1,971 matches
-
subordonați) și „autoîmplinirea profețiilor” (cazul sondajelor de opinie și al previziunilor sociale care au tendința, aparent inexplicabilă, de a se autorealiza, prin dirijarea eforturilor în direcția propusă sau sugerată de ele). • bariere personal-emoționale: - obișnuința (preferința pentru situațiile devenite deja familiare); - capriciul, dependența și conformismul față de opiniile grupului, ale colegilor și superiorilor; - autoritarismul și dogmatismul - evidente la persoanele care nu acceptă schimbările venite din exterior decât dacă sunt propuse sau susținute de superiori; - teama de risc și incapacitatea de a tolera ambiguitatea
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
presupune acțiunea, dar nu puteau fi produse În nici un fel temeiurile acțiunii sale. Liberul arbitru este o instanță pozitivă, controlabilă, care ne permite să ne manifestăm reținerile În fața cunoștințelor neîndeajuns cercetate sau care sunt suspectate a fi urmare a unor capricii, neînțelese nouă, ale lui Dumnezeu. De aceea, filosoful renunță la presupoziția „geniului rău”, Înlocuindu-l cu facultatea „liberului arbitru”. „Avem un liber arbitru care ne permite să ne abținem a crede lucrurile Îndoielnice, și astfel ne Împiedică să fim Înșelați
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
conaționali decât etalându-și defectele, insuficiențele. Nu există popor în lume care să facă o virtute din faptul de a nu munci. În România, tipul omului inteligent și unanim simpatizat este chiulangiul sistematic, pentru care viața este un prilej de capriciu subiectiv, de exercițiu minor al disprețului, de negativitate superficială. N-am întâlnit om care să aibă o mai slabă aderență la valori ca românul. De când există România, nici un intelectual n-a murit pe o idee, vreau să spun nici unul nu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mine și fratele meu este atât de mare cum crezi. Amândoi suferim de același rău, numai că el, taciturn din naștere, nu are acces la verb, în vreme ce eu, vorbăreț neobosit, îmi etalez suferințele și, ca să le compromit, le convertesc în capricii” (28 iunie 1983 Ă 573). Nu se poate analiză mai exactă a posturii în care se află Cioran. Suferințe etalate pentru a deveni simple capricii, capricii trăite cu toată fervoarea, iată o rețetă menită, de asemenea, să-i întrețină corpul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
verb, în vreme ce eu, vorbăreț neobosit, îmi etalez suferințele și, ca să le compromit, le convertesc în capricii” (28 iunie 1983 Ă 573). Nu se poate analiză mai exactă a posturii în care se află Cioran. Suferințe etalate pentru a deveni simple capricii, capricii trăite cu toată fervoarea, iată o rețetă menită, de asemenea, să-i întrețină corpul în stare de funcționare. Așadar, alături de înot, de mersul pe bicicletă, ori de medicamentație, gimnastică și celelalte, scrisul și vorbăria. Un mijloc de a abandona
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în vreme ce eu, vorbăreț neobosit, îmi etalez suferințele și, ca să le compromit, le convertesc în capricii” (28 iunie 1983 Ă 573). Nu se poate analiză mai exactă a posturii în care se află Cioran. Suferințe etalate pentru a deveni simple capricii, capricii trăite cu toată fervoarea, iată o rețetă menită, de asemenea, să-i întrețină corpul în stare de funcționare. Așadar, alături de înot, de mersul pe bicicletă, ori de medicamentație, gimnastică și celelalte, scrisul și vorbăria. Un mijloc de a abandona angoasa
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care, în vreme ce Noica devenise extrem de serios, el îi citea pe Schopenhauer, Nietzsche, Dostoievski. Lipsit de entuziasm, Cioran nu riscă în nici un fel să devină ridicol. Îi rămân la îndemână ironia, umorul, scepticismul sau scrisul prin care își etalează suferințele devenite capricii. Apoi, el îndură totul, cum preciza într-un loc, cu umor și scepticism. Dar a fost o vreme când Cioran juca rolul celui care crede. Cum i se pare, din depărtarea înțelepciunii, acel moment frenetic și disperat din tinerețe?! Una
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în fervorile sale, iar când acestea l-au părăsit, nu i-a mai rămas decât să se agațe de o doctrină care le denunță, le contestă valoarea și le reduce la schimbări de umoare, superficiale și lipsite de dimensiune metafizică: capricii sau denaturări ale psihicului. Scepticismul este o autopedepsire: căci scepticul nu poate efectiv să-și ierte că s-a oprit la mijlocul drumului. Și se răzbună pe tot ce a urmărit, incriminează idealul pe care nu l-a putut atinge, îl
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
