2,383 matches
-
sclifosit, boala este un bun prilej de a fi În centrul atenției, de a pretinde și obține cât mai multe Îngrijiri sau favoruri.) „Obiceiul ne ascunde fața adevărată a lucrurilor.” (Montaigne) și sfântului, ca să-ți ajute, trebuie să-i aprinzi candelă. (Cererea de ajutor implică, de cele mai multe ori, făgăduințe sau Îndatoriri ulterioare. „Darurile - spune un alt proverb - fac femeile amabile, preoții indulgenți și legile flexibile.” „Cu chei de aur și argint se deschid porțile raiului.” „La Drăgășani, și sfinții sunt cu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
trecutului glorios, liniștea vieții patriarhale, frumusețea naturii, scurgerea nemiloasă a timpului. Dintre numeroasele piese, unele reprezentate pe scenele teatrelor din Iași, Craiova, București (Rândunica, Nebunul, Camaradul Vâltoare, Datorii uitate, Dragoste cu contract, Când reînfloresc salcâmii, Migrena asiatică, S-a stins candela), altele rămase în manuscris, mai închegată, cu nerv dramatic și replici pline de miez ar fi drama Nebunul (1926), tributară și ea viziunii maniheiste a autorului, înfruntării dintre idealismul eroului (aparținând speciei „oamenilor din lună” sadovenieni) și vulgaritatea vieții din jurul
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
replici pline de miez ar fi drama Nebunul (1926), tributară și ea viziunii maniheiste a autorului, înfruntării dintre idealismul eroului (aparținând speciei „oamenilor din lună” sadovenieni) și vulgaritatea vieții din jurul său, subsumată „răului”. Bine primită a fost S-a stins candela, dramatizare a povestirii Răzbunarea lui Eremia Runcu din volumul Destăinuirile colonelului Mihu (1934). Tot pentru scenă M. a tradus din Edmond Rostand (Puiul vulturului, 1924) și din Henry Bataille (Făcliile, rămasă în manuscris). Proza - secțiunea mai rezistentă - a fost abordată
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
1939; ed. îngr. și pref. I. Oprișan, București, 2000; Camaradul Spiruș, București, 1939; Târgul mausului, București, 1940; ed. 2 (Maioreasa), București, 1945; Tragedia lui Petru Cercel, București, 1941; Critică și onestitate (răspuns d-nului Ș. Cioculescu), București, 1941; S-a stins candela, București, 1942; Povara recunoștinței, București, 1944; Poezia trupului, București, 1947. Traduceri: Edmond Rostand, Puiul vulturului, Iași, 1924. Repere bibliografice: Mihail Sorbul, „Rândunica”, „Scena”, 1914, 4; Gh. Voina, „Camaradul Vâltoare”, „Mișcarea”, 1915, 34; Ștefan George, „Nebunul”, „Gândul nostru”, 1926, 6; Em
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
Izabela Sadoveanu, „Catrinel”, ALA, 1937, 887; Eusebiu Camilar, „Catrinel”, IIȘ, 1938, 2; N. Iorga, „Scânteietoarea viață a Iuliei Hasdeu”, „Gazeta cărților”, 1940, 1-2; Octav Șuluțiu, „Tragedia lui Petru Cercel”, G, 1941, 3-4; Cioculescu, Aspecte, 426-432; Alexandru Raicu, „S-a stins candela”, SE, 1942, 1284; Al. C. Ionescu, Autori, actori și regizori, București, 1943, 119-122; Murărașu, Ist. lit., 410-411; Perpessicius, XII, 214-217, 549; Dicț. scriit. rom., III, 51-53. I.O.
