4,072 matches
-
mă lasă să stau aici. — E clasa Întîi ? șoptesc, privind cu aviditate luxul calm din jur. În dreapta mea, un tip În costum elegant bate de zor la un laptop, iar două femei În vîrstă, aflate În colț, tocmai Își pun căștile pe urechi. — Clasa business. Pe ruta asta nu există clasa Întîi. Ridică iar vocea la volumul normal. E În regulă, vă convine ? — E perfect ! Mulțumesc foarte mult. — Pentru puțin. Îmi zîmbește iar și se Îndepărtează, iar eu Îmi Împing servieta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
am Înfățișat ca un vajnic american, ca să nu‑și facă griji că inima băiatului lor ar fi ajuns În corpul cine știe cărui prăpădit... - Trebuie să‑ți dea de gândit când te trezești brusc Înconjurat de o bandă de motocicliști, cu fulare, căști și ochelari de protecție. - Sunt călit. - Și familia băiatului ți‑a răspuns? - Nici măcar o carte poștală. Dar sunt, probabil, bucuroși că inima băiatului continuă să trăiască. Și‑a lăsat fața În jos, cu o privire cercetătoare. Degetele răsfirate pe tâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu un fel de sălbatică ușurare. Urma să se termine, cel puțin, cu teroarea motociclistului mascat care o dată sau de două ori pe săptămână semăna panică pe strada principală. Era Îmbrăcat În piele din cap până În picioare și purta o cască Buck Rogers. Dinții mari Îi erau dezgoliți și Încleștați. Când Își declanșa tornada, polițiștii se făceau nevăzuți. Oamenii se Împrăștiau care‑ncotro. Se rotea Înainte și Înapoi În nori de praf, și fără Îndoială i‑ar fi strivit pe pietonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
în fundul gâtului... Uuuu... Ce mă doare... PARASCHIV: Unde? (Se apropie.) MACABEUS (Căscând gura.): Aici, aici... (Perfid, pe măsură ce simte apropierea lui PARASCHIV, se încordează; între mâinile sale bandajate încearcă să prindă o bucată de lemn.) PARASCHIV (Îi pune mina pe gură.): Cască! MACABEUS: Aaaa... (Lovește brusc, într-un gest caraghios de zvâcnire.) PARASCHIV (Primește lovitura, amuzat, îi smulge bucata de lemn și-l împinge pe MACABEUS, cu piciorul, din nou, la locul lui.): Ia te uită! (Hohot de râs.) De asta m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-i umerii.): Hei... domnule... (Își repetă de câteva ori mișcarea.) N-ați plecat? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Se trezește greu, chinuit, își freacă ochii, privește în jur, rămâne mai departe înfrigurat, ascuns sub pătură.): Ce e?... Ce?... (Își freacă mâinile, gâtul, cască.) Tu ești, Grubi? HAMALUL (Nemulțumit.): Eu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Frecându-și genunchii.): Brrr! Ce frig e la voi. HAMALUL: N-ați plecat încă? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Eu? Nu... HAMALUL (Posomorât.): Credeam c-ați plecat. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. Unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ați plecat încă? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Eu? Nu... HAMALUL (Posomorât.): Credeam c-ați plecat. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. Unde să plec? (Se ridică, își strânge pătura în jurul trupului și face câțiva pași.) Ce faci aici? HAMALUL: Mătur. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Cască.): Aha! De ce e așa de frig la voi, dimineața? HAMALUL: Nu știu... Așa e la noi... frig... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Observând, dintr-o dată, cadavrele păsărilor; speriat.): Ce-s astea? HAMALUL (Plictisit.): Păsări... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Palid.): Cum, păsări? HAMALUL: Păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de yarzi, culcată sub un acoperiș din fibre de sticlă oglindit în apa de un verde artificial, mirosind a clor și alte bactericide. De aceea gândurile domniei sale iau întotdeauna forma și vigoarea unor înotători și înotătoare cu ochelari negri și căști de cauciuc, întrecându-se cu mută îndârjire. One lap, two laps, three laps, four. I trust we're in the right country anyway. One, two, three, four. One, two, buckle my shoe. Three, four, shut the door. Și în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
șerpuit de țară. În pictură strălucea soarele. Cerul era senin. Această scenă bucolică era însă pe punctul de-a fi spulberată. Într-un desiș din prim-plan se afla o mică ceată veselă de confrați ai lui Robin Hood cu căști de oțel, ingineri a căror ultimă șotie era să mineze drumul și cu un tun anti-tanc și o mitralieră ușoară să traducă în fapt iminenta distracție. Erau așa de fericiți! Cum am ajuns la Wiesbaden? Am fost luat dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
