1,669 matches
-
de murmuratul mamei care îi spunea ceva lui tata. Așteptam ca bărbatul din fotoliu să se ridice; halatul de casă arăta de parcă i-ar fi aparținut profesorului Lämpel din Max și Moritz și-l făcea pe tata să pară la fel de caraghios. Așteptam să-și scoată halatul și să-l atârne în cuier, să poarte din nou costumul lui, cămașa albă, cravata, pantofii englezești. Așteptam acel ceva cu care ne obișnuiserăm, așteptam acea senzație de ușurare că tata se va ridica din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de creator de origami, menționă el. Îmi venea să-l îmbrățișez pentru încercările lui de a mai detensiona atmosfera. Am așteptat ca Mark să afișeze zâmbetul acela pe care-l afișa de fiecare dată când auzea cuvântul „origami“, un cuvânt caraghios în sine, după părerea lui. — Poate că o să-și construiască din hârtie o viață nouă, spuse el, cu copii mici de hârtie în ea. Kieran se chinui să zâmbească, nesigur dacă era o glumă. Eu știam că nu era. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ar fi fost tot din vina mea cum se părea că era cazul tuturor certurilor din zona metropolitană londoneză, în ultimul timp. M-am ridicat brusc. — Eu am plecat. Danny se propti în fața mea. —Ba nu pleci nicăieri. Nu fi caraghioasă. Vreau să cunosc toate prietenele Mariei. Iar despre tine am auzit că-ți plac jocurile. Maria, pe un ton plângăreț, din bucătărie: N-o încuraja! — Dar ce au jocurile? îi răspunse Danny. Nu am mai jucat un joc de când aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Acolo nu am împiedicat pe nimeni să învețe carte, dar nimeni nu m-a putu cu nimic sili să spun lecțiile pe dinafară. Pricina trebuie căutată în litere - care îmi păreau prea mărunte. Astăzi știu mai mult decât dascălul acela caraghios, înalt, slăbănog, roșcovan, cu nasul coroiat, și cu mustața trasă ca o linie de foc peste buza de sus îmbucată de falca inferioară, lăbărțată și grea ca de cal bătrân. Se oprea, de obicei la un pas înaintea mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
avortonul de pe tribuna improvizată din piatra ce se formase în bășica fierii mele și fără să mai aștepte aprobarea, propuse un congres al scheletelor și o moțiune în versuri. Regele meu va surâde îngăduitor, dacă va afla scurta interpretare a caraghiosului pitic crescut în mine ca un pui de caracatiță. În ziua în care m-am născut, salvele de tun au bubuit de o sută de ori și oamenii au fost de o veselie neobișnuită. Clopotele vesteau în cetate nașterea regelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca și cum și-ar fi strivit păduchii ce-i mișunau pe suflet. Surâsul ei profesional, absurd și rece, reapăruse de astă dată, proaspăt zugrăvit cu roș și negru, să-mi ucidă gândurile și să-mi spargă fraza sentimentală, ticluită de piticul caraghios, din mine, convalescent în urma nenumăratelor mele atentate împotriva lui, săvârșite dar până azi neizbutite. - „Mult stimate domn”, - i-am scris lui Șvaițer, „omul care seamănă cu Massaryk s-a sinucis din cauza crizei, așa că suma ce ți-a datorat-o decedatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ușă. - Ramses, spune bună ziua, mă sfătui monstrul meu pitic. Zitta era singură. Ridicase nasul mic de pe gherghef să mă privească, preocupată de numărul punctelor de pe canavaua întinsă. - Ar fi bine totuși să spui bună seara! mai insistă încă o dată filozoful caraghios din întunericul meu lăuntric, scuturându-și dovleacul la fiecare silabă. Dar fălcile mi se încleștară și limba se înghemui moale, înspre cerul gurii. Iepuroaica cenușie ce i-o dăruisem, tocmai se dezlipi de zidul afumat al cuptorului, atrasă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a trecut oceanul, iar eu am rămas cu dolari mulți, cu un amant frumos și cu fetițaă - Nu te cunosc, vreau să spun Matildei, când tiroleza mea cu trupul dolofan intră în rochie-pantalon, cu o mână pe ghidonul bicicletei. E caraghioasă în ghetele ei cu vârful lat și talpa dublă și cu pălărioara, cărămizie, de vânător. - Dacă rămâneai lângă mine, nu ai fi răcit, zise ea în graiul ei de țărancă mucalită. Încerc din nou să-mi dezleg limba. „Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Întreabă dacă pentru că nu e suficient de drăguță sau pentru că e mai În vârstă decât el (deși acum, dacă te uiți la ei, n-ai mai zice), sau pentru că i se pare că Înălțimea ei i-ar face să arate caraghios Împreună (a glumit o dată, față de ea, pe