4,822 matches
-
femeia. Am uitat când flăcări la revere Conturau simțirea-surogat - Un conflict nebun, alambicat, Unde focul drepturile-și cere. I-am cerut iubirii o arvună - Rămășițe stinse pe un rug ( Ignorând destinul ignifug, Până și jăraticul răsună...). (din volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016) Citește mai mult I-am cerut iubirii să renascăDintr-un ciob de vis, instantaneu,Dar m-am poticnit de-același pleu,Pendulând aceeași udă iască.Să aprind, zadarnic vreau, scânteia,Roasă-s pân` la oase
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
azi femeia.Am uitat când flăcări la revereConturau simțirea-surogat -Un conflict nebun, alambicat,Unde focul drepturile-și cere.I-am cerut iubirii o arvună -Rămășițe stinse pe un rug(Ignorând destinul ignifug,Până și jăraticul răsună...).(din volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016)... X. PENDULUL SORȚII, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2269 din 18 martie 2017. În lumea noastră cât o gămălie, Ne cernem vise tapetate-n scrum. Funinginea înghite orbul drum, Sub soarele pierdut prin
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
de sloi. Degeaba imităm caligrafia Destinului, în vechiul său zapis! Oricâte ploi ne-ar stoarce fantezia, La poarta nopții nu-i nimic de zis, Când din cenușă s-a „născut” mumia Infernului cu iz de Paradis. (din volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016) Citește mai mult Atinși de frici, mai scuturăm perdeauaLa geamul viu al iernilor din noi,Înghesuiți în vechiul mușuroi,Ce-și cară fericirea cu ocaua.Prin visele-adunate în convoi,Sulemenim ades cu bidineaua(Strângându-ne
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
său de sloi.Degeaba imităm caligrafia Destinului, în vechiul său zapis! Oricâte ploi ne-ar stoarce fantezia,La poarta nopții nu-i nimic de zis,Când din cenușă s-a „născut” mumiaInfernului cu iz de Paradis.(din volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016)... XII. MI-E SÂMBĂTA CALVARUL..., de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2254 din 03 martie 2017. Mi-e sâmbăta calvarul ce-l târâi obosit Prin negura fecundă care-mi aține calea, Iar anii-mi
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
reazemă umbra de veșnic sihastru, Sfidând orizontul. Tăcerea îl ninge... Ca rege-al himerei și rob al iubirii, Revarsă în cosmos simțirile-i nude; Când versu-i vibrează - și jertfă, și jude, Se nasc diamante în sfera gândirii. Pe inimi de ceară depus-a scânteie, În suflete fade privind melancolic; Captiv risipit pe un cer diabolic, Ascuns-a în slove a patimii cheie. De vrei nemurire, ți-e soarta despotul - O lege infamă și aspră-a naturii; Să cauți amorul la granița
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
reazemă umbra de veșnic sihastru,Sfidând orizontul. Tăcerea îl ninge...Ca rege-al himerei și rob al iubirii,Revarsă în cosmos simțirile-i nude; Când versu-i vibrează - și jertfă, și jude, Se nasc diamante în sfera gândirii.Pe inimi de ceară depus-a scânteie,În suflete fade privind melancolic;Captiv risipit pe un cer diabolic,Ascuns-a în slove a patimii cheie.De vrei nemurire, ți-e soarta despotul -O lege infamă și aspră-a naturii;Să cauți amorul la granița
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
bugăt etc.Tot astfel, dau culoare narațiunii unele expresii: „l-a plesnit lenea“, “le trase clapa” și altele. Acțiunea se petrece pe vremea comuniștilor, când se rechiziționa pământul. Sunt bine surprinse diverse probleme sociale: ... XXVIII. LANSARE DE CARTE: SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2094 din 24 septembrie 2016. „Afectări organice sau totale”: Suflete de ceară Harul poetei Camelia Ardelean, beneficiară a mai multor premii literare, se manifestă din nou, încântând pe cititor cu
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
vremea comuniștilor, când se rechiziționa pământul. Sunt bine surprinse diverse probleme sociale: ... XXVIII. LANSARE DE CARTE: SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2094 din 24 septembrie 2016. „Afectări organice sau totale”: Suflete de ceară Harul poetei Camelia Ardelean, beneficiară a mai multor premii literare, se manifestă din nou, încântând pe cititor cu poemele pline de miez și profund sensibile din volumul Suflete de ceară, apărut la Editura Armonii Culturale, din Adjud, județul Vrancea, în
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
din 24 septembrie 2016. „Afectări organice sau totale”: Suflete de ceară Harul poetei Camelia Ardelean, beneficiară a mai multor premii literare, se manifestă din nou, încântând pe cititor cu poemele pline de miez și profund sensibile din volumul Suflete de ceară, apărut la Editura Armonii Culturale, din Adjud, județul Vrancea, în 2016. Asupra poemelor planează un benefic lirism, surprinzând: misterul zâmbetului melancolic; convertirea iubirii în dorință, în milă, regret, stingerea acesteia; elanurile pure ale sufletului; setea de cunoaștere, singurătatea, iluziile... Primul