este complet lipsit. Nietzsche era prea pur, trăise prea puțin în contact cu oamenii, apoi prea era mânat de un suflu tragic, ca să fie capabil de acea formă de scepticism pe care o presupune umorul” (III, 132). Condimentându-și „maniile, capriciile, butadele, extravaganțele și acel amestec de gravitate și rea-voință” cu umor, Schopenhauer are ceva de „pramatie”, cuvânt pus de Cioran însuși între ghilimele pentru a-i releva conotația nemarcată de sensul obișnuit peiorativ. O „pramatie” hrănită de manii, capricii, violențe
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
maniile, capriciile, butadele, extravaganțele și acel amestec de gravitate și rea-voință” cu umor, Schopenhauer are ceva de „pramatie”, cuvânt pus de Cioran însuși între ghilimele pentru a-i releva conotația nemarcată de sensul obișnuit peiorativ. O „pramatie” hrănită de manii, capricii, violențe, rea-voință Ă dar acesta e Cioran în persoană! În fine, iată cum admirației pentru Schopenhauer i se adaugă o penumbră, căci scepticismul, relativismul, histrionismul devin semne ale unei neputințe. Fără „avantajul” umorului, Nietzsche era mânat numai de acel suflu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu au românii forța să se impune în universal, cineva îi spune că românului îi lipsesc convingerile și trăiește în simulacru. Ceea ce-i mai grav e că-i lipsesc obsesiile, completează Cioran. Pentru a continua: „Fără obsesii nu există decât capricii. Asta și este românul: o sumă de capricii. Dacă ia totul în derâdere, e pentru că, el însuși nefiind nimic, nu-și poate închipui că altceva face mai multe parale decât el. Și de vreme ce nimic nu are realitate pentru el, ce
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
universal, cineva îi spune că românului îi lipsesc convingerile și trăiește în simulacru. Ceea ce-i mai grav e că-i lipsesc obsesiile, completează Cioran. Pentru a continua: „Fără obsesii nu există decât capricii. Asta și este românul: o sumă de capricii. Dacă ia totul în derâdere, e pentru că, el însuși nefiind nimic, nu-și poate închipui că altceva face mai multe parale decât el. Și de vreme ce nimic nu are realitate pentru el, ce ar putea să-l obsedeze? Nimic nu merită
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mimetică, exercițiu și întristător și derizoriu al înșelării (și pierderii) de sine. I s-a năzărit introvertitului să priponească într-un colț al odăii... un cal verde. Să-i dea ovăz, să-l țesale, mă rog, să-și satisfacă toate capriciile acestei scrînteli. Dar e, pur și simplu, o scrînteală? Nu asistăm aici conotația politică fiind transparent încifrată la secvențele unui proces de alienare? Așadar, încă o sustragere din real într-o extravagantă ficțiune, într-un insolit unde precum Eugen Ionescu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de fapt, un rezultat al descoperirii firii, al paradoxului ei. În acest context, și receptarea artei lui este dificilă, având în vedere învelișul vesel, superficial aparent și "miezul", cum spune el mal târziu, grav și trist. De aceea, în poemul "Capriciu", își va citi opera scaunelor din sufragerie: "Scaunele sunt foarte receptive/ la poezie dacă știi cum să le așezi". Deci, poetul ne solicită înțelegerea și receptarea la două nivele ale lecturii: primul este cel superficial al fabulației, care explică succesul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
iar poetul se întreabă neliniștit dacă "unghiul va fi adiacent cu ceea ce se cheamă poezie. Poetul va scrie o poezie civică, va contempla istoria, va încerca o mitologizare a cotidianului, revenind din când în când Ia suprarealism, ca în ciclul "Capricii". Ca toți poeții din generația sa, V. Teodorescu va cânta țara, cu predilecție Dobrogea aridă, Medgidia, Istria: "Deliormanul șade pe labe ca un lup/ flămând, cu blana ruptă de câinii de la stână,/ iar dealurile goale, cu flacăra bătrână / scăzută, rumegată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
doua oră Resurse didactice: CD-uri cu muzică din diverse epoci, CD player, fișe de lucru. Audiții: sangvin: Piotr Ilici Ceaikovski Dans spaniol din Lacul lebedelor coleric: Ludwig van Beethoven Scherzo din Simfonia a IX-a flegmatic: P. I. Ceaikovski Capriciu Italian melancolic: Franz Schubert Serenada pentru violoncel si orchestră Secvența 1: 20 minute Se vor propune spre audiție patru fragmente din lucrări de muzică clasică, fiecare corespunzătoare unui tip de temperament. Elevii trebuie să asocieze fragmentul muzical cu tipul de
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
puțin, era că această modalitate de lucru se baza pe un dinamism al dăruirii împins uneori până la sacrificiu și, în același timp, pe o imensă dragoste față de actor care era tratat regește, fără a i se îngădui însă hachițe ori capricii. Sunt sigur că lecția acelor repetiții la care am asistat m-a ajutat, în chip substanțial, să trec cu brio, din prima rundă, de șocul examenelor de admitere deosebit de dificile la care erau supuși "pretendenții la coroană". Uneori, în cursul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Adrian Vișan (Chas), farmecul inocent al lui Mircea Diaconu (Ginger) ne-au descoperit calitățile pe care școala românească de teatru are sarcina să le educe și să le promoveze, spre deplina ei maturitate. (Iulian Georgescu) Scenă de grup din spectacol Capriciile unei piese Cea dintăi calitate pe care se cuvine sa i-o recunoaștem regizorului ultimei premiere de la "Casandra" Alexa Visarion (anul IV, clasa Radu Penciulescu) este curajul. A imaginat detalii de atmosferă, destinate să umple, să umanizeze vidul dintre personajele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
