1,966 matches
-
etică și ontologică, saturată de cultural și livresc, elaborată sub semnul unei mari exigențe artistice. O sursă de inspirație e aflată în mitologia culturii universale (Gauguin, Rembrandt, Cântecul lui Roland, Sfinx, Columb, Muntele Fuji), versurile echivalând cu „un spectacol de candori, purități și luminișuri, stimulat de o deschidere sufletească largă către viața identificată orfic cu cântecul” (Mihai Cimpoi). Vocația pentru eseu a poetului transpare în paginile din Imaginea în artă, Iarba fiarelor, Tovarășul nostru de drum, Poezia (1964), Cadran solar (1966
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
ideal și de respect față de „focul sacru”. Când nu e râsul distructiv, una dintre cele mai tipice reacții ale sufletului macedonskian ulcerat va fi întoarcerea spre trecut, adevărată punere în paranteză a prezentului ingrat. Copilăria și tinerețea, vârste paradisiace ale candorii și elanurilor pierdute („Oh! sufletul! - curatul argint de odinioară”), devin tărâmul sacru al pelerinajelor memoriei (Rondelul trecutului, O umbră de dincolo de Styx). Grațioase sau hieratice gravuri pe motive antichizante evocă un timp legendar, al omului semizeu, pretext de abandonare în
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
omului în ritualul zămislitor al naturii se sublimează în nota de idealitate a speranței, care renaște și crește în suflete cu impetuozitatea și exuberanța sevelor de primăvară: „Și-n aeru-mbătat de roze sfidez atingerea durerei/ Cu cântece nălucitoare cum sunt candorile de crin”. Beția odorifică nu a devenit încă o tehnică a introducerii în extaz, ca în Rondelurile rozelor, ci trădează și ascunde farmecul imaterial și intens al naturii, viața ei secretă și tulburătoare. Zborul fanteziei, stimulat de spațiul silvestru enigmatic
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
lor aprins, clocotitor, să simtă voluptatea patimilor care îi stăpânesc. Înțelegând să-și trăiască viața așa cum le poruncește firea, sunt totuși departe de a fi ușuratici, deșănțați, perverși și decăzuți moral. Dimpotrivă, sub aparenta lor dezordine morală se ascunde o candoare ultragiată de împrejurări nefaste. Sunt sinceri, sunt capabili de afectivitate intensă, se socotesc îndreptățiți să trăiască după îndemnurile lăuntrice, cuprinși cum sunt de o „inocentă și sfântă imoralitate” ( G. Călinescu). Chira Chiralina istorisește destinul tragic al unor ființe care au
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
1992, 33; Dinu Pătulea, „Peisajul condamnat” sau Cum se vede lumea din Basarabia, CC, 1994, 1-3; A. Vizitiu, Un poet generând prin opera sa o sărbătoare pentru copii, „Știința”, 1995, 11; Mihail Dolgan, Vasile Romanciuc: un poet al firescului și candorii, LA, 1997, 11 decembrie; Elena Cucut, Vasile Romanciuc. Biobibliografie, Chișinău, 1997; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 226; Vasile Romanciuc, în Poezia acasă, îngr. Iulian Filip și Mihai Stan, Târgoviște, 2003, 9-12. M.Dg.
ROMANCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289307_a_290636]
-
de poezie. O exemplară linearitate a evoluției vocii lirice și o stilistică unitară se observă în primul rând la S., care cumulează, într-o manieră netrucată, deseori vetustă („Eu sunt o umbră din alt veac”), sub același semn al neliniștilor, candorii și dorurilor, versuri ce marchează vârstele poetului. Tristeți moldave, străbătute de un vag sentiment religios sunt exprimate în formă clasică, iar stihurile („o luptă cu vechi arme și fără de trofeu”) se înșiruie cuminți, mărturii „sub al tristeții arc”, fără miză
SAIZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289437_a_290766]
-
I. L. Caragiale. Concomitent începe să scrie, mai întâi la revista „Albina” (1958). Debutul editorial are loc în 1960, cu volumul de nuvele Hotar. Nuvela Ploaie curată va fi premiată de „Gazeta literară” în 1964. Prozatorul reprezintă o combinație fericită, având „candoarea moldovenească și umbra de umor regățenesc” (D. R. Popescu). Este un observator minuțios al satului contemporan, de obicei alegând ca loc al întâmplărilor comuna natală. Dincolo de țăranii săi certăreți, înțelepți și hazoși, rămâne esențial ca personaj un loc - Miorcani, un
LUNGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
devine un document-acuză la adresa comunismului, agent al distrugerii vieții patriarhale rurale. În Duminicile unei veri (1991, ediția a doua, din 2001, este distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor), L. se oprește asupra unei lumi magice prin intermediul unui personaj feminin plin de candoare, Ruxandra, o fetiță care face pasul dinspre „Edenul pierdut” către maturitate. O piesă de teatru, Salonul japonez, nominalizată în 1997 la Concursul Uniter, devine metafora unui spațiu utopic, unde fiecare are dreptul de a visa și a face tot ceea ce
LUNGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
1983; Singurătatea de după dragoste, Iași, 1985; Structura lacrimei, îngr. Ion Beldeanu, Suceava, 1997. Repere bibliografice: Zaharia Sângeorzan, „Pe o vârstă de băiat”, CRC, 1970, 52; Constantin, A doua carte, 248-249; Dorin Tudoran, Poezie și ideal, LCF, 1976, 7; Daniel Dimitriu, Candoare și rafinament, CL, 1976, 4; Popa, Dicț. lit. (1977), 550; Iorgulescu, Scriitori, 154; Lit. rom. cont., I, 742; Dan Ciachir, „Frumosul în piele de tigru”, „Scânteia tineretului”, 1984, 10 865; Mihail Iordache, „Singurătatea de după dragoste”, CL, 1985, 10; Nicolae Turtureanu
STEFURIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289915_a_291244]
-
ale genului, prozatorul derulează, conformist, scene ce reconstituie primele contacte ale copilului cu lumea: mai întâi cercul restrâns al familiei, apoi acela ceva mai larg al străzii, în sfârșit, o lume în sine - școala. Interesantă este perspectiva relatărilor: optica aparține candorii infantile, niciodată seriozității mature și ursuze, autorul complăcându-se în a se „copilări” de-a lungul întregii cărți. În „povestirile de dragoste” din Fratele meu, femeia (1976) Ș. revine la o mai veche obsesie și anume aceea că femeia este
STEFANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
cum putuse cel de-al doilea să o bată adeseori și se întreabă, confuză, pe cine bătuse: pe bătrâna ruinată sau pe tânăra fermecătoare din poză, pentru că acum cele două imagini refuză să se suprapună. Dacă psihologia fetei înduioșează prin candoare, cea a bătrânei învederează deprimant ravagiile vârstei. Chestionată asupra celor doi soți, mătușa Matilda nu e în stare să îi deosebească. Personajul central al nuvelei La bătălia de la Port Arthur, Evridichi, sora grecului care ține cârciuma astfel botezată, o fetișcană
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