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Culturale, din Adjud, județul Vrancea, în 2016. Asupra poemelor planează un benefic lirism, surprinzând: misterul zâmbetului melancolic; convertirea iubirii în dorință, în milă, regret, stingerea acesteia; elanurile pure ale sufletului; setea de cunoaștere, singurătatea, iluziile... Primul poem, Când suflete de ceară..., se vrea nu numai o poezie programatică, ci și o profundă meditație pe eterna temă a dramaticei existențe umane, incertă precum statuile de ceară. Poeta restabilește, cu mijloacele artei cuvântului, relația ... Citește mai mult „Afectări organice sau totale”: Suflete de
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
stingerea acesteia; elanurile pure ale sufletului; setea de cunoaștere, singurătatea, iluziile... Primul poem, Când suflete de ceară..., se vrea nu numai o poezie programatică, ci și o profundă meditație pe eterna temă a dramaticei existențe umane, incertă precum statuile de ceară. Poeta restabilește, cu mijloacele artei cuvântului, relația ... Citește mai mult „Afectări organice sau totale”: Suflete de cearăHarul poetei Camelia Ardelean, beneficiară a mai multor premii literare, se manifestă din nou, încântând pe cititor cu poemele pline de miez și profund
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
cuvântului, relația ... Citește mai mult „Afectări organice sau totale”: Suflete de cearăHarul poetei Camelia Ardelean, beneficiară a mai multor premii literare, se manifestă din nou, încântând pe cititor cu poemele pline de miez și profund sensibile din volumul Suflete de ceară, apărut la Editura Armonii Culturale, din Adjud, județul Vrancea, în 2016.Asupra poemelor planează un benefic lirism, surprinzând: misterul zâmbetului melancolic; convertirea iubirii în dorință, în milă, regret, stingerea acesteia; elanurile pure ale sufletului; setea de cunoaștere, singurătatea, iluziile...Primul
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Culturale, din Adjud, județul Vrancea, în 2016.Asupra poemelor planează un benefic lirism, surprinzând: misterul zâmbetului melancolic; convertirea iubirii în dorință, în milă, regret, stingerea acesteia; elanurile pure ale sufletului; setea de cunoaștere, singurătatea, iluziile...Primul poem, Când suflete de ceară..., se vrea nu numai o poezie programatică, ci și o profundă meditație pe eterna temă a dramaticei existențe umane, incertă precum statuile de ceară. Poeta restabilește, cu mijloacele artei cuvântului, relația ... XXIX. FURTUNĂ AFARĂ ȘI-N NOI, de Camelia Ardelean
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
stingerea acesteia; elanurile pure ale sufletului; setea de cunoaștere, singurătatea, iluziile...Primul poem, Când suflete de ceară..., se vrea nu numai o poezie programatică, ci și o profundă meditație pe eterna temă a dramaticei existențe umane, incertă precum statuile de ceară. Poeta restabilește, cu mijloacele artei cuvântului, relația ... XXIX. FURTUNĂ AFARĂ ȘI-N NOI, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2087 din 17 septembrie 2016. Cad trăsnete din cer, iar firul ierbii țipă, Căci grindina îl mușcă hapsân, clocotitor, Se
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
fânul verii, ars de gândurile tale; Vorbe nu mai sunt pe buze, depărtarea iți ia dreptul Să-mi șoptești taina în care, inima îmi sparge pieptul, Căci nu ești, n-ai fost să-mi fii într-o lume ca de ceară Unde respirația noastră flacăra de foc omoară, Dar sub pala care- și arde prin cenușa ei trăirea, Pietrele rămân să știe, unde am ascuns iubirea. Silvana Andrada Tcacenco-07.02.2015 Foto: Sabrina Andrada Referință Bibliografică: CONVOI DE CARE / Silvana Andrada
CONVOI DE CARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381514_a_382843]
-
Articolele Autorului ȘAH PLANETAR O tablă pătrată pe- o masă pătrată, Istorie, uitată, mințită, furată, Pioni care ară doar câmpuri de oase, Cu regi abdicanți și metrese frumoase, Șah!, spuse negrul dar albul omoară, Omoară și roșu și galben de ceară, Omoară cu ură și făr’ de măsură, Nebunul vorbește, e slobod la gură, Șah!, pierde tura controlul pe flancuri, Trimit escadrile de-avioane și tancuri, Peste o tablă alb negru și goală, Ideologică luptă, pur materială, Șah! și regina se-
ȘAH PLANETAR de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381512_a_382841]
-
TREI POEME Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2098 din 28 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Singurătate Privești în gol, în înserare, Când cupa dorurilor plină Ți se revarsă cu-ntristare. Privirea ta, demult, senină Se zbate palidă, cum ceara Topindu-și trupul, dă lumină. Ești singură în înserare, Afară plâng stele-n grădină, În carne simți o-nfiorare. Un cânt răzbate în surdină. În inimă se lasă seara Și în privirea fără vină... Arzând mocnit Arzând mocnit, ca focu’-n
