11,246 matches
-
și chiar mai stau de vorbă. Dacă n-are cine să te ajute, moș Ilarion! S-au dus în Canada. Ca și cum nu i-aș avea. Au viețile lor, nu s-au dus de bine... Ba crăpau de bine. Aveau tot ce-și doreau. Între timp iese baba Catinca și aude spusele soțului. Ia nu-ți bîrfi copiii, ghiujule. Eu îi bîrfesc? Îi doare în cot de părinți. Dar vin în fiecare an pe la noi. Ca să avem și mai mult de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dreptate: rugăciunea intimă epata o sinceritate bonificată, un fel de troc reciproc avantajos; Dumnezeu stătea la tarabă, păcătosul se cotrobăia de mărunțiș: "Doamne, uite cum respir Dumnezeirea ta, cum suspin numele tău și cu câtă răbdare îmi duc crucea. Fac ce-mi ceri, Doamne, numai îngăduie-mi să primesc mântuire." În mânăstirea Fântânele, orgoliul sporea odată cu amăgirea: Tatăl nostru care... fii și tatăl meu măcar atunci când ei dorm și nu le mai trebuiești. 54. Petru și-a ales mânăstirea, precum apa curgătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prin straturile cu flori, ba prin vârfurile brazilor. Stă și se holbează ore în șir la iaz, la clopote, la grinzile podurilor, de zici că vrea să-și facă seama. Se caută în cărți, noaptea scrie până târziu Dumnezeu știe ce. Are o valiză de lemn încuiată cu lacăt chinezesc, am încercat să o deschid, dar belciugele sunt din platbandă de 8, prinse cu șuruburi. Părintele Ioan ar trebui să-i dea altă ascultare, i se urcă la cap atâta carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să acopere faptul că familiile au în mod firesc un singur venit și că ele au, tot în mod firesc, obligația să recurgă la un mod de supraveghere. În cazul opus, trebuie instituite prestări care să compenseze faptul că mama ce-și crește singură copilul nu dispune de nici un salariu (nu are soț) dacă decide să-l țină în permanență la domiciliu. Al doilea aspect al arsenalului legislativ destinat să favorizeze munca femeilor este constituit de concediul parental. Uniunea Europeană are o
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
-i scăpase de la sărăcie și de la robie În Închisoarea datornicilor. Mila față de oamenii schingiuiți sau omorîți picura de-a dreptul din lacrimile ei pentru Iisus. Ați auzit cine-i Soponaru? Îi Întrebă tata pe bătrîni. Că doară știm noi bine ce-o făcut, Îi răspunse moșu’, s-o bătut ca să nu vină colectiva peste oameni, da’ n-o biruit, săracu’... — Bine, bine, dar nu-l mai aduceți pe-aici că poate Încă-i urmărit, nu știe nimeni peste ce necazuri putem
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
al meu. A reapărut Însă la vreo doi ani, măritată cu altcineva și pusă strașnic pe aventură. Despre prietenul cu care mă tradusese știa că luase calea mănăstirii. O fi fost de la migdalarea ochilor ei negri asupra lui? Mă Întrebam ce aș fi făcut eu dacă i-aș fi văzut la propriu migdalîndu-se asupra mea... Mă Între bam unde aș fi fost acum dacă aș fi continuat să văd ochii indefinibili ai Ericăi... — Ascultă, Richi, am hotărît să-i răspund după
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din casă, peste potecă, până la poartă, ba ajunsese și în grădină . Era cenușie și rece, ca un val înghețat, și făcuse să se aplece capetele florilor nici măcar roua serii nu se mai așezase pe-acolo pe unde cursese tristețea. Știa ce-o să se întâmple: copilul o să se trezească înspăimântat și obosit, mama n-o să mai cânte (și ce glas duios avea!...), n-or să vorbească unul cu celălalt, iar ceea ce este acum doar cenușiu, o să se întunece încet-încet, dar noaptea durerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
