1,795 matches
-
ca să-și facă apariția acolo. Era doar o chestiune de zile. Deși poate că nu era. N-o mai văzusem de vreo doi ani, era ciudat - Într-un oraș mic ca Aradul -, dar așa se Întâmplase. Arăta bine, Își Întinsese cearșaful În apropierea salciei la umbra căreia noi făceam experimente artistice. Mi-a arătat-o Leac, făcând un semn cu capul așa, Într-o doară, indicând-o ca pe o nouă atracție. El nu știa de legătura mea cu vrăjitoarea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
știa de dezastrul de după, n-a văzut nici cum mă schimb la față, Încremenesc. Era prea ocupat cu dezbaterea lirică. Dar când a băgat de seamă că stăm de vorbă - ea mă zărise la rându-i și mă chemase lângă cearșaf - , probabil m-a felicitat În gând. Deși n-am stat prea mult lângă ea, nu știam ce să-i spun, cuvintele Îmi stăteau În gât, când mi-a simțit stânjeneala, vrăjitoarea s-a acoperit cu un prosop. Eu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
făcut dragoste până la epuizare și abia când soarele împunge cerul cu primele lui raze reușesc să adoarmă îmbrățișați. Se trezesc pe la nouă și jumătate, cu senzația că după cât de scurt a fost somnul, o parte din oboseală a dispărut totuși. Cearșaful șifonat arată impudic frământarea senzuală a trupurilor, amintindu-le fiecare atingere, fiecare sărut pe care și l-au dăruit. Coboară împreună la micul dejun. Rochia neagră, cu guler bărbătesc, accentuează paloarea nopții nedormite de pe chipul Smarandei. Pe fața de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acordeon o melopee jalnică ce stăpânește peste întreg dezastrul. Pe chipul împietrit ochii sunt pe jumătate închiși, ca și cum încearcă să se apere de fulgerările brutale ale imaginilor din jur. În fața lui, puse direct pe caldarâm, două cadavre. De sub unul dintre cearșafurile pătate cu sânge ce acoperă trupurile iese piciorul mic al unui copil. Lângă o ambulanță afumată, doi medici dau primul ajutor nenumăraților răniți întinși umăr lângă umăr, din mijlocul cărora se ridică către cer urletele și gemetele muribunzilor. Marius surprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pahare, fără picior, cu margini drepte. Palma sorei medicale se strecoară sub ceafa lui, ajutându-l să bea. În timp ce soarbe lacom, un pârâiaș subțire pornește din colțul gurii, prelingându-se către bărbie. Se îneacă, tușește ușor și împroșcă picături pe cearșaf. Simte cum se înroșește, blestemându-și în sinea lui slăbiciunea. Fără nici un cuvânt infirmiera pune paharul pe tavă, apoi, cu o batistă albă, tamponează grijulie pielea umedă din jurul gurii lui. Înainte să iasă, aranjează cu mișcări sigure faldurile păturii, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fereastră neacoperită cu perdeaua și, prin crâmpeiul de geam, cerul spuzit de stele ce se întinde tăcut deasupra Bucureștiului. Întinde mâna și dibuie ceasul așezat pe noptieră. Ora trei a unei nopți se pare că iar lipsită de odihna somnului. Cearșaful mototolit și perna căzută lângă pat arată frământarea adusă de ciudatul vis. Își pune perna iar sub cap, o așează de mai multe ori, bătând-o cu palma, când pe laturi, când pe mijloc, încercând să găsească o poziție cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din sârmă, iar pe raftul de jos două perechi de pantofi, dintre care una fără flecuri. Sub chiuveta murdară, se vede un lighean plin cu apă de culoare rozalie care pute a permanganat de potasiu. Pe patul acoperit cu un cearșaf mototolit având numeroase urme de spermă îngălbenite și întărite, zace Rica, iubita lui Matolea. Complet goală, cu mâinile legate la spate și căluș în gură. Ochii aproape ieșiți din orbite păstrează expresia îngrozită ce-i însoțise ultimele clipe de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
comandă, oamenii se trântesc la pământ. Lovit de ceva pe umăr, Marius tresare violent, gândindu-se îngrozit că fusese luat la ochi de un trăgător ascuns printre copaci. E doar zăpadă dintr-un pom. Încearcă să-și aranjeze mai bine cearșaful găurit la mijloc, trecut peste cap ca un poncho mexican, ce înlocuiește echipamentul de camuflaj. Nicky reușise "la pont" să obțină din partea subofițerului casier al batalionului cearșafuri pentru tot plutonul. Nu întrebase nimic despre cum reușise asta, dar bănuiește. De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
