4,790 matches
-
politicienii încep să facă ce au promis. Adică, numai prostii. Să nu se înțeleagă că-mi doresc alt sistem. Adevărul - cel mai bun dintre cele proaste - s-a stabilit de mult. Am renăscut din cenușă. Nu mai stau trântit pe canapea. Mai stau eu, dar de lene - asta-i altceva. Totuși. Nu te lua la trântă cu timpul care trece, că ai să pierzi. Fiind neumblat de multă vreme, m-am lăcomit să fac pe jos drumul până pe Victoriei, la 22
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4715_a_6040]
-
țară. În fața lor, la intrare, stătea doamna Ceaușescu. Erau: ministrul Sănătății de atunci, Ciobanu, fostul ministru Proca, Apetrei, un mare cardiolog, decanul de la Facultatea din Timișoara, medici, asistente... S-a format un culoar spre locul unde stătea Ceaușescu, pe o canapea, dar fără să fie rezemat de spătar și atunci am văzut că se uita spre cei din jur complet în afară. Privirea era pierdută, era absent, se vedea că e o situație gravă”. Ceaușescu nu i-a răspuns la salut
EXCLUSIV: Cum era să moară Ceauşescu în aprilie 1989 şi cum l-a dat Ceauşeasca de gol în străinătate că are diabet - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/47237_a_48562]
-
un cunoscut filozof și semiotician român, spune că ne îndreptăm spre o cultură de fotoliu. Aș zice mai mult: una de sofa”. N-are dreptate Vighiloiu sau, dacă a avut, nu mai are. De zile bune, m-am retras de pe canapea. Nu ca să mă instalez la „masa de lucru”, să nu exagerăm! În fotel. Vighiloiu citează, via Montaigne, o vorbă a unui Scipio care, întrebat ce părere are despre el și alți contemporani, răspunde: „Înainte să o pot spune, să ne
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4632_a_5957]
-
ea fumează, dar mai fumează și între timp, și atunci nu mai cobor, ca să n-o ajut să moară. Sau nu știu cum să fac. Lucrările lui Roman s-au repatriat de la Mogoșoaia. Iar mă uit la ele când stau întins pe canapea. Adică, din nou, foarte des. De cum se face după- amiază - la noi se face devreme, că suntem supermatinali -, scot din comodă o pernă, două pături, mă instalez, trag către mine telefonul, pentru cazul că sună vreun facheux, pun lângă el
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4632_a_5957]
-
aștept. Minus șase grade, vânt. Mă hărnicesc să mă duc la Mega Image și cât pe ce să dau de dracu’. Trag aer și nu vine, nu pot să respir. Acasă, într-un târziu, abia ajuns mă și întind pe canapea, de rândul ăsta la modul autorizat, ca invalid. Astăzi, micul meu meterez e făcut din trei cărți: una de García Márquez, cum călătorea el pe fluviu și după aceea cu trenul de la Sucre la Bogotá, Arta Popescu, cu necroloagele și
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4632_a_5957]
-
cu acest lux al egoismului// nimic mai greu decât singurătatea de sânge/ când cea din carnea ta nu a rămas decât/ un trup mut pe care-l plimbi/ de colo colo prin casă/ îl ridici din pat îl urci pe canapea/ îl așezi pe un scaun în colțul camerei în care/ îți faci de lucru/ un trup pe care din când în când/ îl îndrepți spre lumină/ îl ștergi/ îi pui apă/ ca unei flori dintr-un ghiveci/ crăpat” (p. 94
Pe vremea când nu mă gândeam la moarte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4564_a_5889]
-
din România! What’uș up a ales un mod de-a dreptul inedit de a intra în platoul de la Wowbiz. Artistul nu a vrut să meargă pe jos, motiv pentru care i-a spus șoferului să-l lase fix la canapeaua unde avea să stea la povești cu prezentatorii TV. What’s Up a lansat de curând o melodie care se numeste “Taxi”. Această deja a înregistrat un real succes în rândul tinerilor. Din acest motiv, cântărețul le-a făcut o
Artistul autohton care a venit cu taxiul în platoul unei emisiuni TV () [Corola-journal/Journalistic/43679_a_45004]
-
o detesta pe fata de vizavi, cea de paisprezece ani. - Băiatul ăsta o să frângă niște inimi, spunea cineva într-o altă parte a încăperii. Era vorba despre Daniel Glover, care avea șaisprezece ani și stătea călare pe un braț al canapelei, cu picioarele lungi crăcănate. Ținea gura întredeschisă și, din când în când, își aranja cu mâna părul negru, lung și moale. Asistenta de maternitate gravidă strănuta de-acum la fiecare douăzeci de secunde - și strănuta din cauza lui Daniel. Mirosul abundent
Îngăduința nordului by Philip Hensher () [Corola-journal/Journalistic/5816_a_7141]
-