unitate [a] spiritului modern al poeziei așa-zis futuriste cu tradiția milenară a creștinismului”, ambelor fiindu-le comune „paradoxul liniei simple, primitivismul unui suflet complicat, patriarhalismul și liniștea unui suflet în veșnic război cu lumea, naturalețea prăpastiei înfiorătoare, jocul și candoarea unui suflet aspru, tensiunea teribilă dar tăcută metafizică, halucinația obiectivă, apocalipsul, într-un cuvânt, extazul” (Contra domo, 1931). Oricum, sub semnul avangardismului nu stau doar manifestul Poezia agresivă sau Despre poemul-reportaj, „pretextul teatral” Hérode, poemul Reportaj assirian, fragmentele Romanul tânărului
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
41; Cândroveanu, Lit. rom., 298-300; Nastasia Maniu, Ironie și duioșie, RL, 1989, 7; Ioan Holban, File de album, CRC, 1989, 10; Tudor Cristea, Poezie pentru copii?, ARG, 1989, 6; Cleopatra Lorințiu, Între ironie și înduioșare, LCF, 1989, 28; Rodica Opreanu, Candoare și creativitate, O, 1989, 41; Alex. Ștefănescu, Ars longa, prosa brevis, RL, 1990, 7; Alex. Ștefănescu, Profesionalismul în poezie, RL, 1995, 38; Ulici, Lit. rom., I, 312-313; Ileana Ciocârlie, Interogativul lucidității, ALA, 1996, 305; Nicoleta Ghinea, Poezie și studiu poetic
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
Una din temele de legătură ale acestor nuvele este balansul între austeritatea cvasi-medievală în care ne situează primele pagini și un soi de libertate haotică, nepăsătoare și strălucitoare, ca un autentic "live life to the full" cu adevărat tonic datorită candorii și bucuriei evidente în text. Atmosferei aspre și grave, solemnității obligatorii a micilor momente, corectitudinii fără căldură îi urmează o răsturnare a lumii în care totul devine hilariant, excesiv, limitat la prezent, fantastic, prin apariția unui personaj, Inge (Torna à
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
lume a respectabilității maxime, lipsa unui venit stabil și sărăcia, viața de vagabond sau de orfan "tolerat" într-o familie bună, boala fără scăpare - nu lasă întotdeauna semne, sau ele sînt trecute cu vederea de ochiul indulgent și plin de candoare care ne conduce în poveste. Pe acesta îl vedem uneori în text ca o adolescentă slăbuță și sălbatică fascinată de rigoarea monahală adusă în casă de Josefina (Ardeau pădurile pe Tîmpa), liceană prietenă cu intransigentul Peter, vagabond însetat de cărți
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
în opriri obligatorii, mesele mondene din lumea artiștilor, cu reguli la fel de stricte, mesele de duminică de la Valeria, adevărate "tratamente de nutriție", nelipsite însă de povestirile ei pline de vervă, de musafiri stranii, de tabieturi bizare etc. Povestirile au o emoționantă candoare romantică, deși visătorilor le stau alături neclintiți cei lucizi, intransigenți și puri. Și chiar și greșind în fața rațiunii, ceea ce-i ridică, romantic, din cotidian este siguranța care îi duce pînă la capăt. Asta pare a fi și miza în Minunații
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
Învinșii de toate felurile arată cu un deget moral învingătorul, "polițistul universal SUA" (175), care a monopolizat, chipurile, cu tertipuri, adică în fel și chip, dar singur, puterea. Autorul tratează Estul cu un anume sentimentalism. Altfel n-ar crede cu candoare că toți, în Est, s-ar fi împotrivit, neîncetat, statului. Industrializarea datorată unei tehno-științe inumane, întunecate, deși pretins iluminatoare, ar fi generat "lumea de roboți a Vestului" (29). Schlesak socotește că a gândi o eră post-ideologică e fără justificare și
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
stea nemuritoare, în noapte, i-a cântat Cu harfa regăsirii, pe-un mal de curcubeu. Când s-a oprit s-arunce, în simfonia mării, Scrisori înlăcrimate, ascunse-ntr-un sertar, A sărutat cu teamă cerneala depărtării Și mi-a lăsat candoarea în poezii cu har. Tu, lacrimă de foc, ce arzi ca o văpaie, Rămâi al bucuriei cristal neprețuit, În Universul meu ești ca un nor de ploaie ... Citește mai mult Din rouă am clădit palatul meu de viseși ca o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
