1,529 matches
-
nu e așa de searbădă, sunt zile în care petrec timp cu Maurizio mai mult ca oricare membru al familiei lui: patruzeci de minute cu metroul un drum și uneori chiar două în aceeași zi, apoi ne auzim vocile în celular, în convorbiri lungi și fără noimă; în zilele în care nu e foarte ocupat, ne scriem mesaje întruna, până obosim. În metrourile aglomerate stăm lipiți unul de altul și ne adulmecăm cu privirea. Desigur, momentele astea sunt cele mai plăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o spun, cu voi pot fi sincer, pentru că nu faceți parte din lumea mea. Da, eu sunt foarte sincer în afirmația mea și nu știu ce s-ar întâmpla dacă ar trece mai multe zile și nu i-aș auzi vocea în celular, nu i-aș pipăi trupul în metrou sau măcar să-i fi văzut scrisul bine alcătuit în mesaje lungi și întortocheate. Se aude o voce iritată din audiență. Un spectator se urcă pe scenă și se repede la Maurizio, îl împinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
arcuite, în care ține mereu o floare, îi incită simțurile de mult amorțite, dar nu-și poate ieși complet din țesătura deasă și troglodită a condiției lui. E un impostor și un cavaler ratat. Lancea și sabia lui sunt internetul, celularul și metroul. Singurele instrumente de care se ajută să iasă din suficiența de zi cu zi. El nu admite și nu-și recunoaște iubirea pentru Pulcheria pentru că îi e frică. O spaimă existențială, pe care nu o poate înțelege nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
total sevei acelei flori miraculoase.) Scena 11 (sau ultima scenă) (Două jumătăți tăiate de vagon de tren ocupă extremitățile scenei. Pe banchete, de-o parte și de alta, stau Pulcheria și Maurizio cu câte un laptop pe picioare și un celular la ureche susținut de mâna stângă. Lovesc febril tastatura și intonează în telefon patetic ceea ce scriu. Sau, mai degrabă, transcriu ceea ce vorbesc. Scriu și își răspund în același timp și dicteul lor automat se suprapune. Chiar dacă textul lui și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
e nevoie să mă lipesc, căci îl simt cu fiecare tresărire. P: De-a dreptul grețos! Încetează! E ridicol tot ce spui. Tot ce s-a petrecut între noi a fost ridicol. Eu te-am iubit într-adevăr. Nu cu celularul, nici cu e-mail-ul, nici cu aglomerația din metrou. M: Și eu te-am iubit și încă te mai iubesc cu toată ființa mea și în plus cu telefonul, cu e-mail-ul și cu orice altceva ce mi te-ar putea aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și ne bucură clipa. Pe masă, pe lângă cupele de vin, se află un platou cu banane pentru a reține atenția lui M.M., fotografia unei fete frumoase dăruită prietenului meu de un ghețar, Okurina mototolită, în fața lui sicraN, laptopul, floarea-soarelui și celularul Pulcheriei, o carte pentru copii, intitulată "Darurile Mării", și "Povestea Poveștilor" a lui Creangă, într-o ediție îngrijită cu ilustrații. Și fiecare dintre oaspeții mei țin câte o oglindă cu două fețe magnificatoare în mână, în care-și reflectă chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mine la un reportaj. Îmi explică. Deci, ne apucăm de lucru chiar acum. Ne retragem în camera noastră și lucrăm. Însă fără nici o înregistrare. Singura dovadă fiind ce scriem și o poză împreună. Am stat practic izolați. Mi-a luat celularul, tot. Și când adormi pe fotoliu (îmi lăsă mie patul) îi căutai prin buzunar: portofelul. Vroiam acum să-i iau un bilet pe care erau scrise probabil mai multe destinații. Ce faci? Din reflex dau să fug, însă mă prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai întâlnit "întâmplător" de câteva ori și a fost nemaipomenit de fiecare dată nu ne-am mai culcat decât de vreo două ori și nu a fost nimic premeditat, forțat soarta ne-a fost dulce, pețitoare). Îmi dăduse numărul de la celular, deci pentru a veni și el când vroiam eu deși el venea și-așa exact când trebuia însă l-am aruncat. Și atunci, într-o noapte la bar, sincer surprinsă, m-am bucurat (m-am înveselit toată) când se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