TREI POEME de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381533_a_382862]
-
cheie ale volumului (înainte de a observa că dl Ioan Holban a ales și dânsul, pentru titlul prefeței, câteva cuvinte și expresii cheie). Am găsit, la rându-mi : „fiorduri”, „peșteri”, „caverne”, „pulberi de stele”, „ galaxii”, „praf celest”, „spații infinite”, „catapeteasma lumii”, „ceara care picură”, „lumânarea care lăcrimează”. Și eu și dl Holban am uitat să adăugăm „colivia”, care, deși nu revine frecvent în text, exprimă de fapt spațiul închis al unei existențe terestre din care autorul încearcă în continuare să scape. Din
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
reîntâlnire cu sufletul pereche ( Eu știu, Toamna mult râvnită ): Parfumul tău îl mai adun din haine / Și-l port în podul palmei ca trofeu, / Mă asaltează clipele din toamne, / Iar pasărea de noapte mă strigă tot mereu // Suspină lacrima de ceară-n lumânare, / Iar fruntea mi se pleacă obosită / Și mă întorc din nou la clipa-n care / Ne-om contopi în toamna mult râvnită (Toamna mult râvnită). Solilocviile revoltei Și totuși, deși timpuri s-au adunat deasupră-i, poetul nu renunță
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
acele două bucăți din piele din mai multe straturi, ce porneau de la jugul de pe grumazul calului de la hamuri și se prindeau de crucioiul legat în fața căruții. La unele hamuri mai simple pot fi și din funie.( n.aut.)], luna și ceara mamei mele”, înjurătura sa preferată și des utilizată la supărare, mai ales că fusesem invitat expres să ies din apă, dădeam din lăbuțe pe luciul apei, încercând să întorc albia spre mal. Tot aplecându-mă pe marginea ei, aceasta s-
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
un virus, ce ți-a pătruns în suflet ca Șekspirus, împărăteasă- a orhideelor, mimoză, contesa mea cea fără de nevroză. Demonii vântului turbat din miază-noapte, aruncă luna-n baltă pe la șapte, eu scriu pe-un pergament prea diafan, cu litere de ceară și șofran, zburăm deasupra cuibului de cuci, între tombale pietre, pruni sălbatici, cruci. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Căderea în Paradis / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1369, Anul IV, 30 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris
CĂDEREA ÎN PARADIS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374413_a_375742]
-
prelingeau, neșterse de vreme, picături din sângele Lui. Plecă apoi. Nu făcu nici doi pași că simți cum coșul trăgea îngreunat. Ridică ștergarul și... minune mare! Era plin cu ouă mari și roșii, iar deasupra lor strălucea o împletitură de ceară albă și frumos mirositoare, o lumânare pentru Sfintele Sărbători de Paști, cum, pe vremea ei, se ardea la Înviere. Și ușoară ca fugul, și bucuroasă de milostenia Cerului, înțelese că mâna Domnului o alinase pentru ce-i făcuse năprasnicul acela
POVESTE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374533_a_375862]
-
8-9) Mesajul Nirvanei a fost și enunțat într-un ritm alert, ca și cum autorul s-ar fi grăbit să își desăvârșească opera înainte de a-și respecta cuvântul de rămas bun rostit lângă sicriul soției, prin sticla căruia îi mângâia “chipul de ceară și miere”: “Adio, iubito! La/ curândă vedere.” (Poemul 25, p. 42) Universalitatea durerii-doliu, accesibilitatea limbajului și unitatea stilistică a Nirvanei atrag nu numai compasiunea, ci și empatia cititorului, stârnind dorința acestuia de a interveni cumva pentru a opri nimicitoarea adâncire
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
Blestemându-mi neputința... M-ai lovit în ce-am mai sfânt... Mi-ai distrus toată ființa! NOAPTE ALBĂ Iarăși s-a topit o noapte Între cearceafuri goale... Patefonu- a obosit Să tot îngâne dor și jale... Lumânarea și-a topit Ceara parfumată... Pe noptieră, un trandafir Pierde-o petală uscată... Ochii, iar nu au închis Luciul cu safire... Buzele nu s-au atins De paharul cu "iubire"... Corpul nu a tresărit... Nu a erupt vulcanul... Doar inima-nfundată-n perne Își
TIMPUL IUBIRII de ADA SEGAL în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373430_a_374759]
-
mi vorbești de-a ta dreptate și pedepse meritate? Pedepsește-mă, că vina, eu o port demult în spate! Și aripa ce ți-am dat-o, să te-naripeze iară Ai ucis-o fără milă, aruncând-o-n ploi de ceară. Mi-ai încercănat privirea, răvășind un vis tomnatic Și acum mă uit prin tine la tic-tac-ul fantomatic; În clepsidra dintre coaste-a mai rămas nemuritoare O secundă nemiloasă travestită-n dor, și doare Când îmi spui că, la picioare mi-
VOI ÎNVIA DIN TINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373425_a_374754]