lui Miró, „Interior olandez (III)” nu este inspirat de o pictură anume, dar Gary Tinterow, curatorul expoziției, a legat tabloul de „Femeie făcându-și toaleta” de Jan Steen, justificându-și asocierea prin referințele la ciorapii roșii, câinele ghemuit pe o canapea sau saboții de lemn de pe covor. Tabloul lui Steen se afla în 1928 într-o colecție particulară elvețiană, dar Miró a văzut, probabil, o reproducere. Juan Miró a dorit mereu, în prima parte a carierei sale, să-și confrunte admiratorii
Cézanne, Miró și pictura de gen neerlandeză by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5582_a_6907]
-
crezut că-l găsesc pe Năstase cu jumate' de cap", a spus ofițerul Marian Toma, potrivit Realitatea. "Încătușat și cu ceva sânge la gât" Ofițerul a continuat: "Când am intrat, am văzut că Adrian Năstase era în fundul încăperii, pe o canapea, încătușat și cu ceva sânge la gât. Costea era la trei-patru metri de el, se uita la el. M-am dus la Năstase, era cooperant și lucid, vă dați seama că eram eu mai agitat decât el. M-am dus
CUTREMURĂTOR: "L-am găsit pe Năstase încătușat și cu sânge la gât" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56053_a_57378]
-
necunoscut care descoperă poezia pe cont propriu. Debutul său, cu Părți juvenile, întinse, are o stranietate în răspăr cu ceea ce știm, noi toți, despre poezie. Dar poezia, putem măcar intui, nu se face din ceea ce se știe. „Stau pe o canapea din piele./ Învelit/ă cu un mare șal./ Ai cărui franjuri pulsează iubitor./ Încălzesc aerul de iarnă./ Și mă păzesc, distrugând, două câte două, pachețelele de infern./ Cele mai umane părți rămase aici, în afară de franjuri, sunt/ cele trei/ citrice, care
Patru debuturi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5074_a_6399]
-
Momentul a fost surprins, iar printre alte fotografii, el era surprins valsând cu silueta lui Hillary. A fost un moment de tensiune, rezolvat prin scuze și iertare. În ce constă jobul lui Favs? Cei doi, Favs și Obama, stau pe canapea, discută despre un subiect pe care Barack Obama îl va face cunoscut. Jon îl ascultă, reține, structurează. Cu informațiile proaspete, „cititorul minții“ merge singur sau alături de ceilalți membri ai echipei într-o cafenea, unde petrece până la 16 ore pentru a
"Cititorul de gânduri" al lui Obama, povestea celui mai tare job by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56318_a_57643]
-
cafenea, unde petrece până la 16 ore pentru a da o formă potrivită cuvintelor. Aceasta va fi însă doar o prima versiune, deoarece președintele își va edita speech-ul până ajunge la o variantă convenabilă. Atunci când nu pregătesc discursuri pe o canapea, dezbat meciurile de baschet. Cum amândoi sunt și fani ai baseballului, New York Times povestește un incident amuzant de după meciul Boston Red Sox împotriva Chicago West Sox. Obama a intrat în biroul lui Favreau și a făcut o glumă cu o
"Cititorul de gânduri" al lui Obama, povestea celui mai tare job by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56318_a_57643]
-
din cartea amintirilor anului 1952 câteva pasaje amoroase pentru a-l încredința pe Maurice că Laurent nu este fiul lui. Decupajul pe care-l face malițios Ozon acestor aventuri este unul strict sexual. Răsturnată fie în iarbă, fie pe o canapea, fie cu șoferul anonim zâmbind prostește cu cricul în mână, fie cu avocatul de succes zâmbind superior, pe atunci proaspăt căsătorita doamnă Pujol deapănă nostalgic flash-back-urile erotice ale unei tinereți zvăpăiat-frivole. La aceste tablouri în măsură să detoneze orice respectabilitate
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
Florin Irimia La un moment dat, în timpul lungului său monolog pe canapeaua psihanalistului, Alex Portnoy mărturisește că, dacă are un cuvânt preferat în limba engleză, acela e indignare, care, peste ani, avea să devină chiar titlul unuia dintre romane semnate de Roth. Totuși, laitmotivul romanului de față nu e indignarea, ci un
Arta de a te simți vinovat by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5493_a_6818]
-
ex machina, a lucrurilor în existența lui Mendel Singer începe după fraza: „Așa adoarme astăzi Mendel, ținând în mână batista înnodată.” Iar la sfârșit, după tot miracolul ce i se întâmplă, citim: „Se ridică în picioare, împinse un fotoliu lângă canapea, puse tabloul în fotoliu și se culcă la loc. (...) Mendel adormi. Și se odihni de greutatea norocului și de măreția minunilor.” E o lectură atentă, de tipul Matei Călinescu, Ion Vartic, Ioana Pârvulescu. Și ca să am și eu o contribuție
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4509_a_5834]
-