seama unei astfel de perechi nepotrivite de Îndrăgostiți, pe care i-au văzut de la fereastră, pe chei)? Sau pentru că, asemenea bărbatului din povestirea domnului James, nici măcar nu a observat că Îl iubește? Seara târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pline de grație În adâncul lagunei. Numai că ele, dimpotrivă, susținute de aerul prins În faldurile voluminoase, rămăseseră plutind la suprafață, Înconjurând gondola ca niște hoituri umflate, ca tot atâtea Fenimore Înecate. Era un spectacol În același timp macabru și caraghios, care Îl făcea să simtă acut umilința și nebunia faptului de a fi participat la el. Temându-se că vreun alt vas, aflat În trecere, s-ar putea opri să facă investigații, Îi porunci lui Tito să folosească vâsla pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
adevărate? — Nici nu le-am observat, Pem. Mă uitam la piesă. — Da, și piesa a fost foarte plăcută. Du Maurier râse. Sper că n-ai să-l feliciți pe James pentru flori când o să ne vedem cu el. — Nu fi caraghios, Kiki, bineînțeles că nu. — Ne dezmorțim puțin În antract? Avansând pe interval, odată cu șirul care se mișca Încet, se Întâlniră cu Tom Guthrie, cunoscut cititorilor revistei Punch drept umoristul „F. Anstey“. — Bună seara, Du Maurier. Ce părere ai? — Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o casă de cumpărat prin Împrejurimi. Între timp, se Împăca tot mai mult cu sine și cu lumea. Zilele aveau un ritm regulat, liniștitor. Dimineața era dedicată lucrului, adică piesei Într-un act comandate de Ellen Terry. Se simțea puțin caraghios pentru că Își fi Încălcase atât de curând jurământul de a nu se mai apropia de teatru, dar, În cele din urmă, ispita se dovedise irezistibilă și Îi era mai ușor să Își Împace conștiința la Torquay decât i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și, la scurt timp după asta, m-am văzut în țoalele deloc arătoase ale detașamentelor de muncă ale Reich-ului: astea erau maro-căcănii, astfel încât se putea spune că eu și ceilalți arătam ca și când am fi făcut pe noi. Din cale-afară de caraghios era acoperământul pentru cap, o pălărie de fetru foarte umflată, cu o adâncitură și care era numită, ca și când nu ar fi fost bună decât de aruncat, „cur cu mâner“. În nuvela mea timpurie Șoarecele și pisica, ce avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Oare și-a scos pălăria când trenul a plecat din gară? Și-a netezit, încurcat, părul lui blond? Mi-a făcut semn, vânturându-și pălăria de velur? Ori chiar batista, ale cărei patru colțuri le înnoda vara, pe căldură mare - caraghios, mi se părea mie - ca acoperământ pentru cap? I-am răspuns făcându-i cu mâna prin fereastra deschisă a compartimentului și l-am văzut cum se face din ce în ce mai mic? Limpede rămâne faptul că, pe fundalul îndepărtat, orașul se proiecta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
noi, în timp ce altele erau folosite în armată din vremuri imemoriale. Mult nu a rămas din toate astea. Doar una dintre metodele lor de a-i pune la punct pe recruți mi s-a întipărit în amintire ca istorioară mai degrabă caraghioasă, chiar dacă nu sunt sigur dacă reacția celui șicanat a fost numai dorință de răzbunare sau dacă gestul meu răzbunător s-a petrecut în realitate și chiar ca o poveste demnă de a fi relatată; în orice caz, nu-i lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
autoritate: „Ce stai, soldat. Adunarea. Adună-i pe toți oamenii apți de luptă, imediat. Reocupăm poziția. Mișcă-mișcă! Gata de contraatac...“ Îl văd îndepărtându-se agitat peste corpuri zdrențuite, peste morți, peste oameni care încă trăiau. Zbiară, dă din brațe, e caraghios, nu mai e un erou de carte ilustrată, așa că vreau să-i fiu recunoscător retroactiv, fiindcă apariția lui în mijlocul unității făcute zob - doar două Panther-e și câteva care blindate par să mai fie apte de luptă - mi-a devalorizat imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vorbeam despre femei, acele imagini închipuite și de neatins. Dar nu numai noi, POW-ii, și copiii supraviețuitori ai părinților evrei asasinați erau flămânzi după fete, așa cum le visau ei. Americanii, care-și expuneau peste tot pin up-urile, ni se păreau caraghioși. O dată sau de două ori, unul dintre DP-i, pe care ceilalți îl numeau Ben, mi-a strecurat o cutie de tablă plină ochi cu grăsimea groasă de la friptură, fără o vorbă, imediat după control, înainte să ne urcăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Așa a fost mai departe. De atunci încoace, totul este enumerat și datat, e tipărit și aranjat în rânduri, e evaluat cu note ca la școală. Începuturile mele sunt numite foarte promițătoare, teatrul meu - cam lipsit de acțiune, poeziile mele, caraghioase și jucăușe, proza lipsită de menajamente sau mai știu eu cum; mai târziu, intervențiile mele aiurea în discuțiile politice sunt numite prea stridente și, sintetizând, toate animalele mele sunt numite pe numele lor: avantajele găinilor timpurii, mersul racilor târzii, pedigree
