botoșani, va fi prima oară arestat, prin 1946-1947, pentru cîteva zile, pe motiv că n-a dat cotele la stat. După predarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
3 ani de închisoare și doi ani de degradare civică. În Peninsulă, își va vedea, pe un gemuleț, fratele, Ioan Maluș. Va fi eliberat după 4 ani și 7 luni. Va lucra în construcții, unde se califică instalator termic. Mărturisește calvarul la care a fost supus în "libertate": "În cei douăzeci și nouă de ani de lucru pe șantiere, n-a fost lună în care să nu fiu chemat la Securitate, măcar o dată. Să le spun ce știu. Să devin informator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Soljenițin în Arhipelagul Gulag, în lagărul românesc comuniștii au imaginat și aplicat circa cincizeci de metode în același scop. Cruzimea și barbaria par a nu avea limite. Între cei prezenți în antologie sînt mulți ce au depus mărturie și în Calvarul deținuților anticomuniști botoșăneni. Se înțelege, nu vom mai face trimiteri la aceștia. Anton Alexandru (n. 1915), din Gropnița-Iași, preot-paroh, este arestat în 1952 și are o primă condamnare de doi ani, pînă în 1954, a doua oară din 1959 pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
își primesc pensiile exorbitante, în timp ce victimele și eroii anticomuniști își duc în sărăcie și nevoi zilele de pe urmă. Continuă să se manifeste cu perseverență, de aproape optsprezece ani, aceeași lipsă de voință politică. Minele de plumb au fost un alt calvar prin care se urmărea reabilitarea prin muncă a deținuților politici. În iarna anului 1949-1950 pleacă primele loturi, recrutate de la Aiud, dintre cei cu condamnări mai mari de zece ani, cu destinația Baia Sprie. Unul dintre foștii deținuți, arh. Nicolae Goga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
intelectual să citească o carte, iar dacă tot a citit-o, nu e chiar indecent să-și spună părerea despre ea. Plictisit de logica martorului, căpitanul judecător Prună l-a concediat fără întîrziere. Este condamnat la cinci ani de detenție. Calvarul detenției începe cu Jilava, vechiul fort de apărare al Capitalei convertit în pușcărie. Intră în celulă după miezul nopții, frînt de oboseală după trecerea chinuitoare printre furcile administrative ale preluării. Are senzația că a intrat într-un mormînt. "M-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unul și mai îngust, luminat și mai slab, unde uși mari de metal, solide, încep să apară de o parte și de alta. Și în tot acest timp continuă să primească palme peste ceafă de la polițiștii care îl urmau. Dar calvarul nu mai durează mult, ajung repede în fața unei uși masive din lemn, care este imediat deschisă, și acolo i se dă drumul. Este aruncat în încăpere, o cămăruță cochetă, călduroasă. Mirosul de var proaspăt, de zugrăveală încă plutea în aer
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Creditele Înghițite nu au adus până la urmă decât datorii. Ceaușescu, Într-un exces de orgoliu (era doar liderul unei țări independente, care se putea descurca și singură), s-a decis să plătească datoria externă până la ultimul dolar. Și a Început calvarul. S-au forțat exporturile. Industria singură nefăcând față, s-a recurs și la tradiționalul export de produse agricole, Într-o Românie care abia Își satisfăcea propriile nevoi de hrană. Oamenii au rămas fără mâncare. Nu s-a murit de foame
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
asta veneau cu ne-dați-ori-nu-ne-dați și că la ora prânzului trebuia să fiu la facultate (zi de consiliere, dar mai ales un pretext s-o văd pe Aimee Light) după care eram programat la psihiatru, dr. Kim, și undeva pe parcursul acestui calvar urma să ingerez o droaie de Xanax și să trag un pui de somn. Menajera apăru în bucătărie și îi spuse ceva lui Jayne în spaniolă. Au purtat o conversație pe care nu era posibil s-o pricep, până când Rosa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
adică? - Când începe să se smiorcăie, trebuie să pretinzi că nu știi despre ce vorbește. Ăsta era Mitchell. - Și ce se-ntâmplă? - E atât de iritat, că renunță. - Câte ore ai stat pe Google ca să afli asta, Mitch? - Pare un calvar, oftă Adam. De ce să nu-i dai ce vrea? - Am încercat. Nu merge, prietene. - De ce? întrebă cineva, deși știam cu toții răspunsul. - Pentru că întotdeauna vrea mai mult, răspunse Mark Huntington. - Nebunie curată, aprobă Mitchell, trăgând din țigară. La fel ca ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