las condus de "calitatea" publicului. Eu sunt cel care o impune. Nu pot accepta să depind de o întâmplare; depind de un concept. Satisfacția e mult mai mare. Ai în stăpânire o lume, altfel, e o profesie subjugată, la cheremul capriciilor și conjuncturilor... Deși teatrul și filmul sunt arte în care ai parteneri, până la urmă însă împlinirile și decepțiile sunt personale. Artistul trăiește singur. Investiția se face într-un domeniu al singurătății. Sub egida unui concept, flancat de un arsenal teoretic
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
G. Că linescu, Esența realismului) ÎNCHEIERE În esență, se poate afirma că Otilia este unul dintre personajele feminine cele mai complexe din literatura noastră, prezență memorabilă, cu un farmec inefabil, amestec de candoare și rafinament, de copilărie și maturitate, de capriciu și devotament, de inconștiență și luciditate. Prin construcția modernă a Otiliei, G. Călinescu depășește stereotipia personajelor feminine din proza românească, contribuind la ascensiunea spectaculoasă a unor eroine moderne în primplanul romanului interbelic. - VARIANTA 12 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Virgil
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cronice severe ( hemofilie, boli cardiace congenitale, hepatite cronice evolutive etc. ), tulburări ale vieții afective ( impulsivitate, toleranta redusa la frustrare, agresivitate, labilitate afectiva etc.). La acestea se pot adăugă tulburările de voință și caracter, cu manifestări fervente de tipul nehotărârii, lenei, capriciilor, « stângăciei relaționale », tendinței egocentriste, supraaprecierii propriei persoane. Cauzele exogene cuprind factori familiali ( probleme de climat, tensiuni si conflicte intrafamiliale, carente de structura, mediu educațional « alterat », promovând valori negative etc.), factori extrafamiliali ( fuga de la școală asociată cu inadaptarea școlară, stări reactive
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
în acord cu cea a citatului coleg de breaslă Ion Vianu, e mereu funcțională, adesea făcând abstracție de subiectul cărții, fără însă să-l neglijeze. După cincizeci de pagini de expunere teoretică la zi, ni se comunică: "Legea aspră a capriciilor sale, refuzul compromisurilor, setea de adevăr absolut conferă dimensiunea lui Eminescu, nu autismul, străin lui". Fascinat de opera eminesciană, asupra căreia nu scapă prilejul să arunce repezi și pertinente ochiri, autorul consideră "Luceafarul" ca pe o victorie a poetului asupra
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
temută subliminal. Generozitatea venală (matern-amoroasă) față de tînărul doctor îi asigură după moarte, punctată chiar de un pervertit respect, "loialitatea" celui care se lăsase strivit de autoritatea femeii: " Timpul anulase mînia de atunci a tînărului Walter, pus în solda și la capriciul femeii elefantiaze și lăsase intactă numai plăcerea studentului de a cunoaște frumosul oraș vienez. Walter fluiera acum un refren de vals, asemeni acelor finale de operetă în care cortina căzută a acoperit viziunea tenorului scund ce înlănțuie talia groasă a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de boală nouă. De la început nu putuse socoti sanatoriul <<Walter>> ca pe o casă proprie, cum nici pe doctor ca pe un soț. Altădată, din fundul casei perceptorului din Mizil, se trezise ca de cînd lumea moșiereasă și domnise prin capriciu asupra tuturor; aici era strînsă în chingile unei stînjeniri permanente: <<De ce m-a luat?...Ce e cu mine?>> erau întrebări care circulau în ea nelămurit, fără a se cristaliza." Ceea ce un roman "obiectiv" ar fi lăsat la înțelegerea cititorului, elanul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
poată aera. • Beneficiile acestui strat sunt numeroase. Iată câteva dintre ele: reduce creșterea buruienilor; reduce evaporarea apei, pe timp de vară, prin urmare nici udările nu trebuie să fie atât de frecvente; menține plantele proaspete vara și le ferește de capriciile iernii, deoarece păstrează solul înghețat; îmbogățește solul prin rezultatul descompunerii sale și, chiar dacă uneori acest proces este unul foarte lent, reduce totuși nevoia de îngrășământ; numeroase astfel de straturi înfrumusețează peisajul prin culoare, miros și textură. Toamna • În Canada, iarna
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]