3,764 matches
-
anul 2000. Eton Fives este o variantă tipic britanică a jocului de handball. Se joacă pe un teren special amenajat cu trei pereți, jucătorii purtînd mănuși. Potrivit unor documente din 1825, la origine mingea era izbită de pereții exteriori ai capelei Colegiului Eton (o veche meteahnă medievală), de unde și numele. Ulterior, tot aici, s-au construit terenuri speciale (pentru a salva vitraliile), iar reguli precise de joc s-au stabilit în 1877 de către un oarecare A. C. Ainger, și au fost revizuite
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
luni. A studiat științele naturii, economia politică și filosofia la Universitatea din Bonn, unde i-a avut ca profesori pe Fichte și pe Schlegel. S-a logodit cu Victoria în 1839; căsătoria lor a avut loc, cu mare fast, la Capela Regală a palatului St. James în ziua de 10 februarie 1840. În același an a fost proclamat regent în eventualitatea decesului neașteptat al reginei. Premierul Peel l-a numit în 1841 președinte al Comisiei regale care se ocupa de reconstrucția
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
tinerețe o sănătate precară, a murit la castelul Windsor în ziua de 14 decembrie 1861 (mai probabil de cancer decît de febră tifoidă, cum scria în certificatul de deces), înainte ca aceste construcții să fi fost finalizate. Înmormîntat inițial în capela St. George a castelului Windsor, rămășițele lui au fost ulterior transferate în mausoleul regal de la Frogmore, un parc adiacent cu cel al castelului Windsor. Tot în perimetrul castelului, a înființat o lăptărie și o fermă model, fiind primul (și ultimul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Arhitectura). În 1866, regina Victoria a instituit medalia Albert care se acordă în caz de bravură în salvarea de vieți omenești. Tot ea apare, alături de Albert, în ordinul Victoria & Albert. La castelul Windsor, în St. George's Chapel, se află capela memorială Albert (Albert Memorial Chapel, după numele dat de Victoria) în care sînt înmormîntați George III, George IV și William IV. Efigia lui Albert (profil stînga) a apărut și pe o serie mică de timbre poștale perforate, în valoare de
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Osborne" al prințului de Wales și "Hohenzollern" al împăratului, care au traversat împreună strîmtoarea Solent, acostînd la Portsmouth. Trenul funerar ajunge în gara Victoria. Capitala toată este îmbrăcată în mov. Destinația finală este Windsor unde, după o slujbă scurtă în capela St. George, sicriul este depus, timp de trei zile, în capela Albert Memorial din Frogmore, în stînga monumentului funerar al lui Albert. Efigiile amîndurora, executate în marmură albă de sculptorul Marochetti, îi arată pe amîndoi în plină tinerețe, capul Victoriei
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
traversat împreună strîmtoarea Solent, acostînd la Portsmouth. Trenul funerar ajunge în gara Victoria. Capitala toată este îmbrăcată în mov. Destinația finală este Windsor unde, după o slujbă scurtă în capela St. George, sicriul este depus, timp de trei zile, în capela Albert Memorial din Frogmore, în stînga monumentului funerar al lui Albert. Efigiile amîndurora, executate în marmură albă de sculptorul Marochetti, îi arată pe amîndoi în plină tinerețe, capul Victoriei ușor inclinat spre dreapta, ca și cum s-ar uita la Albert. Marochetti
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Cumberland și Teviotdale, iar prințul Carl Eduard, duce de Saxa-Coburg-Gotha (un nepot de fiu al reginei Victoria), a încetat să fie și cel de-al doilea duce de Albany. Concomitent, au fost retrase stindardele lor heraldice care se aflau în capela St. George a castelului Windsor, care, așa cum se știe, este capela regală a Ordinului Jartierei. "Des-germanizarea" onomastică a avut loc și în Rusia: Sankt Petersburg a devenit Petrograd (mai tîrziu, Leningrad), iar Ekaterinburg și-a schimbat numele în Sverdlovsk. 53
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
nepot de fiu al reginei Victoria), a încetat să fie și cel de-al doilea duce de Albany. Concomitent, au fost retrase stindardele lor heraldice care se aflau în capela St. George a castelului Windsor, care, așa cum se știe, este capela regală a Ordinului Jartierei. "Des-germanizarea" onomastică a avut loc și în Rusia: Sankt Petersburg a devenit Petrograd (mai tîrziu, Leningrad), iar Ekaterinburg și-a schimbat numele în Sverdlovsk. 53. Cunoscut din antichitate, orașul (modern) Megiddo se află în Palestina (azi
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
