1,549 matches
-
ai să zgîrii niciodată discul cu Sonata lunii, sau, eventual, peste ani, cu Serbările romane. Îi vei asculta și vei scrie. Să transformi înfrîngerea în victorie. E avantajul vostru, al prozatorilor; ori poate blestemul, să trăiți de două ori un calvar... Răscolit de vorbele Lilianei, Mihai lasă paharele înapoi pe tavă lîngă sticlă și se așază pe canapea. Cred că modelul tău avea două însemne distincte: o ținută de o aleasă eleganță și doi ochi mari, albaștri... continuă Liliana cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
că dă cu var -, pentru că Ana are motiv de discuții și se creează o permanentă psihoză a menținerii în ton cu colegele. Domnule Vlădeanu, a început Jitaru oarecum strîmtorat, imediat ce s-au întîlnit, pentru mine ați început să fiți un calvar. V-o spun deschis și scurt, pentru că azi, ca-n fiecare zi de altfel, timpul meu e limitat: vin de la o meditație și fug la alta. Am cheltuieli mari, că mi-am cumpărat apartament, părinții sînt bătrîni, pensionari de ceape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
am venit să te iau din fața Operei, tresar la fiecare sunet al telefonului, aștept mereu. Poate că asta m-a și reținut să nu-mi formulez un gînd de care mi-a fost teamă: oare de ce n-aș scăpa de calvar întorcîndu-mă singură la soțul meu?! Ca să-l ucizi? întreabă Mihai calm. Tu de ce te duci s-o întîlnești pe Teona? coboară Doris privirea și se uită fix în ochii lui. Fiecare din cei doi se îngrozește de sine, descoperindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ca nici unul din chipurile libertății să nu poată fi asemănat cu altul. Se poate întîmpla ca instinctul libertății să fie atât de anemic în noi, încît fiecare pas pe care trebuie să-l facem în viață să ne pară un calvar. Alegerea poate să capete un asemenea prestigiu în ochii noștri, încît să evităm constant să ne expunem riscului ei. Povara deciziei poate să ajungă atât de mare, încît să nu fim capabili să hotărâm nici măcar în privința noastră. Răspunderea în fața fiecărui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tratament care s-o Învingă. — Și asta-i adevărat, reflectă el. Hai, du-te dumneata și te odihnește, că eu nu mai vreau să te rețin. — Nu mă reții, Fermín. Am impresia că n-am să Închid un ochi. — Merită calvarul... Firește, ce mi-ai spus de căsuța aceea poștală, Îți aduci aminte? — Ai aflat ceva? — Ți-am spus eu s-o lași În seama mea. Azi la prînz, la ora mesei, m-am dus pînă la poștă și-am schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
stradă, ucis de un foc de armă. Nu Întîrzie să-și facă apariția un personaj funest care Își spune Laín Coubert, nume pe care-l Împrumută de la un personaj din ultimul roman al aceluiași Carax, care, spre mai marele nostru calvar, nu-i altcineva decît prințul tenebrelor. Presupusul drăcușor se declară dispus să șteargă de pe hartă puținele urme lăsate de Carax și să-i distrugă cărțile pentru totdeauna. Spre rotunjirea deplină a melodramei, apare ca un bărbat fără chip, desfigurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
autorități În condiții suspecte. Dormitorul familiei de câțiva metri patrati, celula În care a Îndurat frigurile iernilor de dupa evacuarea din casă oferită de Ceaușescu familiei sale și luată de regimul lui Iliescu, este Încă un lung episod al vieții de calvar, care prelungește starea de pușcărie, lui și familiei, de Însăși cei cu care luptase pe aceeasi baricada Împotriva comunismului, dovadă a frustrărilor tranziției, patronate de cine nu te așteptai. Rămâne Încă În actualitate nu atât cazul copiilor În uniformă de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
să cunosc Timpul uitat al cuvântului nocturn. Să nu citesc pe chipul fad al lunii Șoaptele aiurite ale durerii. Mă vlăgui Fără sa masor rimă Cuvântului chinuit de mușcătură condeiului. Că muzica ruptă din fructul oprit Al durerii. Să regăsesc calvarul În chipul pădurii În flăcări, că noaptea de vară Și păsările să creadă În strigatul reunit Din adâncul Omului de Flori.” Fructul oprit al durerii era Încă proaspăt. Se consumă și regenera la nici două săptămâni de la fatidica oră a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În America, de ce poartă corespondență cu străinii din Occident, care sunt legăturile sale cu mică disidenta ieșeana (Dan Petrescu și ceilalți), dar cu redactorii de la ,,Europa Liberă” și ,,Vocea Americii”, ce are el cu George Palade etc. după tot acest calvar; i se promite - firește, numai solemn - că va primi vizele de plecare până la sfârșitul anului. Promisiunea această eră făcută cu vreo lună Înainte de moartea fiului Malin. ,,Dosarul dumneavoastră, i s-a mai spus, se află pe masa ministrului de interne
