2,211 matches
-
autoritatea unui pervers și chemați să joace în fața reprezentanților Restaurației. Viziune grotescă a scenelor Națiunii, scene recent trăite și interpretate de o distribuție de alienați. Spre marea bucurie a aristocraților prezenți în sală, eroii de la 1789, aidoma unor regi de carnaval, n-aveau de trăit decât o zi și apoi, după căderea lor, ordinea avea să revină. Aici, Istoria, istoria cea mare, eșuează într-un spectacol unde rolurile sunt strict distribuite. Dar Weiss contrazice acest sentiment de siguranță, căci programul derapează
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
scoase la iveală în contextul multiculturalismului și al revoltei împotriva imperialismului cultural-artistic: chipul său european este hibridat cu caracteristici faciale precolumbiene și africane. Identitatea avatarică a artistei, multiplă și maleabilă, este deja un simptom al alterității. Etalând o lume a carnavalului pestriț prin care se transgresează limitele normalității, în care grotescul este norma și monstruozitatea este firescul, „arta carnală” desființează barierele dintre frumos și urât, real și fantastic, identitate șialteritate. În același timp, identitatea avatarică își relevă aspectul fantomatic, de pendulare
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
răsucește în grotesc, un grotesc crispant, în clipa cînd stăpînul casei (se mai poate el socoti stăpîn) își pune un costum scoțian și prinde a țopăi, exhibînd dinaintea privirilor perplexe o imagine a emasculării. Infirmitatea, care va să zică, îmbracă un fason de carnaval. O figură luminoasă, deși lucrată în trăsături mai convenționale, e Bunica, depozitară a valorilor tradiționale pozitive. Ca să-i scutească pe ceilalți de încă o rușine, bătrîna, înăbușindu-și plînsul, se chinuie să fredoneze un cîntec, după cum au chef "musafirii". Vădind
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lumea. Poemul "Viziune" aduce un tablou răsturnat: arborii stau cu rădăcinile în aer, drumul cu toate pietrele de pavaj o ia în toate direcțiile, îngrozind trecătorii, poetul însuși este descoperit în tabloul din perete. Aceeași lume răsturnată apare în poemul "Carnaval", unde poetul face schimb de gânduri cu arborele căruia îi ia frunzele, pregătindu-se de carnaval. Burlescul, grotescul, liricul fac tot mai mult loc dramaticului, deși ideea nu e nouă. Perfecțiunea sferei generează plictis pentru că, pământul are formă de sferă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pietrele de pavaj o ia în toate direcțiile, îngrozind trecătorii, poetul însuși este descoperit în tabloul din perete. Aceeași lume răsturnată apare în poemul "Carnaval", unde poetul face schimb de gânduri cu arborele căruia îi ia frunzele, pregătindu-se de carnaval. Burlescul, grotescul, liricul fac tot mai mult loc dramaticului, deși ideea nu e nouă. Perfecțiunea sferei generează plictis pentru că, pământul are formă de sferă, în virtutea principiului că "totul trebuie să fie perfect". Faptul de a trăi include și reflecții grave
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
acumulate și transformă portretul într-o imagine idealizată după canoanele clasice pentru proporții. Vor recompune formele noi elaborate într-o imagine nouă, creativă, dar, în același timp, anonimă. Va rezulta "o altă față" pentru un personaj ce participă la un carnaval imaginar. Al doilea grup: Folosește linia și culoarea ca elemente de bază. Linia: ca element decorativ pentru ornamentarea feței anonime (aici vor face o reflecție la folosirea în exces a fardurilor). Culoarea semnificativă pentru ilustrarea sentimentelor dorite. Imagine "Masca venețiană