din cartelele de pontaj într-un closet. Am forfecat, am răzuit și-am răsturnat substanțe volatile peste hălci din documentația de execuție, în proporții asigurătoare că nu voi fi nici iertat, nici întemnițat la pofticioșii de mozambicani (în ale căror celulare, integritatea anală ți-era, într-adevăr, pusă sub tăgadă). Limitîndu-mă strict la pagubele ce făceau necesară trimiterea mea disciplinară în țară și eliberîndu-mă, în acest chip, pentru misiunea sugerată de talmudist. Am distrus tot ce-am crezut. Mi-au desfăcut
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gândise cu febrilitate în care sediu va fi depus vorbărețul conducător de metrou. Dacă era să fie vărsat în arest la Inspectoratul General de Miliție (clădire în care, pe vremuri, își desfășurase activitatea și bunul nostru Ulpiu Sargețius Galopenția). În celularul Securității de pe Calea Rahovei. Sau după gratiile cine știe cărei Unități Militare. Dacă era să se întrebuințeze una dintre aceste trei variante, trupa sa n-avea nici cea mai scheletică șansă să-l scape. Cum să-l scape?! Jumătate din trupă gîdilîndu-i pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
crezi că e neapărat necesar, pot s-o anunț... - N-ai cum, Centrul nu comunică cu exteriorul și nici invers. - E un punct de vedere, și anume al tău, Însă quod licet Iovi... știi cum se spune, nu? Am scos celularul roșu, am apăsat singura lui tastă și când l-am dus la ureche, am auzit deja vocea seacă a Evelinei: - Ascult. - Unde ești? am Întrebat. - Într-un avion, la 9.500 de metri altitudine, a venit excedat răspunsul. Ascult. - Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de managementul relațiilor publice. Se reeditează în fiecare an. Am șase sute de studenți pe serie. Cumpără cartea, că altfel nu-i trec“. Alunecăm spre morți. Încerc să amân inerentul schimb de informații: „Știi că s-a dus și...“. Îi sună celularul. Se uită la aparat, se joacă cu niște butoane. Zâmbește înduioșat: „E nepotu’. E în campanie la Slobozia cu șefu’. Inaugurează o porcărie. De plictiseală îmi dă bipuri“. Ușa cabinetului se deschide. Iese cel de dinaintea mea. Intru zorit. Îmi strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
imaginea de titan al gândului țopăitor (al culturii, mai nou!) nu prin operă, ci prin faptul că vii 2-3 ore la Bibliotecă, ești văzut moțăind între cărțile aduse de șofer, molfăind un pix sau țigareta și dând indicații agitate la celular. Impostorii cultivă această imagine, cu oarecare șarm la plebe (inclusiv la cei din sala de lectură), dar care se dezumflă la prima ieșire publică când trebuie să facă dovada concretă a prezenței lor. Exemplul cu emisiunea despre 23 August din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pluta. Acum a ajuns să-și schimbe costumul de baie de șapte ori pe zi, ceea ce sigur e un semn de instabilitate psihică. O iubesc și vreau să-i fie bine, nu să ajungă la chimioterapie. Lauren Își deschise micul celular argintiu și o sună pe Tinsley, care spuse că vine În zece minute. Silueta În bikini ne făcu apoi cu mâna de pe terasă și dispăru. —Întotdeauna Închiriază casa aia de Ziua Muncii. O să-ți placă de ea, mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
speram să economisesc un pic de timp căutând mai întâi în sertar. O dată în viață, am avut noroc. Lipit pe un plic cu aspect oficial, chiar cum deschideai sertarul, era un bilețel verde, pătrat, cu trei cuvinte scrise pe el: „Celularul lui Gordon“, urmate de un număr compus din zece cifre, care începea cu prefixul 917. Am dezlipit bilețelul de pe plic și l-am pus pe birou, lângă telefon, și abia atunci am văzut că pe plic mai scria: „A se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Religiile propovăduiesc toleranța, dar au generat foarte multă violență. Transcendența e un ghid. Și o mare