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Înmărmurita de spaimă, o mână de oameni, iată, Își asumă responsabilitatea unui popor Întreg. Măsurile represive luate de Securitate Împotriva disidenților sunt de acum cunoscute. După 1990, fiecare din cei care au ,,beneficiat” de ,,amabilitățile” Securității a povestit În amănunt calvarul prin care a trecut, fără ca vreo instanță din România democratică să-și propună să stabilească vinovăția torționarilor. Dosarul Tăcu, chiar și În formă dată de CNSAS, probează prin documente autentice implicarea În represiune a ofițerilor UM 0544, Serviciul III Securitate
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Iași, care a avut curajul să trimită În 1984 o scrisoare atașatului de presă la Ambasada SUA din București, prin care solicită sprijin pentru obținerea azilului politic. Scrisoarea a fost interceptata de serviciul de Securitate, moment În care a Început calvarul. Tăcu avea la data respectivă doi copii: Malin și Alină. Alină Tăcu, În ianuarie '84, avea doar 13 ani... Directivă Securității a fost pusă În practică cu succes. Zeloșii funcționari, În lupta lor Împotriva „dușmanilor de clasă”, se pun pe
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pentru ascultătorii cu necazuri. Printre altele, redactorul i-a adresat partenerului de dialog următoarea Întrebare: - În ultimul timp, mass-media are În atenție cererea de daune morale pretinse Statului român de o persoană pentru anii grei de pușcărie politică și pentru calvarul Îndurat de petent și familia sa În vremea regimului de dictatură totalitara. Dvs. ce părere aveți, ce ne puteți spune despre acțiunea deschisă În Justiție? În rol este o sumă importantă, cea mai mare cerută vreodată Statului român. - Cred ca
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
anunțat Crucea Roșie Internațională, Direcția Consulară a Ministerului de Externe, Direcția sanitară a județului Iași. După zece zile și nopți, (greva foamei se numără În secunde) am mărturisit soților Tess Culianu Petrescu și Dan Petrescu intenția de a renunța la calvar. Totul s-a petrecut Într-un anonimat deplin. Securitatea ne-a supravegheat draconic să nu ieșim În afara cu informația. De o atenție asemănătoare s-a bucurat și canalul media american de la București. - Cu, sau fără voie, Ambasada SUA a colaborat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și lansarea În viață a copiilor României, supradotați În domeniul poeziei și artelor plastice, copii cu vârsta cuprinsă Între 5 și 17 ani. În tandem cu revista ieșeana CRONICĂ Fundația acorda În fiecare an marile premii „Alexandru Malin Tăcu”. - Dupa calvarul de o viață, Împlinesc 73 de ani, În egală măsură și În mod nedrept a fost capturată fără nici o vină Întreaga familie, din această casă cedata nouă de regimul comunist Împotriva căruia am luptat pe față, am fost aruncați În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Pe locul de trecere lăsat în dreapta apare eunucul Lygdus. Unduindu-și mlădios șoldurile ca o femeie, își salută stăpânul și așază lângă pat un lighean de argint plin cu apă caldă. Vederea lui îi smulge un suspin disperat lui Tiberius. Calvarul bărbieritului începe. O tiranie de care nu-i chip să scape. În spatele lui Lygdus se profilează deja siluetele celor doi frizeri, înconjurați de ajutoarele lor. Imediat, Panthagathus, bărbierul principal, începe să ascută briciul, o lamă de fier extrem de fragilă. Acesta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu știu Îmi vorbește de undeva, de aici, cred...” Își duse mâna la sân. „Cum i-a zis În seara aceea cardinalul Lambertini unei doamne cu o splendidă cruce de diamante pe decolteu? Ce fericire ar fi să mori pe calvarul ăsta. Tot așa mi-ar plăcea mie să aud vocile acelea. Acum trebuie să mă scuz eu, și față de amândoi. Vin dintr-o epocă În care ai fi făcut pe dracu-n patru, numai să aduci un omagiu frumuseții. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