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Masca poate fi folosită în scopul mântuirii sau pentru a "schimba" lumea (Paulcescu Alexandra) Se poate confunda ușor masca "nesăbuinței" cu masca "curajului". (Cizmaș Cristina) Folosirea măștilor pentru a-i provoca pe ceilalți. (Imbăruș Patricia) Nu trebuie să mergi la carnaval ca să porți mască. (Liliana Negrilă) Astăzi am aflat că o mască poate fi folosită pentru a influența alți oameni și că o mască poate sublinia individualismul. (Frenț Simon) De cele mai multe ori, masca este invizibilă. (Ciocan Andra) Că o avem toți
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
au contribuit la această celebritate? În ce măsură a contribuit istoria ei? De ce este azi o atracție turistică? Câți dintre turiști văd azi în Veneția un oraș care moare? Cum își camuflează orașul suferința și moartea sa lentă? Ce semnificație poate avea carnavalul venețian, din această perspectivă? Se consemnează concluziile, la finalul orei. Reflecția didactică: Această oră aduce în discuție un caz concret, fiind menită să genereze un studiu de caz. Ce a determinat scufundarea Veneției, care sunt posibilele soluții pentru salvarea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Alexa Visarion sau destinul vocației Coordonator: Elena SAULEA Editura Junimea Iași 2015 Ilustrațiile ce deschid capitolele cărții: ECOUL Woyzeck, 1981, Teatrul Giulești contrapagină O noapte furtunoasă, 1979, Teatrul Giulești, Rodica Mandache Zița, Răzvan Vasilescu Spiridon OGLINDA Un carnaval al dragostei după A.P. Cehov, 1989, Teatrul Fontanen, Malmö, Suedia, Alexandra Tolstoi, Anette Lindback contrapagină Cartofi prăjiți la orice, 1970, Studioul Casandra, Liviu Rozorea Smiler UMBRA Mircea Albulescu Inghițitorul de săbii, 1982 contrapagină Alexa Visarion și Veronica Alexa la Mănăstirea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
numeroase montări radiofonice la Cluj și București, precum și scenografia la cincisprezece dintre spectacolele montate. Printre ele: Noaptea Bufonilor, Steaua fără nume, Nocturnele lu' Leonida, Livada de vișini, Astă seară se joacă fără piesă, Pescărușul, Nopțile regilor, Trei surori, D-ale carnavalului, Woyzeck, O noapte furtunoasă, Barbarii, Năpasta, Meșterul Manole, Unchiul Vanea (în țară) și Neînțelegerea, Dragoste și îndrăgostiți (după Shakespeare), Richard II, Woyzeck, D-ale carnavalului, Unchiul Vanea, Richard III, O noapte furtunoasă (în străinătate SUA, Germania, Suedia, Islanda, Rusia). Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de vișini, Astă seară se joacă fără piesă, Pescărușul, Nopțile regilor, Trei surori, D-ale carnavalului, Woyzeck, O noapte furtunoasă, Barbarii, Năpasta, Meșterul Manole, Unchiul Vanea (în țară) și Neînțelegerea, Dragoste și îndrăgostiți (după Shakespeare), Richard II, Woyzeck, D-ale carnavalului, Unchiul Vanea, Richard III, O noapte furtunoasă (în străinătate SUA, Germania, Suedia, Islanda, Rusia). Ca regizor de film, a semnat peliculele Înghițitorul de săbii, Năpasta, Punct... și de la capăt, Vinovatul, Luna Verde, Ana. De asemenea, a participat la Congresul Mondial
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
explic, așa e. Amintirea este o lamă rece, asudată. Amintirea este amintirea unei vinovății. Al treilea moment sună astfel: "căci sufletul n-are conștiință, ci numai nemurire. El te ajută să fii mereu altul." Sebastian-Vlad POPA Fotografii din spectacolul Un carnaval al dragostei, 1989, Teatrul Fontanen, Suedia Kari Bunaes -Irina. În plan îndepărtat Ulf Friberg Tusenbach Stina von SydowNina Zarechnaia și Dan Candell Treplev Kari Bunaes -Irina și Ulf Friberg Tusenbach / Alexandra Tolstoi Duniașa și Michael Nyqvist Iașa Annika Wallin Natașa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ansamblu, spectacolul încheie cu personalitate ciclul reconsiderărilor în actualitate, pentru teatrul românesc al deceniului opt, pentru actuala generație de artiști și spectatori, a celui mai important capitol al dramaturgiei naționale; evident, deschizând, totodată, ca și noile reprezentații cu D-ale carnavalului (Lucian Pintilie), O scrisoare pierdută (Liviu Ciulei) drumul unor exegeze scenice novatoare. (Valentin Silvestru) Spectacolul Năpasta, al regizorului Alexa Visarion, pe care l-am realizat împreună în 1974, la Teatrul Giulești a optat pentru o formulă de studio, exploatând foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