în județul Harghita) și Obrejii de Căpîlna (lac în Munții Cindrelului) sunt forme derivate prin polarizare. Simona Goicu mai consemnează toponimele vechi din documente: Căpîlna (județul Cluj), Căpîlnaș (județul Arad), Copalnic și Copalnic-Mănăștur (județul Maramureș) ș.a. Etimonul este magh. Kápolna, „capelă“ (< lat. ecleziastic capella, „biserică mică, izolată“), intrat și în graiurile ardelenești ca apelativ, căpîlnă, și ca nume de familie, Căpîlnă și Căpîlnaș (unii îl consideră derivat de la căpîlnă + sufixul -aș, avînd sensul de „enoriaș“, alții cred că înseamnă „preot, cape
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
probabil, la magh. dékán, „decan bisericesc, rang în biserica reformată“. Lăcașurile de cult sunt prezente în numeroase toponime romînești: Biserica Moțului, Bisericani, Bisericeaua, Dealu Bisericii (nouăsprezece macrotoponime), Pîrîu Bisericii, Pădurea Bisericii (patru macrotoponime), Valea Bisericii, Vîrful Bisericii, Dealu Bisericilor, Bisericuța; Capela, Coasta Capelei; Mănăstirea (douăsprezece macrotoponime), Mînăstioara, Dealu Mănăstirei, Mănăstireni, Balta Mănăstirii, Cheile Mănăstirii, Dealu Mănăstirii, Piscul Mănăstirii, Mănăștur (< magh. monostor < lat. medieval monasterium), Mănășturel, Mănășturu Romînesc; Cloașter sl. Kloșter, germ. Klôstar < lat. claustrum, „bastion, mănăstire“; Schitu (douăzeci și șapte de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
magh. dékán, „decan bisericesc, rang în biserica reformată“. Lăcașurile de cult sunt prezente în numeroase toponime romînești: Biserica Moțului, Bisericani, Bisericeaua, Dealu Bisericii (nouăsprezece macrotoponime), Pîrîu Bisericii, Pădurea Bisericii (patru macrotoponime), Valea Bisericii, Vîrful Bisericii, Dealu Bisericilor, Bisericuța; Capela, Coasta Capelei; Mănăstirea (douăsprezece macrotoponime), Mînăstioara, Dealu Mănăstirei, Mănăstireni, Balta Mănăstirii, Cheile Mănăstirii, Dealu Mănăstirii, Piscul Mănăstirii, Mănăștur (< magh. monostor < lat. medieval monasterium), Mănășturel, Mănășturu Romînesc; Cloașter sl. Kloșter, germ. Klôstar < lat. claustrum, „bastion, mănăstire“; Schitu (douăzeci și șapte de macrotoponime), Coasta
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de noi aranjamente. Când șocul este prea brutal, ruptura prea profundă, miturile mor. Grupul le respinge ca pe niște minciuni, fabule sau poezii; ele încetează a mai fi discursul și modul de gândire dominant și se refugiază în bisericile și capelele unde, odată cu sfârșitul unei lumi religioase, s-a retras ceea ce încă mai ține de religie în lume."72 Este vădit că miturile nu sunt structuri imuabile, rigide, veșnice. Există mituri care au murit precum și mituri care se confecționează permanent (ținând
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dovezi nu ajung să exprime tot ce simt ei, spectatorii aruncă în arenă pălării, șaluri și chiar pantofi sau evantaie, pe care concurenții omagiați le aruncă înapoi. Exuberanța publicului acoperă muzica și vocea crainicului care nu este altul decât preotul capelei din apropiere. A schimbat odăjdiile cu un sombrero alb și crucifixul cu un microfon. Și, în clipa când își strigă entuziasmul e probabil convins și el că nu există altă împărăție decât pe lumea aceasta. Ca și călăreții care, după ce
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
acestor piețe, aș vrea să miros, să gust, să aud mai mult decât o pot face simțurile mele, sunt ca o cameră întunecată fără ferestre și-aș vrea să sparg toți acești pereți ce-mi țin ochii captivi de la lumină, Capela Sixtină, îndoit de șale, pe schelă sub această boltă, Michelangelo, pictând cerul, cel ce voia să sculpteze munții, 1 martie, Roma, încurajat de blândul soare de afară pornesc în descoperirea vechii Rome, Forumul, ruinele ce se întind între Palatin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu mă ciocnesc decât de japonezi și americani, etalându-și parcă la întrecere aparatura sofisticată, capabilă să rupă fâșii de timp în instantanee fotografice sau imagini video, la Muzeul Medicis doar pentru Cortegiul regilor magi a lui Benozzo Gozzoli, în capela familiei, Michelangelo! Ne grăbim să ajungem la palatul Pitti înainte de închidere, îl traversăm în fugă, apartamentele regale nu le mai vedem, nici galeria de artă modernă de la etaj, Grădina Boboli, se vede toată Florența de aici, cupola Domului, Campanila, Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
atât de convins că ea îl va chema prima, așteaptă, nouăzeci și unu, tot mai puțină lume urcă spre cupolă, se schimbă imperceptibil lumina, ochiul meu sensibil la jocul acesta misterios dintre umbre, optzeci și trei, voi reveni mâine la Capela Sixtină și la Stanzele lui Rafael, când le-am văzut prima oară, la câteva zile de la sosirea mea la Roma, cu ochii legați de atâta splendoare, n-am fost în stare să privesc cu detașare la ceea ce mi se înfățișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să vii la mănăstire, pentru tineri ca tine mă străduiesc atât, mănăstirea noastră are nevoie de tineri, vom putea deschide și o școală aici, să mă mai gândesc la asta, lângă momântul părintelui Ioan m-am gândit să fac o capelă mică, deschisă, mulți oameni l-au cunoscut și vin și întreabă de el, să amenajez acolo un loc de rugăciune, de pelerinaj, memoria lui ne e dragă tuturor, ce zici? Da! Cartea lui ți-a lăsat-o ție, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