doarme deasupra mea să nu sforăie așa cum a sforăit spaniolul biciclist în noaptea trecută, și nu numai el, dar și colegul lui din patul de alături. Am mare noroc cu dopurile pentru urechi. Altfel pelerinajul acesta ar deveni un calvar pe care nu știu dacă l-as putea continua până la capăt. Sf. Liturgie la Bercianos del Camino - Piatra de mormânt a unui pelerin - Mansilla de las Mulas, 4 august Aseară, la 21.30 pelerinii au fost invitați să iasă pentru
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
complexă stare de nostalgie a locurilor și realităților sufletești pierdute, stare pe care statutul de refugiat le-a alimentat perpetuu. Amintirile apar firesc, din prea mult suflet dar și din aceeași nevoie a comunicării. Sunt ale celor care au supraviețuit calvarului dar, mai ales, ale urmașilor lor. Este firesc ca ele să interfere, după cum la fel de firesc este faptul ca după timpul trăirii să apară și să prindă glas și celălalt, al mărturisirii. Eram la începutul lui martie 1944, în Noua Suliță
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
indivizibilă, iar pe de altă parte, având în vedere interesele economice ale țării, arată poporului ucrainean nedreptatea amestecului Ucrainei în treburile Moldovei. Republica Moldovenească, ca și cea Ucraineană, mult timp au suferit sub regimul crud al țarismului, ambele au trecut calvarul luptei pentru libertate, și când scopul a fost atins, când amândouă republicele au devenit independente și neatânate, în care condițiuni se creează posibilități pentru dezvoltarea popoarelor lor, Moldova cu amărăciune află despre tentativele surorii ei mai mari împotriva independenței Republicei
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
lărgite cu frații și surorile Părinților, preotul Zaharia Rucăreanu, care era vecin cu Milly, ne-a dat binecuvântarea creștinească. Eu o descoperisem pe Milly, de care mă legasem și care se legase de mine prin logodna făcută În fața reprezentantului Bisericii. Calvarul Cunoșteam proverbul “ În afară măr frumos și năuntru găunos”. Admirasem până atunci paradele militare, dar nu cunoscusem putreziciunea ce se ascundea sub hainele de paradă. În 15 nov. m-am prezentat, cu geamantanul nou de carton presat, la Comisariatul militar
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cuvinte, programul de după masă Îmi era ocupat În bună parte cu spălarea veselei. În scurt timp mâinile mi s-au tumefiat Încât abia Îmi mai puteam Întreține armamentul din dotare. Mă ținea În picioare doar speranța că Într-o zi calvarul va lua sfârșit. Și, Într-o zi de februarie, comandantul a dat ordin magazionerului sămi dea cea mai curată uniformă de elev și mi-a Înmânat ordinul de plecare la Spitalul Militar Veterinar din București. Asemănător mie, au mai rătăcit
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Întâlnit În plină ședință cu colonelul dr. P. Ghimpu. La prezentarea mea oficială, colonelul m-a prins de gulerul uniformei, cea mai bună din magazia gălățeană, dar plină de jeg. Iată unde ajung medicii veterinari când sunt conduși de “trupeți”. Calvarul meu militar luase sfârșit, căci regimul din spitalul bucureștean era cel acordat unor colegi de breaslă, mai tineri. Am fost repartizați fiecare În laboratorul sau secția specifică și odată pe săptămână mărșăluiam cântând, spre locul de instrucție: “Frunză verde, verde
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
vacanța În Axente Sever până voi reuși să procur vaccinul necesar. N-a fost ușor. Prin colegi Însă, am intrat În posesia unui vaccin belgian și ne am pus astfel odorul la adăpost. Trebuie să menționez și o noapte de calvar care mă pune pe gânduri și astăzi. La puțină vreme după culcare, fetița s-a trezit plângând, cu febră 400C, pierderea cunoștinței și vomă după antibioticele administrate. Bunica și nepoata, Corneluș La insistențele lui Milly, În jurul orei 300 am plecat
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