meu,O stea nemuritoare, în noapte, i-a cântatCu harfa regăsirii, pe-un mal de curcubeu. Când s-a oprit s-arunce, în simfonia mării,Scrisori înlăcrimate, ascunse-ntr-un sertar,A sărutat cu teamă cerneala depărtăriiși mi-a lăsat candoarea în poezii cu har.Tu, lacrimă de foc, ce arzi ca o văpaie,Rămâi al bucuriei cristal neprețuit,În Universul meu ești ca un nor de ploaie... VIII. ULTIMUL ZIAR, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 1941 din 24
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
mărul discordiei ținut cu mâini strânse de nimeni alta decât Elena din Buzău! Știrile românești ne bombardau pur și simplu cu gradul dânsei de vinovăție/nevinovăție, cine și cât este de părtaș, condițiile de arest, etc, etc. Recunosc cu toată candoarea, asemeni oricărui muritor, am și eu preferințele și slăbiciunile mele, Elena Udrea este una dintre ele! Faptul că amândouă suntem femei inteligente (spun eu!) și puternice (spun alții!) m-a făcut să o simpatizez din primele sale apariții pe scena
JUSTIȚIE, CĂTUȘE ȘI TELENOVELE de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381286_a_382615]
-
curcubeu de culori. • Casa fără floare e ca o lume emanând paloare.. • Viața însăși e o floare plină de nuanțe și culoare. • Și florile vorbesc, dar niciodată nu bârfesc. Cu un compliment și o floare cucerești o inimă plină de candoare. • Omule, plantează- ți în grădină o floare și te va lumina o rază de soare. • Când cineva te întâmpină cu flori, e semn de prețuire dar și de iubire. • Lumea e și ea o floare. Din păcate nu prea bine
GÂNDURI REBELE (21) – AFORISME DESPRE FLORI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381302_a_382631]
-
împotriva lui Bertolt Brecht și a teatrului social (1956), I. se va orienta spre o dramaturgie construită pe aducerea în scenă a unor probleme grave ale societății contemporane. Această direcție va căpăta substanță odată cu crearea unui personaj, Bérenger, a cărui candoare i-a făcut pe mulți comentatori să se gândească la Charles Chaplin. El a apărut mai întâi în Tueur sans gages (1959), apoi în Rhinocéros (jucată în premieră la Düsseldorf în 1959, publicată în 1960). Philippe Sellier relatează că, așa cum
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
în care femeia începe să existe pentru bărbat. Trecerea la proza bazată pe simbol, pe parabolă se înfăptuiește în romanul Călăul cel bun (1965). Înnebunită de ororile războiului, bântuită încă de spaimele cataclismului, lumea întruchipată aici simte nevoia purității, a candorii și a tandreții. Băiatul cu fesul alb - „călăul cel bun”, menit să pedepsească în numele bunătății - pornește într-un lung pelerinaj ca să aducă în orașul dezumanizat caii, adică să le reîntoarcă oamenilor virtuțile pierdute: curajul, speranța, credința, dragostea. Luptând cu tristețea
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
băiatul cu fesul alb iese din această experiență apăsat de suferința tuturor înfrânților. În ansamblu, cartea rămâne o pledoarie, poate prea patetică, pentru apărarea „călăilor buni”, pentru făurirea „zilei a opta”, când oamenilor li se va da „puțină tandrețe, puțină candoare, puțină fericire, puțină inocență”. Următoarele culegeri de nuvele, Pisica roșcată și îngerii și De chemat bărbatul pe stele, ambele din 1966, sunt ilustrative pentru disponibilitățile atât de diverse ale autorului. Se întâlnesc aici proza lirico-simbolică îngemănată cu aceea obiectiv-psihologică, proza
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
II, 148-151; Vaida, Mitologii, 149-151; Raicu, Practica scrisului, 264-267; Cubleșan, Teatrul, 213-217; Popescu, Cărți, 116-119, 159-161; Sângeorzan, Conversații, 239-243; Tomuș, Mișcarea, 258-261; Mihai Ungheanu, Interviuri neconvenționale, București, 1982, 34-49; Marcea, Concordanțe, 294-296; Diaconescu, Dramaturgi, 274-277; Virgil Nistor, Incursiuni în lumea candorii, ST, 1983, 6; Ion Lungu, Un talent mereu viu, ST, 1984, 11; Ghițulescu, O panoramă, 201-208; Ungureanu, Proza rom., I, 437-451; Rotaru, O ist., III, 874-881; Cosma, Romanul, I, 289-290; Dorina Grăsoiu, Proza lui Vasile Rebreanu, TR, 1982, 4; Miron
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]