părea întreruptă brusc. Printre ruine zăceau obiecte din bronz, lapide, ofrande, ex voto închinate zeiței egiptene Isis, Marea Mamă. Și o superbă statuie a lui Germanicus, cel care a fost otrăvit în Antiohia, spartă în sute de bucăți. Și o capelă votivă, înălțată acolo nici mai mult, nici mai puțin decât de un principe din Parthia. Însă nimeni nu avea să-și piardă vemea studiind semnificația acelor prăzi ciudate, care aveau să fie vândute sub preț la muzee și palate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
piruetei, reluat de reflexele umbrei lăsate de pâlcul de arbori goi ce taie imaginea În planul al doilea, unde În fund se văd câteva case nu tocmai Înalte, și, mai conturată, prin tăietura ogivală a ferestrelor apropiate, un fel de capelă sau morgă, cu un turnuleț acoperit de zăpadă deasupra, și un suport metalic prelungit Într-o giruetă, ce se mișcă În direcția vântului sau a curenților de aer iscați de diferența de temperatură; imediat, sub sau lângă această construcție, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
laolaltă cîteva sute de civili olandezi și belgieni. Jim se uită cu interes prin gardul dublu de sîrmă ghimpată. Grupuri de soldați britanici stăteau culcați lîngă barăcile lor sau ședeau afară pe terenul de adunare, pe băncile lustruite luate din capela seminarului, părînd congregația unei catedrale În aer liber. Dar nu existau civili, bărbați, femei sau copii. Gărzile japoneze erau ocupate cu nesfîrșitele apeluri nominale și nu aveau timp pentru nou-veniții care sperau să fie primiți. Jim stătea În picioare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vremea copilăriei lui - nu-l cunoscuserăm. Aici nu exista o configurație urbanistică solidă, durată pe parcursul mai multor secole, cu artere stradale și clădiri ca într-un oraș, cu parcul și vila pe care le vedeam din balconul nostru și nici o capelă în fața caselor vechi, ale cărei ferestre ogivale să fie încastrate în gresie. În sat, casele erau risipite, pe tarlale și câmpuri, doar în jurul Primăriei se strânseseră laolaltă, totuși destul de departe una de alta și, în timp ce stam la fereastra odăii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
urca, sprinten, serpentina pietruită, până la platou, de unde, înfipt în talpă și ciomag, să fi luat pieptiș potecuța până la cabană. Și de teamă să nu piardă răsăritul soarelui, să se fi agățat repede pe peretele prea puțin înclinat ai piscului, până la capelă. Porniserăm trei pe înserate: Egon, pictorul, un compozitor de lied-uri vieneze și eu. În cele douăzeci de ore cât a ținut escapada noastră, nu țin minte despre ce anume au vorbit tovarășii mei. Totuși, la intervale prindeam câteva cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Primea de la nenea Mihalache doi lei pe săptămână, pentru că făcea curățenie în cameră, afară de ce-i mai pica de la noi. În ziua când urma să fie dus la judecată, el își curăți vestonul, cu ceai, își lustrui bocancii, și cu capela periată și pe o sprânceană, își duse la gură o mână făcută pâlnie, trompetând „înaintarea”. La poarta închisorii, un clopot suna, ori de câte ori pleca sau intra cineva. Poarta deschisă împingea o limbă de oțel elastică, ce semnala evenimentul. De astă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
deschisă și flăcăul apăru în prag, cu chipul alb ca hârtia și cu ochii pironiți în depărtări. Avea privirile limpezite și înălțate dincolo de moarte. De sub mantaua încheiată îi coborau izmenele albe ca zăpada, legate în jurul gleznelor. Pe cap își pusese capela cazon, care-l prindea minune, iar în picioare încălțase o pereche de sandale noi, din piele groasă de vițel. Trecuse grăbit cu mâinile vârâte în buzunarele mantalei, încadrat de zece rezerviști cărunți din al treilea batalion de infanterie din Cottbus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și treptat ei ocupau un loc din ce În ce mai restrâns În conștiința ta, odată cu trecerea timpului. Cu vreo doi ani În urmă scrisese o povestire, Altar pentru morți, despre un om care Încerca să oprească acest proces punând stăpânire pe altarul unei capele catolice și aprinzând lumânări pentru prietenii decedați - o Începuse În anul morții lui Fenimore, pe când locuia chiar În vechiul ei apartament din Oxford, și reprezentase, În parte, un fel de Împăcare cu tragicul ei sfârșit -, dar, când avusese ocazia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]