noapte, foc prelungit, sau mai venea și din provincie câte o necesitate, atunci mă trimitea în delegație la subunitatea numărul doi, peste deal, în pădurea de la Șoptireanca, unde lucra linjerie pentru armată și tricota plăsuțe d-alea fine, fileuri, pentru căștile de le trimitea Ceaușescu lui Arafat, sau la Israel, pe unde mai avea comenzi, că se zvonea că tovarășul trăgea tare cu legăturile astea ca să-i împace și să ia Premiul Nobil pentru pace, dar așa s-a întâmplat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Kristine căscă. Se întoarse tot căscând, cu ochii închiși. Făcu trei pași. În clipa deschiderii pleoapelor, văzu cum o bilă verde se apropie cu repeziciune și o plesnește în falcă. Se chirci. Plămânii îi refuzară să respire. Cât despre ciclist, casca îi zbură cât colo și el fu proiectat la rădăcina unui platan. Atât Kristine cât și ciclistul leșinară. * Au fost duși la spital cu aceeași ambulanță. Pe la jumătatea drumului, Kristine și-a revenit. Nu era atât de grav rănită. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
întors cu spatele către scenă. Nu va vedea altceva decât cablul de oțel și toate cablurile sunt lipite de perete. Bez păru surprins. —Mașiniștii fac chestia asta de ani de zile, nu? Au un al șaselea simț. Oricum, au toți căști, așa că dac-o dau în bară, DSA-ul poate să strige la ei, să-i facă să dreagă un pic treaba. DSA-ul e directorul de scenă adjunct. Tot uit că pentru tine toate lucrurile astea sunt noi. Bun. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zboară oameni, întotdeauna se manevrează totul de jos, de pe punte. În felul ăsta poți să-l vezi pe cel care zboară când coboară. E mult mai sigur. Totuși, tipul din personalul de pe scenă care-i controlează coarda va vorbi prin cască cu tipul care se ocupă de mobilul ei, nu? Deci lucrează împreună. Și ea o să coboare în linie dreaptă sau oblic? Nu știu, zisei, aplecându-mă către șina cu știfturi, încercând să-mi imaginez coborârea vertiginoasă. Marie avea să străbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
teatrul. — Aici va sta cel care îi controlează mișcările lui Mary, ne spuse Bez, mie și lui Sally, arătând către un loc aflat la câțiva metri în spatele biroului directorului de scenă, de unde era condus spectacolul, în mare parte. O să aibă căști, după cum am zis. Cablul o să coboare de pe platforma de servicii și el o să-l lege de perete când nu e folosit. Ce se întâmplă cu coarda ei când ea e jos, pe punte? întrebai eu. Deschide cârligul cu care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe scenă. —Bine, strigă MM, acum că toată lumea e gata, o să ne întoarcem la scena de dinainte. Vine și Tabitha la locul ei? O coboară acum, se auzi vocea lui Bez, de undeva de sus, din depărtare. Iar se stricaseră căștile și acum toată lumea trebuia să țipe, lucru care nu îmbunătățea deloc ritmul în care se desfășurau lucrurile în acea după-amiază. Nu c-ar fi zis cineva că era dupăamiază; nici uitatul la ceas nu ajuta cu nimic, pentru că timpul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai fi rămas și loc. Louise, asistenta directorului de scenă, era în elementul ei. Un fel de omolog din spatele scenei al lui MM, Louise stătea calmă la masa ei, bifând replicile una după alta și vorbind mai tot timpul în căștile pe care electricianul șef tocmai le reparaseră. În fața ei, era monitorul de un verde nepământesc al televizorului pe care se vedea ce se întâmplă pe scenă. De jur împrejurul capetelor noastre se auzeau vocile actorilor, ale mașiniștilor și, din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
m-am întors. E ceva să te vadă omul îmbrăcată și îmbrăcată normal. Citi inscripția de pe tricoul meu și izbucni în râs. — Ok, nu e chiar normal. Hei, ia ascultați aici, zise către cei mașiniști, fiecare lângă cablul lui, cu căștile cu microfon pe cap. Ia ghiciți ce scrie pe tricoul lui Sam! „Barbie is a slut“1. Tare faza. — Asta în timp ce pe tine te sponsorizează fan clubul păpușilor Sindy 1? zise mașinistul cel mai apropiat. Am afișat un zâmbet până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se schimbară devenind mai bogate și mobilele înălțară, transformându-se în candelabre; pe scenă năvăli un șuvoi de oameni. O clipă, mi i-am închipuit pe mașiniști, tot trăgând de cablurile lor, cu comenzi scurte și rectificări auzindu-se în căști, în timp ce mobilele se aliniară perfect; după care, se auziră primele cuvinte din piesă și magia brută și familiară își făcu din nou efectul. Eram fascinată de sunetele și de formele din fața mea, de iluziile create înadins și am uitat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