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de Norfolk; ochii erau la fel de goi ca Marea Nordului [...] putea trezi mila oricui. Avea o umbrelă mare și ponosită, care Îi cădea tot timpul de jos. Părea că nu-și dă seama care este capătul bun al biletului de călătorie. [...] amestec caraghios de platitudine specifică omului din Essex și de simplitate canonică...“ (G.K. Chesterton, Nemaipomenitele Întâmplări ale unui preot detectiv, București, Ed. Arc, 1994, pp. 7-8, traducere de A.D. Grigorescu). Buseca. Mâncare preparată din porotos (fasole uscată), papa (cartofi dulci) și mondongo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
urmă, da. Dar acum nu-ți face griji. Vă mai este frig? Le era. Barnes le dădu să Îmbrace niște costume strânse pe corp, dintr-un poliester lipicios de culoare albastră. Ted se Încruntă. — Nu crezi că astea arată cam caraghios? — Poate că nu sunt ultimul răcnet al modei, dar Împiedică pierderea căldurii datorată heliului, replică Barnes. Culoarea nu e prea măgulitoare, constată Ted. — Las-o naibii de culoare, izbucni Barnes, Întinzându-le jachetele ușoare. Norman simți ceva greu Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
gust metalic. Intercomul din cască emise zgomotul specific de conectare. Primele cuvinte pe care le auzi fură: — Ce părere ai de „În pragul unui prilej deosebit de favorabil pentru specia umană“? Norman râse, recunoscător pentru risipirea tensiunii nervoase. Găsești că e caraghios? Întrebă Ted ofensat. Norman Își Îndreptă privirea către silueta pe a cărei cască era ștanțat „FIELDING“. — Nu, sunt doar neliniștit. — Și eu, zise Beth. N-aveți pentru ce, credeți-mă, Îi liniști Barnes. Care sunt cele mai gogonate trei minciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să-l identificăm pe tipul ăsta. UNDE SE AFLĂ LOCUL DE UNDE VII? EU SUNT AICI. Asta știm! Întreabă-l din nou. UNDE ESTE LOCUL DE UNDE Al ÎNCEPUT? Ted spuse: — Asta nu-i nici măcar corect spus: „de unde ai Început“. O să arate caraghios când o să publicăm acest dialog. — O să-l corectăm pentru publicare, spuse Barnes. — Dar nu se poate să faci una ca asta, spuse Ted Îngrozit. Nu poți modifica această interacțiune științifică de neprețuit. — Se obișnuiește. „Prelucrarea datelor“ - parcă așa o denumiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
stomacul unei creaturi primitive, gata să-l Înghită. Față În față cu sfera, cu modelul straniu și neomenesc al spiralelor, simți că voința i se topea. Brusc i se făcu teamă. Nu mai era convins că va reuși. „Nu fi caraghios“, Își spuse. „Harry a reușit. Și Beth. Ei au supraviețuit“. Examină spiralele, ca pentru a se liniști. Dar nu era nimic liniștitor de văzut; doar niște șanțuri curbe În metal, reflectând lumina. „OK“, Își zise În cele din urmă. „Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și și-a concentrat toată atenția asupra mea. —Ce mai faci? m-a întrebat. Și a reușit să pună întrebarea asta ca și cum ar fi fost într-adevăr interesat de situația mea. —Bine, am răspuns eu zâmbind timid și simțindu-mă caraghioasă și prostuță ca o fetiță. Ce se întâmplă? În secunda în care conștientizezi că ești atras de cineva, te transformi într-un idiot. Sau cel puțin eu așa pățesc. Vrei s-o țin și eu în brațe pe Kate? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eficienta lor masticare. Nu mai văzusem niciodată așa ceva. Nu puteam să-mi închipui decât că era o chestie legată, într-un fel sau altul, de consumul de droguri. —Anna, ai... ăăă... ai luat „prafuri“? am întrebat-o simțindu-mă absolut caraghioasă. Aveam o ușoară stare de disconfort fiindcă folosisem un termen de jargon precum „prafuri“. —Aăm, mi-a răspuns Anna cu gura plină până la refuz de ciocolată cu stafide și biscuiți și clătinând din cap. Umpărățiinguă! a gesticulat ea supărată spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]