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
sunt abandonate în avantajul octosilabului, caracteristic „eroicului romancero spaniol”, zice poetul. Lipsă de tact. Scene grave, bătălii saltă în versuri jucăușe, în contratimp. Dar și în alte poeme vigoarea se află în suferință. Torturat de dubii, voievodul citește în pâlpâirea candelei prevestiri negre. Peste vechile curți în ruină, luna, „crai nou”, e un „sol al morții” (Boierii). Chervane duc la țară „mari averi domnești”, haiduci în figurație tipică dialoghează cu „copacii-n codru”. Un text antologic reține atenția: cavalcada celor „trei
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
urmat de Gheorghe Tofan. În perioada 1893-1904 s-a tipărit gazeta „Deșteptarea“, ai cărei redactori au fost, pe rând, Constantin Morariu, Artemie Berariu și Vasile Culevici. Grație eforturilor mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici, din 1883 s-a tipărit revista bilingvă cultural-bisericească „Candela“. La începutul secolului XX s-au editat mai multe ziare ale partidelor politice românești, cele mai însemnate și cu o perioadă mai lungă de apariție fiind „Voința Poporului“ (1902-1908), organ al Partidului Țărănesc Democrat, și „Apărarea Națională“ (1906-1908), tribună a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Candoare și melancolie, CNT, 1995, 14; Ulici, Lit. rom., I, 198-199; Gheorghe Grigurcu, Uimire, sensibilitate, RL, 1996, 18; Dicț. scriit. rom., II, 266-267; Simona-Grazia Dima, Coeziunea ca proiect al ființei, CRC, 1999, 9; Gheorghe Grigurcu, Țigara care arde cum o candelă, RL, 1999, 17; Ion Roșioru, Amfiteatrul norilor, TMS, 1999, 5; Carletta-Elena Brebu, „Amfiteatrul din nori”, ATN, 1999, 11. S.V.
FILIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286994_a_288323]
-
de creștinii mai puțin atenți. Printre primele imnuri creștine (care au fost apoi distruse rând pe rând fiind înlocuite cu alte imnuri, în general anonime) îl amintim pe cel care începe cu versul „Cristos a înviat din morți” și „Imnul candelei” care sunt atribuite prin tradiție martirului Atenogen, ca și „Slavă lui Dumnezeu în înaltul cerurilor”. Nici în aceste prime imnuri distincția dintre poezie și proză nu e întotdeauna clară; în general, e vorba de proză ritmică. Totuși, alte imnuri, par
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un moment dat, secretar în cancelaria uneia dintre școlile comerciale din București. Confruntat cu neajunsurile unei existențe mizere, G. iese din viața literară la fel de discret precum a trăit. Cărțile sale de poezii reflectă o relație de tip special cu divinitatea. Candela veacului (1932), Lacrimi sub soare (1935), Veniți la Isus (1935), Cântece în lumină (1937) cuprind versuri delicate, cu imagini de inspirație biblică, umbrite uneori de clișee. Își încearcă puterile și în lirica de orizont laic, ca în versurile adunate în
GORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287314_a_288643]
-
încearcă puterile și în lirica de orizont laic, ca în versurile adunate în volumul Poezii, publicat în 1939. Strigătul lui Iov (1942) nu aduce nimic nou, ci doar aceeași imagine a unui versificator talentat al subiectelor de inspirație religioasă. SCRIERI: Candela veacului, București, 1932; Lacrimi sub soare, București, 1935; Veniți la Isus, București, 1935; Cântece în lumină, București, 1937; Poezii, București, 1939; Strigătul lui Iov, Sibiu, 1942. Traduceri: Victor Hugo, La Villequier, Constanța, 1947. Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, Curs de istoria
GORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287314_a_288643]
-
de Teologie din Cernăuți. Urmează liceul și Facultatea de Drept din același oraș, absolvită în 1886. Își continuă studiile la Innsbruck și Viena, obținând doctoratul în 1894. În paralel, colaborează cu articole de istorie și cu versuri la „Convorbiri literare”, „Candela”, „Gazeta Bucovinei”, „Revista politică” ș.a. Ales deputat în Parlamentul de la Viena (1897), devine și redactor al publicației „Foile legilor imperiale”. Ca deputat în Dieta Bucovinei, activează cu dăruire, fiind un talentat orator și organizator al Partidului Național Român. În urma unor
ROBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
stagiu la Facultatea de Teologie a Universității din Atena (1927-1928), își susține doctoratul la Cernăuți cu teza Viața și activitatea patriarhului Dosoftei al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Românești, la care lucrase la Atena, publicată în 1929 în revista „Candela” a Universității din Cernăuți. Beneficiază de câteva stagii și călătorii de specializare (avându-l ca inițiator și susținător pe același mitropolit Nicolae Bălan), ce urmăreau perfecționarea sa în teologia dogmatică și în istoria bisericească, la München, Berlin, Paris și Belgrad
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
de creștinii mai puțin atenți. Printre primele imnuri creștine (care au fost apoi distruse rînd pe rînd, fiind înlocuite cu alte imnuri, în general anonime) le amintim pe cel ce începe cu versul „Cristos a înviat din morți” și „Imnul candelei”, atribuite prin tradiție martirului Atenogen, precum și „Slavă lui Dumnezeu în înaltul cerurilor”. Nici în aceste prime imnuri distincția dintre poezie și proză nu este întotdeauna clară; în general, e vorba de proză ritmică. Totuși, alte imnuri par să fi fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de respirare și îmbucăturile curate. Intra în odaie transfigurată. Într-un colț, templul ei de căință, o așteptare fremătândă. Își cobora inima cucernică, și gândul cel mai pierdut ca pentru ultima spovedanie. Am uitat de rugăciunea de seară și ritualul candelei cuvântătoare. În urma ajungerii în noapte, rămâne doar tremurul pierzaniei: Dă-mi, Doamne, puterea înțelegerii și a închinăciunii, la templul moștenit și fără timp, să-mi pot petrece gându’ îmbătrânit, și inima-n lumină. IANUARIE Sunt născută în ianuarie, o lună
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
de împreunarea dorurilor. În cearceaful de fân proaspăt cosit, un colț de câmp pătat de roșul macilor ascunde gândurile vremuite. Ca și cum așteptarea s-a oferit gaj la poarta lui Dincolo. De-ar fi să vii, întrebările vor atârna pe fitilul candelei, cu ultimele pâlpâiri tăinuite ce presimt ezitarea din gânduri. Nici bucurie, nici tristețe. În așteptarea atingerii, o umplere în acorduri de tăcere. UN NU ROSTIRII POTRIVNICE Uneori rostirea lovește neiertător, de ai vrea să provoci furtuna în deșertul liniștii murdărite
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
scriitor”, iar editorial în 1957, cu volumul de reportaje Pentru izbânda noului, scris în colaborare cu P. Dinescu. Mai e prezent în „Flacăra”, „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Analele Universității București”, „Steaua”, „Manuscriptum”, „Amfiteatru” ș.a. În 1985-1986 colaborează la revista „Candela” din Suedia, iar între 1982 și 1986 editează în Finlanda publicația „Columna”, tot aici fiind distins cu o medalie pentru promovarea culturii finlandeze. Lucrările lui S. au o strânsă legătură cu activitatea de la catedră. Anii petrecuți la Paris sunt valorificați
STAVARUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289889_a_291218]
-
a căror domnie dă ritm cursului istoriei. Apocalipsa reprezintă, fără îndoială, un moment de răscruce în evoluția ideii adversarului eshatologic. Didahia Ultimul capitol al Didahiei începe, într‑o manieră foarte directă, printr‑un îndemn la vigilență. „Privegheați pentru viața voastră; candelele voastre să nu se stingă, coapsele voastre să nu le descingeți, ci fiți gata, că nu știți ceasul în care Domnul nostru va veni”* (16,1). Acest îndemn este urmat de un scurt, dar tulburător scenariu eshatologic, alcătuit din mai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a îngropat