fiecare dată când mă reapropii de Eminescu, mă îmbolnăvesc, in concreto, și mă posedă parcă duhul întunecat și răzbunător al tuturor inocenților martirizați ai neamului meu, ca un egregor: asta mi se întâmplă de câte ori mai descopăr vreo mărturie autentică despre calvarul îndurat de Eminescu... Apoi reîncep să citesc opera magnifică... Un autor de mărimea lui Eminescu se parcurge exact cum a-i parcurge un mare templu inițiatic indian (Barabudur): îl străbați o dată la toate nivelurile până atingi "pământul pur" și apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Jertfa“ Domnului Hristos! E bucurie-n suflet Și mare Sărbătoare Aduc și Darul lor Prinos de mulțumire Domnului Hristos! Dragostea 10.07.2003 Dragostea e suferință Dragostea e lucrul rar, Cine o dă și nu o primește Are viața un calvar. Dragostea e de la Tatăl. El ne-a dat-o prin „Cuvânt“ A trimis apoi pe Fiul Drept Zălog și Legământ. Dragostea din cer coboară Și e viață pe pământ Cine o are-i lucru mare Poate ajunge chiar un sfânt
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
a cărei ieșire din Biafra a fost blocată de un vas al marinei engleze. Din cei 400 de sclavi de pe nava portugheza, 300 aveau să moară de foame și 100 au fost împușcați. Traversarea oceanului era pentru sclavii negri un calvar, greu de imaginat și de suportat, înregistrând atât un șoc psihic, dar și unul fizic. Erau legați doi câte doi, închiși în cala vasului, în întuneric, în condiții inumane de hrană, apă și igienă. Strașnic păziți, bătuți, chinuiți, hăituiți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
sensibilității lor sociale, pe care inegalitățile și nedreptățile n-aveau cum să n o fi ascuțit.“ Nu toți intelectualii evrei au făcut însă această mișcare iar unii, pentru că nu au făcut-o, au avut de îndurat, în anii terorii dejiste, calvarul întemnițării. Însuși dr. Wilhelm Filderman, pre ședintele comunităților evreiești din România, fost deputat liberal în parlamentul interbelic, s-a numărat printre întemnițați, iar dintre scriitori, un I. Peltz și alții. Acuzația de formă care li s-a adus era sionismul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
văduvelor și orfanilor, părinților tineretului combatant de pe fronturi că nu s-a terminat, că nu se poate termina războiul acela decât prin dreptate, și că până la ultimul român trebuie să lupte, că fără luptă nu se poate isprăvi nimic din calvarul lumii guvernate de Împărați”. Sunt oferite date importante în legătură cu revistele literare ale Academiei, „Florile Dalbe”, „Graiul nostru” și „Scrisul nostru”, cu programul și colaboratorii acestora. În concluzie, prima parte a lucrării se impune prin rigoarea și bogăția informațiilor referitoare la
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
lucrare amplă care să îi fie dedicată. Povestea ei este atât de fascinantă, trecând de la copilăria din Rusia imperială, tinerețea din Basarabia și apoi pasiunea pentru aviație și cercurile înaltei societăți de la București, continuând cu anii războiului, apoi cu întreg calvarul închisorilor comuniste și deportării în Bărăgan, încât sentimentul care m-a încercat este că prin articolele publicate despre ea și capitolul pe care i l-am dedicat, nu am făcut decât să ofer un foarte palid avant-goût pentru ceea ce ar
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
din locul acesta sinistru, scăpa așa, deodată. În urmă cu o săptămână, nici n-ar fi cutezat să viseze așa ceva. Pe de altă parte însă, era copleșit de îngrijorare: ce-i va aduce în realitate noul pas, se va termina calvarul său, va duce, în fine, o viață cât de cât normală? În plus, mai avea un motiv de neliniște: pleca fără s-o anunțe pe Irina. De două săptămâni nu o mai văzuse, nu mai primise nici o veste de la ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
le cedăm de bună voie ceea ce ne-au lăsat părinții și buneii. Acum Ilie Ilașcu, datorită faptului că problema „Grupul ILAȘCU” a fost internaționalizată, iar Ilașcu era unicul membru al Consiliului Europei în detenție, e liber. După nouă ani de calvar—care puteau fi cei mai frumoși ani ai vieții sale—lui Ilie Ilașcu i s-au scos cătușile. Dar nu am deloc impresia că ni s-au scos și nouă cătișile. Pentru că în tot acest răstimp nu doar Ilașcu, sau
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]