copaci. E doar zăpadă dintr-un pom. Încearcă să-și aranjeze mai bine cearșaful găurit la mijloc, trecut peste cap ca un poncho mexican, ce înlocuiește echipamentul de camuflaj. Nicky reușise "la pont" să obțină din partea subofițerului casier al batalionului cearșafuri pentru tot plutonul. Nu întrebase nimic despre cum reușise asta, dar bănuiește. De când lumea, cei din serviciile manutanței sunt mai mult sau mai puțin niște hoți. Dar asta nu îl interesează pe el, e bucuros că în urma "aranjamentului" oamenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
umed. Sub privirea locotenentului tânăra se fâstâcește, dar ceva din căutătura ofițerului român o asigură că nu are de ce să fie speriată. Mult mai liniștită, se așează pe un taburet aflat lângă unul dintre cele cinci paturi metalice, acoperite cu cearșafuri care miros a clor și începe să tamponeze ușor fruntea celei care stă întinsă pe patul îngust, tip cazon. La vederea chipului cuprins de o paloare înspăimântătoare a bolnavei, Marius simte cum i se oprește inima, apoi începe să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
atunci mai cu fereală, că e păcat să nu vedem sfârșitul. Acasă, murmură visător Helmuth. Așezat pe vine, își strânge mai tare mantaua veche și ponosită pe trupul subțire apoi duce la buze țigara și trage cu putere. Patul moale, cearșafuri curate, plapuma călduroasă, focul care duduie în sobă. Acum, la cină, aș fi avut în față cârnăciorii făcuți de Gertrude. Mmmm! Ți-am povestit de ei, Karl? Da și nu numai odată, se aude mormăitura exasperată a celuilalt, un soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ușa aceeași femeie - În odaia din stîngă. Era o cameră luminoasă, soarele pătrundea prin două ferestre cu lemnul scrijelat, vopseaua - În parte căzută. În dreptul ușii un pat de alamă, obișnuit la vremea aceea. În pat, sub o cuvertură roșie și cearșaf alb, curat, schimbat, cred, anume pentru venirea noastră, stătea o femeie bolnavă. Împlinea În anul acela patruzeci și opt de ani; ne dădu „bună ziua” printr-o Înclinare vagă a capului, după ce grefierul rosti „sărut mîna” pe tonul șoptit al musafirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ornamentul în care intra cheia, cu o figurină cizelată în cap, schimba ușa (culoarea osului), era altă ușă decât orice ușă, culoarea purității, a ceea ce e imaculat... Patul era acoperit cu o pătură tot albă, de cămilă, cu țesătură densă, cearșafurile de olandă, de albeața zăpezii, perna, bogată, din aceeași pânză, rezemată de speteaza palului, spetează simplă însă, de culoarea minunată a paltinului lustruit... Plafoniera, un buchet de petale și lacrimi de cristal, fereastra lată dintr-o singură bucată și care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prin spațiu? întrebă arătând spre meditehniciana care asista la scenă: Nu vor să-mi spună. Tonul lui Burke deveni alinător și părintesc. ― Ei bine, poate că este încă prea dreveme să abordăm astfel de subiecte. Mâna lui Ripley țâșni de sub cearșaf și prinse brațul bărbatului, care fu surprins de iuțeala reacției și de forța degetelor. ― Fără texte. Mi-am revenit și nu mai e cazul să mă cocoloșiți. Cât timp? Carter Burke aruncă o privire meditehnicienei, care ridică din umeri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
imobilizeze umerii pacientei. Încă o mai țineau când în cameră dădură buzna un medic și doi tehnicieni. Așa ceva nu se putea întâmpla. Era imposibil! ― Nu... Nuuuuuu! Tehnii se străduiră să lege brațele și picioarele femeii care se zbătea ca turbată. Cearșafurile zburară. O lovitură de picor îl aruncă pe un mediteh, timp în care celălalt spărgea ochiul de sticlă al monitorului. Refugiat sub un dulap. Jones își privea înspăimântat stăpâna. ― Ține-o, urla medicul. Îmi trebuie oxigen și cinsprezece cc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
timp în care celălalt spărgea ochiul de sticlă al monitorului. Refugiat sub un dulap. Jones își privea înspăimântat stăpâna. ― Ține-o, urla medicul. Îmi trebuie oxigen și cinsprezece cc de... Dumnezeule! O explozie de sânge coloră brusc în roșu aprins cearșaful de deasupra, sub care ceva se ridică, dându-i o formă piramidală. Stupefiați, medicul și tehnicienii dădură înapoi. Cearșaful se ridică și mai mult. Apoi alunecă și Ripley văzu creatura. Meditehniciana leșină, iar medicul nu reușea decât să emită sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Ține-o, urla medicul. Îmi trebuie oxigen și cinsprezece cc de... Dumnezeule! O explozie de sânge coloră brusc în roșu aprins cearșaful de deasupra, sub care ceva se ridică, dându-i o formă piramidală. Stupefiați, medicul și tehnicienii dădură înapoi. Cearșaful se ridică și mai mult. Apoi alunecă și Ripley văzu creatura. Meditehniciana leșină, iar medicul