în biserica Sfântul Gheorghe, lăcaș de închinăciune pe care începuse a-l zidi tatăl ei, Antonie Vodă din Popești, și pe care l-a isprăvit bărbatul ei. Nicio inscripție nu divulgă taina noului adăpost. Doar inscripția de pe o candelă îi comunică acest lucru celui dispus să o citească (și a citit-o, abia în 1914, V. Drăghiceanu): „Această candelă, ce s-au dat la Sf. Gheorghe cel Nou, luminează unde odihnesc oasele fericitului Domn Constantin Brâncoveanul Basarab Voievod și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Popești, și pe care l-a isprăvit bărbatul ei. Nicio inscripție nu divulgă taina noului adăpost. Doar inscripția de pe o candelă îi comunică acest lucru celui dispus să o citească (și a citit-o, abia în 1914, V. Drăghiceanu): „Această candelă, ce s-au dat la Sf. Gheorghe cel Nou, luminează unde odihnesc oasele fericitului Domn Constantin Brâncoveanul Basarab Voievod și iaste făcută de Doamna Măriei Sale, Maria, care și Măria Sa nădăjduiaște în Domnul, iarăși să i se odihnească oasele. Iulie în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Târgoviște sau la București și jura. Iar când jura Sima, judecata era isprăvită”588): „Scri(u) și eu jupâneas(a) Sima a stol(ni)cul(u)i lu Stroe, deacă voi muri, să mă gropați lângă dumnialui aicea”. Inscripția de pe candela de argint care spânzură deasupra mormântului lui Constantin Brâncoveanu din biserica Sf. Gheorghe Nou din București (un sepulcru multă vreme tainic) exprimă aceeași dorință a Doamnei Marica Brâncoveanu: „Această candelă, ce s-au dat la s(ve)ti Gheorghie cel
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
voi muri, să mă gropați lângă dumnialui aicea”. Inscripția de pe candela de argint care spânzură deasupra mormântului lui Constantin Brâncoveanu din biserica Sf. Gheorghe Nou din București (un sepulcru multă vreme tainic) exprimă aceeași dorință a Doamnei Marica Brâncoveanu: „Această candelă, ce s-au dat la s(ve)ti Gheorghie cel Nou, luminează unde odihnescu oasele fericitului domnu Io[an] Costantin Brâncoveanu Basarab voevodu și iaste făcută de doamna mării sale Mariia, carea și măriia sa nădăjduiește în Domnul, iarăș aici
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Iulie în 12 zile, leat 7228 [1720]”589. Aproape aceleași cuvinte ne comunică dorința similară a Bălașei, fiica lui Constantin Brâncoveanu, văduva marelui ban Manolache Lambrino (cu care o cununase, în 1708, stolnicul Constantin Cantacuzino). Și ea a atârnat o candelă de argint la mormântul (se prăpădise chiar în acel an; ea va răposa în 1752) fostului ei soț din biserica Sf. Gheorghe Nou din București: „Această candelă, ce s-au dat la s(ve)ti Gheorghie cel Nou, luminează unde
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care o cununase, în 1708, stolnicul Constantin Cantacuzino). Și ea a atârnat o candelă de argint la mormântul (se prăpădise chiar în acel an; ea va răposa în 1752) fostului ei soț din biserica Sf. Gheorghe Nou din București: „Această candelă, ce s-au dat la s(ve)ti Gheorghie cel Nou, luminează unde odihnescǔ oasele robu lui Dumnezeu, Manolache Lambrino ce au fost mare banǔ și iaste făcută de soția dumisale, măriia sa doamna Bălașa Brâncoveanca, care și măriia sa
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
asemenea, printre întemeietorii și principalii colaboratori la „Foaia Soțietății pentru Literatura și Cultura Română în Bucovina”, pe care a condus-o din iulie 1866 până în decembrie 1869. În coloanele acestei reviste, precum și în „Almanahul Societății Academice Social-Literare «România Jună»”, „Arhiva”, „Candela”, „Familia”, „Gazeta Transilvaniei”, „Vatra” ș.a. i-au apărut cronici și articole, studii de istorie, de lingvistică și istorie literară, studii și culegeri de folclor. Cunoscut și apreciat, S. va fi ales în 1866 membru al Societății Literare Române (Academia Română). Era
SBIERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]