apelează la un text caragialian nu delectează, ci vor să tulbure profund tot ceea ce fiecare dintre noi zilnic încercăm să ascundem. Cel care a deschis cu adevărat acest drum a fost Lucian Pintilie prin montarea de la Bulandra cu D'ale carnavalului. Spectacolele mele care își au, cred, făgașul lor propriu, sunt născute din atitudinea lui Pintilie, care a înțeles că dramaturgia lui Caragiale nu este o simplă lecție școlărească despre moravuri și ticuri. El a sondat în zone fertile inedite, reușind
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o simplă lecție școlărească despre moravuri și ticuri. El a sondat în zone fertile inedite, reușind să aducă în fața publicului un Caragiale real și mai ales integral, căci Pintilie a "citit" întreaga operă a lui Caragiale prin acel D'ale carnavalului. Acum toată lumea îl știe crede că îl știe! pe Caragiale, dar, de câte ori mă reapropii de el, mă surprinde prin noutate. Câți scriitori ai acestei lumi pot face asta cu publicul lor? Iată de ce, șansa pe care mi-o oferă MHAT
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
schimb de opinii între arta tinerilor de la noi și cea occidentală, prin colaborări cu regizori și dramaturgi ai noii generații din Suedia, Italia, Franța, SUA și Canada. Care dintre aceste spectacole vor purta semnătura dumneavoastră? Poate Pescărușul, poate D'ale Carnavalului; invit mai întâi ceilalți regizori să aleagă, să înceapă lucrul. Abia după aceea voi încerca să lucrez un spectacol. Acum cel mai important lucru e ca teatrul să funcționeze. Și cine sunt cei invitați, cei pe care îi așteaptă aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la drum. Eu n-am renunțat la profesia de regizor: am montat un scenariu Cehov în Suedia, scenele de dragoste din toate piesele lui Cehov, un scenariu Shakespeare care va veni la București în săptămâna teatrului româno-american, un D-ale carnavalului în Islanda. Cred că având posibilitatea să nu intru în tăvălugul acesta rapid și distrugător, care presupune facerea de spectacole, am putut să și văd. Am avut nevoie de acest moment de răgaz, pentru că eu am fost un om care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a liberalismului de sorginte pașoptistă: "Rică Venturiano este un alter-ego moftangiu al lui Nenea Iancu, dublul său, de care Caragiale se salvează exorcizându-l prin râs și dublă parodie, travestindu-l în una din figurile inofensive și inconsistente ale veselului său carnaval, ascunzându-și spaima de kitsch-ul interior, care-l pândește ca "operator" de limbaje publice, sub o mască neserioasă din hârtie de ziar". Capitolul IV și ultimul al cărții, "Mitologia Moftului Modern", oferă o incursiune în istoria gazetărească a Revoluției
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de refuz al latinului față de firea și psihicul germanilor, impregnat cu un strat "selvatic, tenebros, nelatin", cum spune V. P., atrași fiind de goticul nocturn și irațional, un reper ancestral sesizat la vremea sa chiar de Tacitus. Participând la un carnaval renan, profesorul Zaciu are ocazia să vitupereze climatul de libertate excesivă, folosind expresii tari pe adresa acelei dizgrațioase, obstinate petreceri colective în care risipa și ostentația își dau mâna cu grotescul și luxuria. Mircea Zaciu oferă adevărate gravuri, "insectizând" comportamente