Livius Ciocarlie Telefon de la Zeno, să-mi spună că a murit soția lui. S-a aplecat într-o parte, pe canapea, și atât a fost. După 46 de ani. Știam. (Ea se făcuse cunoscută prin două istorii de familie, bine scrise.) Ne telefonaseră și Smaranda, și Virgil. Cu Zeno am fost coleg la liceul Loga. Grav afectat de poliomelită. Cu mult
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3551_a_4876]
-
aprigi acuzatori ai foștilor stăpâni. Am participat la zeci de seri memorabile, în case vrednice de toată stima, la gazde optzeciste sau șaizeciste, unde întâlneai figuri, chiar VIP-uri politice, de-ți stătea mintea-n loc. Pe un colț de canapea ciocneai paharul cu Mircea Ciobanu, la televizor dădeai de Ioan Buduca uitându- se la Deer Hunter, iar pe holul dinspre bucătărie te-mpiedicai de ditamai Stelian Moțiu, care-și turna vin alb și roșu în paharul de votcă. Pas de
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
profesor și pe fratele meu în drumeție, sau ceva de genul ăsta. Făcuse biscuiți și ceai. Dinspre bucătărie veneau mirosuri de friptură, de varză murată și de legume gratinate pregătite pentru mine. Mama mi-a zis să mă așez pe canapea și s-a așezat pe un scaun în fața mea. Și-a pus mâinile în poală și m-a privit. Văzându-i ochii injectați, mi-am dat seama că își făcuse curaj toată dimineața pentru acea discuție. Arăta neobișnuit de frumoasă
Un Dan Brown norvegian by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3471_a_4796]
-
vină în casă - ori dau eu însumi de ele, din întâmplare, pe câte un raft - cărți despre care îmi spun că ar cam trebui să le citesc. Prin urmare, le adun într-un loc anume, un intrând al bibliotecii, lângă canapeaua pe care îmi fac veacul. Îmi place să le știu acolo. Azi așa, mâine așa... Până când, într-o zi ca oricare alta, îmi zic ia să vedem ce avem noi aici. Le iau în mână pe rând, le cântăresc, le
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3598_a_4923]
-
petrecea cu câțiva prieteni la „Café Royal”, unde își bea cafeaua cu puțină frișcă și cu o picătură de rom sau coniac. Nu obișnuia să joace, dar chibița partidele de poker din salonul mov sau se retrăgea discret pe o canapea în vizuina lorzilor, o încăpere unde aveau acces în exclusivitate membrii defunctului Club al Intelectualilor. De regulă îi ținea tovărășie lui monsieur Silvestre, care atâta aștepta, ca să se laude încă o dată cu succesele la dame obținute în fericiții ani ’30. Unde
Tablouri dintr-o expoziție by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Journalistic/2940_a_4265]
-
Biata coana preoteasă se pristăvise cu câțiva ani înainte și popa angajase o fetișcană să îngrijească de gospodărie. De câte ori intra în casa parohiei, îl întâmpina o boare aromitoare de mucegaiuri și tămâie. Era plăcut să stai întins pe una din canapelele părintelui, acoperită cu lăicere și perne moi, brodate de preoteasă cu mărgele de sticlă colorată, și să asculți în voie zburătăceala veselă a păsărilor. Servanta le aducea dulceață de cireșe amare sau caise sau căpșuni și cuvioșia sa îi povestea
Tablouri dintr-o expoziție by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Journalistic/2940_a_4265]
-
care ne primise într-o cameră de 16 mp — dormitor, birou și living deopotrivă. Lipit de peretele din fața ușii, se afla un pat mare. La capul lui, o măsuță-noptieră și, în continuare, prelungindu-se pe peretele din stînga ușii, o canapea îngustă pe care puteau sta două persoane. În mijlocul camerei, lipit de picioarele patului, un uriaș fotoliu desfundat, acoperit cu o cuvertură. Sub geam, o masă de lucru, extrem de mică, cu un fotoliu în dreptul ei. Pe peretele din dreapta ușii, biblioteca, cu
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
adevăr de hingheri în duba lor sinistră. A dispărut din viața noastră așa cum a apărut, pe neașteptate, dar a lăsat o pildă de devotament și abnegație cum de la puțini oameni m-aș putea aștepta. Dar voi? (Din Îmbătrânind tăcut pe canapele roase)
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
și nu-l urmează nimic avea ochi albaștri buze roșii alo de ce nu răspunzi îți aud cîinele și nimic din ce trece de mine n-are carnea mai pură în anatolia cafeaua un continent întors cu spatele singură singurică pe canapeaua de piele n-o cunoști pe trupeșa Xenia spune șoferul mi-a arătat pernele ei din cauza părului roșcat asta îmi place la ea în anatolia cafeaua are mereu nevoie de cineva să vină în grabă să închidă ochii să-și
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15625_a_16950]