oglinda uriașă și pătată care atârna chiar în fața lui, ciudat înclinată. Părea să facă minuni privitul în oglindă pentru nervii lui. Am dat ultimul colț și am ajuns la biroul adjunctului directorului de scenă. Louise vorbea precipitat la microfonul din căști. De pe scenă se auzea vocea lui Marie, care-și spunea unul dintre lungile sale monoloage. Vocea ei părea mai stridentă și mai agitată ca de obicei. Dincolo de masă, puțin mai la stânga, se afla Steve, țipând aproape pe mutește la mașinistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se întâmplă deasupra noastră. Unul dintre cei care lucrau în zona de servicii înainta pe podul fix; când ajunse la mijloc, se opri, lungindu-și gâtul, încercând să vadă ce se întâmplase cu cablul Tabithei. Am auzit un fâșâit în căștile mașinistului care stătea lângă mine, o voce care abia se distingea din cauza interferențelor și care venea de sus, de pe pod. Vocea întreba dacă mașinistul observase ceva în neregulă cu cablul. —Nimic. Ce naiba, dacă vă spun că nimic! Îți jur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și se întorcea pe pod, ușurel, de parcă nu s-ar fi aflat la zece metri deasupra pământului, pe o chestie care, practic, nu era decât o bârnă îngustă, flancată de cabluri de oțel. Vocea lui se auzi din nou în căști. Da, bine, frate. Vin, îi răspunse mașinistul de jos. Se întoarse către mine. Nu poate să vadă nimic, dar nici nu era de așteptat să vadă. Buba nu e nici aici, nici acolo sus. Trebuie să fie undeva pe schelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
el răspunde pân’ la urmă, că el e șefu’. Ete na. Deși, să știi că tipul e de admirat. Sus de tot, deasupra noastră, omul se aplecă și-și prinse o mână în jurul scripetelui. Steve își duse o mână la căști ca să nu-i cadă, în timp ce din ele se auzea un șuvoi de cuvinte. —Bun, zise el. Rezolvi și cobori, da? Se întoarse către noi, cu fața lui cea palidă și grăsuță care, la auzul veștilor, se umflase ca un pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-ți ia urma în felul acesta, remarcai eu. Am sunat și am spus că sunt pentru Violet, zise Ben, cu îngâmfare. După care m-am dus și le-am ridicat deghizat într-un curier pe motocicletă. Nu mi-am scos casca, așa că n-au putut sa-mi vadă fața. Violet ar fi trebuit, într-adevăr, să-l denunțe pe medicul ăla, zise Hugo, pe un ton dezaprobator. E cel mai neglijent și lipsit de profesionalism comportament de care am auzit până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
subliminală de remanență, de subzistență în realul subiectiv, în tărâmul Câmpiilor Elizee. Simbolistica trecerilor în diferite realități si în diversele forme ale existentului uman este redată cu acuitate și profunzime de „pălăria de paie”, pălăria care este un soi de cască magică a lui Pluto, casca vizibilului invizibil, casca trecerii dintr-o realitate în alta, dintr-o ființare în alt mod de ființare. Tramvaiul și birja sunt mijloacele real obiective de trecere dintr-un tărâm într-altul, sunt „luntrea lui Caron
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
în realul subiectiv, în tărâmul Câmpiilor Elizee. Simbolistica trecerilor în diferite realități si în diversele forme ale existentului uman este redată cu acuitate și profunzime de „pălăria de paie”, pălăria care este un soi de cască magică a lui Pluto, casca vizibilului invizibil, casca trecerii dintr-o realitate în alta, dintr-o ființare în alt mod de ființare. Tramvaiul și birja sunt mijloacele real obiective de trecere dintr-un tărâm într-altul, sunt „luntrea lui Caron” în care fie taxatorul, fie
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
în tărâmul Câmpiilor Elizee. Simbolistica trecerilor în diferite realități si în diversele forme ale existentului uman este redată cu acuitate și profunzime de „pălăria de paie”, pălăria care este un soi de cască magică a lui Pluto, casca vizibilului invizibil, casca trecerii dintr-o realitate în alta, dintr-o ființare în alt mod de ființare. Tramvaiul și birja sunt mijloacele real obiective de trecere dintr-un tărâm într-altul, sunt „luntrea lui Caron” în care fie taxatorul, fie birjarul primesc ortul
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]