nu reușea decât să emită sunete nearticulate; o larvă groasă, fără ochi, dar cu gura plină de dinți ieșea din toracele pacientei, frângându-i coastele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lăsase în urmă existența anterioară. Chiuveta era plină ochi cu veselă murdară, deși spălătorul de vase era gol. Purta un halat care, parcă îmbătrânea la fel de repede ca și proprietara lui. În camera de alături, lângă pat era un morman de cearșafuri și cuverturi. Jones dădea târcoale prin bucătărie, nădăjduind că va da peste vreo bucățică mai de doamne-ajută. Zadarnică osteneală. Bucătăria se menținea într-o stare de curățenie acceptabilă, în ciuda lipsei de cooperare a ocupantei acestor locuri. ― Hei, Bob! behăi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sunetul te copleșește și te sufocă. Cu un geamăt răgușit, Ripley se ridică în pat, încleștând mâinile pe piept. Respira greu, dureros. Inspiră adând și se uită în jur, prin camera minusculă. Lumina slabă a veiozei îi dezvălui pereții goi, cearșafurile căzute lângă pat, toaleta și comoda. Pe acesta din urmă, cocoțat pe partea cea mai înaltă, impasibil, Jones îi întorcea privirea. Își luase acest obicei la puțină vreme de la întoarcere. Când venea ora somnului, motanul se ghemuia lângă stăpâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
venea ora somnului, motanul se ghemuia lângă stăpâna lui până în clipa în care ea ațipea, după care se refugia pe comodă. Știa că Ripley urma să aibă coșmarul zilnic și prefera să-i lase tot patul. Cu un colț al cearșafului își șterse broboanele de sudoare de pe frunte, obraji, piept. Degetele căutară în întuneric o țigară în sertarul noptierei, dădu un bobârnac în capătul cilindrului și așteptă să devină incandescent. Ceva... capul se răsuci brusc. Nimic. Doar zumzetul ceasornicului. În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
scrâșnetul metalic îi păru asurzitor în liniștea profundă. Când spațiul dintre somieră și perete fu suficient, ea se ridică grijulie, cu spatele lipit de perete, și întinse mâna dreaptă spre vibratorul pe care-l pusese pe saltea. Degetele căutară pe cearșaf și cuvertură. Arma dispăruse. Femeia se ridică și se uită. Ea totuși lăsase pușca pe pat! O mișcare abia perceptibilă îi reținu atenția și capul se răsuci spre stânga. Nu se terminase mișcarea și ceva oribil cu multe picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu era în ordine. Gândindu-se la numeroasele dispozitive aspirante pe care le simțise atașate de corpul său, Gosseyn ridică încet brațele. După aceea, îndepărtă cuvertura subțire de pe partea superioară a corpului său. Părea să fie ceea ce simțise el: un cearșaf. Acesta se mișcă ușor și astfel, după doar câteva clipe mâinile și brațele îi erau libere pentru următoarea mișcare. Cu mare atenție, pipăi și patul. Și, dintr-o dată, descoperi niște tuburi de cauciuc. Zeci de tuburi. Erau atașate la dispozitivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
posibil?... Ideea care-l sperie fu aceea că acum era exact ca atunci când corpul lui Gosseyn Trei se trezise după ce capsula spațială fusese adusă la bordul navei de luptă Dzan. "...Mă aflu aici dezbrăcat (așa se simțea), acoperit cu un cearșaf subțire..." Își mișca ușor mâinile și brațele. Și nu mai avu nici o îndoială: era un cearșaf, și nu era gros; și în afară de acestea, nu părea să mai aibă alte haine. Degetele sale atinseră pielea caldă. Încet, cu grijă, trase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Trei se trezise după ce capsula spațială fusese adusă la bordul navei de luptă Dzan. "...Mă aflu aici dezbrăcat (așa se simțea), acoperit cu un cearșaf subțire..." Își mișca ușor mâinile și brațele. Și nu mai avu nici o îndoială: era un cearșaf, și nu era gros; și în afară de acestea, nu părea să mai aibă alte haine. Degetele sale atinseră pielea caldă. Încet, cu grijă, trase de cearșaf; îl îndepărtă de pe partea de sus a corpului său. Apoi, la fel de încet, ridică mâinile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
subțire..." Își mișca ușor mâinile și brațele. Și nu mai avu nici o îndoială: era un cearșaf, și nu era gros; și în afară de acestea, nu părea să mai aibă alte haine. Degetele sale atinseră pielea caldă. Încet, cu grijă, trase de cearșaf; îl îndepărtă de pe partea de sus a corpului său. Apoi, la fel de încet, ridică mâinile în sus pipăind. Atinse o suprafață plată. La mai puțin de douăzeci de centimetri de pieptul său, calculă el. Și când încercă să se ridice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]