strălucire..." "Ba nu, are chip de om!" Cine vorbise? Aaaaaaa! piatra cea nouă! Fusese adusă de două zile de un călător și, după cum se uitase la ea stăpânul, celelalte înțeleseseră că era ceva neobișnuit cu ea. Ar fi întrebat-o ce și cum, de unde vine și cine e, dar, ca un făcut, nu se putea sta de vorbă pe-ndelete. Ori era târziu, ori era altceva de discutat... "Eu L-am văzut, spuse piatra cea nouă. Nu de mult, acu' vreo două mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cum nu mai auzise niciodată copilul, răzbătea din muntele de zăpadă. Când a ajuns chiar lângă el, bătrânul s-a răsucit, și-a pus mâna streașină la ochi, să vadă mai bine... Copilul stătea nemișcat, cuprins de spaimă. Dar fie ce-o fi, își spuse. De asta am venit, să vorbesc! Poate că mă aude, poate că înțelege... Dar bătrânul i-a luat-o înainte: și-a deschis brațele, l-a cuprins ușor și l-a ținut așa, la pieptul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de învățat și, vorba ceea, când are un elev chef de învățat ?! (se spune că se poate învăța și așa, desenând sau cântând fără să-și bată capul cu cărțile pe care le vedeau la colegii lor de la alte școli; ce atâta învățătură : să știe să se "descurce" în viață spuneau părinții lor și s-o facă mai bine decât ei. E și asta o școală, nu?!) Cine sunt eu ? Se săturaseră de joc, se recunoscuseră fiecare și tocmai când să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
așa, deodată, în minte surâsul bărbatului aceluia când stingea lumânările, blând și trist: n-ai înțeles nimic. Și m-am simțit murdar, murdar de gândurile mele, de sărăcia, de invidia pe care n-o știusem până acum. Dar băiatul... Oare ce-o fi vrut să spună atunci că o să mă spele mai târziu?... Cum și Când adică?" N-am știut nici eu ce să-i spun. Tăcuserăm și ne uitam în flăcările care închipuiau oameni, case, castele, pasări... Așa se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că nu mai plânge", mi-am spus. Nu-i așa că vine?" a întrebat iarăși fetița. "Cine, copilă dragă, cine să vină ?" S-a uitat lung la mine . Cu uimire. Și reproș. Nu se mai uitase cineva așa la mine. Oare ce-o fi vrut să spună ? Stăteam unul lângă celălalt. Așteptam să spună ceva nu știu nici eu cum, dar de la o vreme am început să privesc ca ea, de-a lungul drumului. Nu se făcea s-o las singură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
la noi o cunoaște pe ea, știe că eu sunt fratele ei (da' cine nu ne cunoaște acum, de când cu pățania mea!)... Tot vin care mai de care și-mi caută vorbă, să vadă dacă răspund, mă îmbie cu mâncare ce-și închipuie, oare, că sunt un duh și nu eu, Lazăr, de-adevărat ?! Ba unii vin și pun mâna pe mine, pe urmă dau din cap așa, cu îndoială și mirare mare și pleacă iar când ajung la o zvârlitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lumina Lui... am să-mi las capul pe pieptul Lui și o să aflu toate... Alergam pe pajiște spre El așa de repede, de parcă zburam ! În jur, culorile străluceau cum nu știam să mai fi văzut vreodată ! Ce verde era iarba, ce smălțuite în toate culorile și parfumate erau florile ! Ba chiar și cerul era altfel, puteai gusta lumina , lumina care curge ca apa, te puteai sătura cu lumina și, cu cât te săturai, cu atâta ți-era mai sete de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-și schimba culoarea după cum era soare sau nor în ziua aceea, iar altă dată, una prin care te puteai uita la soare și-l vedeai rotund, întunecat și verzui fiindcă verde-gălbuie și subțire ca o foiță era piatra aceea sau ce-o fi fost... Dar secretul meu era altul : vroiam piatra aceea vrăjită de Poseidon (ce-ați făcut ochii mari?! Poseidon, zeul mării !...) el o făcuse așa ca să poată schimba în aur orice bucată de fier, chiar ruginită de-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
unde o să-l întâlnească pe tata... Cine știe ! Dar cu mine cum rămâne ?! Ce noroc că bătrânul ăsta mă ține pe lângă el... Nu că altfel n-aș fi avut ce mânca, dar când toți plecau pe la casele lor, seara, eu ce-aș fi făcut, așa, de unul singur ?! Și mai erau și poveștile lui, cu acel Dumnezeu al străinilor, cu Fiul Lui, cu oamenii de pe acolo... M-am uitat pe furiș la bătrân. Stătea cu ochii închiși. Știam că nu doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fi vorbind cu tatăl nostru... în limba acelor străini... doar a stat atâta vreme pe acolo... Într-un târziu, a tăcut și a deschis ochii. S-a uitat lung la mine și mi-a spus: Ei, haide, curaj ! Întreabă-mă ce vrei ! Și nu te mai foi atâta, c-ai să răstorni barca și de întrebat tot o să mă-ntrebi în cele din urmă. Hai, spune ! mă îndemnă el blând... Am înghițit din greu, am tras aer adânc în piept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-și pe nume fiii cât e ziua de lungă, iar negustorul, după ce a lăsat totul în grija fratelui lui, s-a pierdut și el în lume, să-și caute copiii... nimeni n-a mai auzit de ei... Dar tu, tu ce-ai făcut, tu...?! Tânărul : Eu, mamă, uite... mi-e greu să-ți spun... parcă îmi sunt străine cuvintele... Mama : Ce-ai făcut ?! Doar n-ai făcut închisoare ?! Ai furat, ai ucis ?! Ce-i cu tine ?! De ce nu spui nimic ?! Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spun, Toma era dintre ei. Când s-a arătat pentru prima dată El în fața apostolilor, după ce a înviat, Toma nu era cu ei. Ca și tine, nu i-a venit să creadă. Și ce crezi tu că a spus ?! Tu ce-ai fi spus ?! Mama : Să termine, să nu se folosească de tristețea mea, să mă lase-n pace ! Dacă vrea să mă convingă, să văd semnele de pe trupul lui, ca să cred că el e, și, în plus, că a înviat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
apreciezi competențele mele profesionale! Sper să pricepi că eu sunt cel care hotărăște cine și cui dă socoteală! ― Asta pe baza propriei dumitale gândiri și hotărâri privind desfășurarea evenimentelor... Ceea ce v-am spus adineauri rămâne În picioare. E treaba dumitale ce crezi și cum apreciezi răspunsul meu la imixtiunea În obligațiunile profesionale ale directorului spitalului și ale unui profesor chirurg! Așa că aștept telefonul dumitale - a sfârșit directorul, trântind receptorul În furcă. După acest dialog, care nu i-a făcut nici o plăcere
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să pot. Șanț adânc, nu șagă. Să strig, nici vorbă! Beat beat, da’ Îmi era rușine. Norocu’ meu o fost un zăvod de câine al ei. Hămăia de mai să trezească tot satu’. O trezit-o doar pe Dochița. Numai ce-o văd că vine la gard, cu o furcă În mână, și Întreabă: „Ei! Măi! Care ești acolo? De ce umbli horhăind În miez de noapte și nu lași lumea să doarmă?”... ― Și ai răspuns? - l-a Întrebat Petrică. ― Dacă nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
atunci... Târziu, spre miezul nopții, o altă locomotivă s-a așezat În capul dinspre apus al garniturii. ― Aista-i al nostru, Costache - a sărit bucuros Drâmbă. Ne-am furișat până la tren și am urcat În prima cabină de frânar. „Fie ce-o fi! Frânarii sau mecanicii nu vin câte doi și nu neapărat au pușcă” - gândeam noi. După scurt timp, marfarul a pornit. Nu am avut nimic de Întâmpinat până a doua zi către seară, când marfarul a oprit la peronul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
țară i se părea în unele privințe de preferat: să trăiască în tihnă, să-și rânduiască viața după placul inimii, să nu stânjenească pe alții și să nu fie la rându-i stânjenit, să aibă o gospodărie iată cam tot ce-și dorea, după o viață consumată în bună măsură departe de casă, prin orașe îndepărtate, în vremea când slujise cu zel cooperația română... Și, cu toate că în mod formal aștepta în continuare să se ivească vreun cumpărător serios, el se îngriji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vinzi casa de la țară, e adevărat? îl întrebă Ticu. Stelian își drese glasul oarecum stânjenit. Aș vrea eu și nu prea, îi mărturisi el. Și nici vreun cumpărător serios încă nu s-a găsit... Ei, asta se poate rezolva... Dar ce-o să faci după aia?... Vezi, asta e problema!... Nu știu... Rămâne de văzut... Eu am venit pentru Iorgu, care mi-a scris că pleacă... Da, Iorgu e mai norocos decât noi..., cu nevasta lui evreică... și cu băiatul ăla al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu câteva săptămâni mai devreme decât anunțase în scrisoare. De data aceasta el nu mai veni cu trenul, ci cu un Fiat de ultimul tip, nou și frumos, de culoare roșie, pe care și-l cumpărase nu de mult. Imediat ce-și parcă mașina în fața casei din Splaiul Unirii, în jurul ei se și strânse un grup de gură-cască, fericiți să admire pe viu un produs al avansatei tehnologii occidentale. Prietenos și binevoitor, Nando intră în vorbă cu ei și îi lămuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]