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
nuvele psihologice de factură naturalistă (În vreme de război, O făclie de Paște"). I. L. Caragiale a fost un scriitor realist și moralizator, un mare creator de oameni și de viață, cu spirit de observație necruțător (O scrisoare pierdută, D' ale carnavalului, O noapte furtunoasă, Conu Leonida față cu reacțiunea). În orice epocă întâlnim personaje caragialiene, care se caracterizează prin vicii, ridicol, prostie. Pentru a ilustra moravurile societății, dramaturgul utilizează satira și sarcasmul, creionează tipuri umane, tipologii, a vrut să contribuie la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o criză a comunicării la nivel rațional și afectiv, ca o consecință a unui vid existențial. Acestea au o singură vocație: vorbăria, plăcerea de a "trăncăni" lungi monologuri, alcătuind un univers de marionete, o "lume pe dos", cu aspect de carnaval, lipsită de valori ale existenței. Ștefan Tipătescu, prefectul județului, își urmărește numai propriile lui interese. Disperat de pierderea scrisorii, îl atacă pe Cațavencu, prin intermediul polițaiului, controlează depeșele de la telegraf, oferă adversarului posturi importante pentru a-l determina să renunțe la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
esență și aparență, dintre serios și derizoriu, dintre iluzie și realitate. Caragiale se remarcă prin arta compoziției, fiind cel mai priceput creator de caractere din literatura română (O noapte furtunoasă, Conu Leonida față cu reacțiunea, O scrisoare pierdută, D' ale carnavalului). Caracterizarea lui Ghiță Pristanda Ghiță Pristanda, polițaiul orașului, este un simplu instrument în mâna autorităților. Umil, își asumă conștient un anume servilism, în timp ce trage sforile în afacerile sale ilicite: "Statul n-are idee de ce face omul acasă, ne cere numai
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și a stilului "înalt" (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). În opera lui Creangă întâlnim dimensiunile unei lumi pre-homerice, dominată de instinct, dar stilizată prin geniul natural al autorului (Vladimir Streinu). În atmosfera generală de râs, de voioșie colectivă "se conturează o lume a carnavalului popular". Sfatul Poveștilor și al Amintirilor din copilărie este unul imaginar cu personaje carnavalești, cu reprezentații scenice (G. Călinescu). Personajele joacă roluri de bufoni, vorbesc, gesticulează, mănâncă enorm, râd. Atât viziunea din Povești, cât și cea din Amintiri din copilărie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în colaborare cu Iacob Negruzzi, și O scrisoare pierdută, citită tot la un banchet al Junimii în 1884 și pusă în scenă în același an, în luna noiembrie, având un succes remarcabil. Urmează, la interval de un an, D-ale carnavalului și, după alți cinci ani, drama Năpasta (1890), care-i încheie activitatea de dramaturg. Comediile lui Caragiale surprind un fenomen de tranziție, și anume formarea conștiinței politice în rândul micii burghezii. Ele lovesc mai sus de individ, în alcătuirea socială
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
scriitorului în plan literar reprezintă o sursă de necazuri. Inteligența lui înspăimântătoare, viziunea critică amară și necruțătoare asupra claselor dominante îi creează neplăceri. Mai mult, teribilul său nonconformism atrage numeroase dușmănii ale unor oameni sus puși. Astfel, comedia D-ale carnavalului este fluierată, iar scurta perioadă de directorat la Teatrul Național (stagiunea 1888-1889) se sfârșește rău pentru Caragiale, toată presa fiind împotriva lui. Năpasta este primită cu mari rezerve de către critică și public. În 1891, scriitorul este respins de la premiul Academiei
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]