jurnalul de azi-dimineață, la cât a urcat prime rate la Wall Street. Nu ne privește, spuneți? Uite că ne privește. Știți că ne taxează până și depozitarea? Eu nu vând, iar ăia Îmi taxează retururile. Eu plătesc și insuccesul, acel calvar al geniului pe care filistinii nu-l recunosc. Hârtia asta velină - e foarte fină, Îmi permiteți, să ai textul bătut pe hârtia asta așa de subțire, te și simți poet, un șarlatan oarecare ar fi folosit hârtia extrastrong, ca să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mamei mele, aminti toate dățile când cedase un iepure sau un pui pentru un preț de nimic, mama se Închise Într-o tăcere demnă, mătușa Caterina continua să dea afară spumă alburie. Eu plângeam. În sfârșit, după două ore de calvar, auzirăm niște strigăte și unchiul Carlo apăru pe o bicicletă pe care o conducea cu un singur braț, și părea că se Întoarce de la plimbare. Văzu imediat brambureala din grădină și dădu să Întrebe ce se Întâmplase. Nu putea suferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pete de mâncare, strălucește acum roșie de sânge. Bobby îl examinează cu un fel de milă detașată. Băiatul alcoolic care trebuia să se ducă în Anglia. A avut o ultimă noapte de distracție. Ce ciudat! Deși a trecut prin acest calvar și-a păstrat bidonul de băutură la brâu. Bobby se apleacă și-l ia din mâna mortului. Când îl întoarce, observă inițialele J.P.B. gravate pe o parte, ceea ce-l face să se simtă încă o dată vinovat, dar nu mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sunt În Scaborough. A cam trebuit să fiu de acord să mă-ntorc... — În nici un caz, ce morții măsii! — Nu știu ce să fac... Își pune capul În palme. Îmi las țeapăn mâna să cadă În jurul umerilor lui. — Îți face viața un calvar, ei frățâne. — Se pare că nu-s În stare să fac nimic ca lumea, se smiorcăie el, ori Îi stau În drum dacă sunt acolo, ori o neglijez dacă sunt plecat... Craig nu face decât să-și bată joc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
semn de luciditate. Kara atinse mâna mamei sale, caldă, netedă, de culoarea pielii unui nou-născut. Simți același lucru pe care îl simțea de fiecare dată: cum femeia și-ar fi dorit fie să moară și să scape de tot acest calvar, fie să se trezească odată și să își reia viața de zi cu zi. Karei îi fu într-un fel ciudă, căci nu avea ce să facă și totuși nu o putea scăpa de povara acestei alegeri. Își aruncă privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe pat și să-l dezbrac în câteva secunde... Mintea mea plecase hai-hui, obosită și ea de atâtea bariere puse fără rost atâția ani de zile, de gânduri și dorințe înfrânate de teama de a nu suferi... - A fost un calvar lupta cu tine însăți, bag seama. De ce nu ai renunțat? De ce nu ai lăsat liber instinctelor? Ai uitat să fii femeie mulți ani. De ce? - Cum, de ce? Ai uitat și tu... Au fost atâția ani de studii, atâtea examene, atâtea trepte
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
văduvelor și orfanilor, părinților, tineretului combatant pe fronturi că nu s-a terminat, că nu se poate termina războiul acela decât prin dreptate, și că până la ultimul român trebuie să lupte, că fără luptă nu se poate isprăvi nimic din calvarul lumii guvernate de Împărați”. Așa s-a făcut atunci România Mare! Vasile Voiculescu și Academia de la Bârlad „L-am cunoscut în anul 1917, la Bârlad, ca „pacient”, apoi în casa unchiului meu, poetul G. Tutoveanu, din strada Vornicul Sturdza, unde
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
văduvelor și orfanilor, părinților tineretului combatant de pe fronturi că nu s-a terminat, că nu se poate termina războiul acela decât prin dreptate, și că până la ultimul român trebuie să lupte, că fără luptă nu se poate isprăvi nimic din calvarul lumii guvernate de Împărați”. Sunt oferite date importante în legătură cu revistele literare ale Academiei, „Florile Dalbe”, „Graiul nostru” și „Scrisul nostru”, cu programul și colaboratorii acestora. În concluzie, prima parte a lucrării se impune prin rigoarea și bogăția informațiilor
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
însă să continue să ne lovească fără milă în ceea ce aveam mai scump. Hai să facem o mică pauză draga mea, am vorbit de ceai și parcă aș bea un ceai bun rusesc, care să mă ajute să termin povestirea calvarului nostru. Ți-ar cădea desigur bine și ție, te văd cam palidă și mai ai nevoie de forțe. Mai avem și ceva urdă, niște zacuscă și dulceață de zmeură așa că ne vom delecta cu o cină în toată regula. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]