speranță. Nici filosofii nu au reușit încă să decodeze convingător tăcerea lui Dumnezeu. Roagă-te lui Dumnezeu dar nu ca și cum l-ai suna pe celular. Împărăția cerului este o speranță, nu o recompensă. Ateism înseamnă refuzul speranței. Noi credem în Dumnezeu! Dar nu știm dacă și reciproca mai e valabilă. Sufletele pot fi pustiite și de o prea dietetică evlavie. Visul poate fi liftul spre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Melodia mult dorită venea dinspre geanta Danei. Precis erau vești de acasă. Dana, care și ea aștepta din moment în moment acest semnal, cu o grabă și o îndemânare specifică celor nerăbdători să afle o știre de mare importanță, scoase celularul și-l duse în mod firesc la ureche. Tipul, îmbrăcat neglijent și zoios, după ce și-a declinat identitatea reprobabilă și a prezentat și o legitimație destul de dubioasă, începu să-și expună marfa, cu precizie de acrobat, pe locul rămas neocupat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
eram chiar așa. Dar niciodată nu sîntem la fel, de la o generație la alta, de la un an la altul... Fiecare cu vremea lui. Deși îmi pare că este o vreme perpetuă... perpetuum mobile... Că tot era vorba de telefoane mobile. Celulare. Ah, celularele... Ei, învățămîntul se duce de rîpă în țara asta... și grevele nu rezolvă nimic. Politicienilor nu le pasă... Ce reformă? Nu văd nici o reformă. Dar ce reformă ar putea într-adevăr să schimbe cursul vremurilor? Și ce reformă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
așa. Dar niciodată nu sîntem la fel, de la o generație la alta, de la un an la altul... Fiecare cu vremea lui. Deși îmi pare că este o vreme perpetuă... perpetuum mobile... Că tot era vorba de telefoane mobile. Celulare. Ah, celularele... Ei, învățămîntul se duce de rîpă în țara asta... și grevele nu rezolvă nimic. Politicienilor nu le pasă... Ce reformă? Nu văd nici o reformă. Dar ce reformă ar putea într-adevăr să schimbe cursul vremurilor? Și ce reformă ar reuși
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
avu destule aventuri Înainte de a-l Întâlni, În 1952, pe Serge Clément, care Își termina atunci specializarea În chirurgie. Peste ani, lui Bruno Îi plăcea să spună: „Vreți un portret al tatălui meu? Luați un maimuțoi, echipați-l cu un celular și veți avea o idee despre individ.” Evident, la vremea aceea Serge Clément nu avea celular; era Însă, ce-i drept, destul de păros. Pe scurt, nu era frumos deloc; respira Însă o virilitate puternică și elementară, care avea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
specializarea În chirurgie. Peste ani, lui Bruno Îi plăcea să spună: „Vreți un portret al tatălui meu? Luați un maimuțoi, echipați-l cu un celular și veți avea o idee despre individ.” Evident, la vremea aceea Serge Clément nu avea celular; era Însă, ce-i drept, destul de păros. Pe scurt, nu era frumos deloc; respira Însă o virilitate puternică și elementară, care avea s-o seducă pe tânăra internă. În plus, avea proiecte. O călătorie În Statele Unite l-a convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În evidență la șopârle primitive precum Lacerta agilis; foarte probabil, ea implica prezența unui sistem nervos central, plus Încă ceva. Acest ceva rămânea un mister absolut; apariția conștiinței nu părea să poată fi legată de nici un element anatomic, biochimic sau celular; era descurajant. Ce-ar fi făcut Heisenberg? Ce-ar fi făcut Niels Bohr? Trebuia să se distanțeze, să judece; să iasă În natură, să asculte muzică. Noul nu se produce niciodată prin simpla interpolare a vechiului; informațiile se adăugau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a homosexualilor. B27 SERI. B27 seri - foaie de-agățat puberi. 28 de pagini de rahat Înmiresmat de poponar. Fițe, scheme, figuri. Decât ca ei, mai bine ca italianul de la masa de colo: mai burtos și mai chel decât mine, cu celularul mai mic, iar lângă el, cu o gagică cu țâțe mai grozave decât tot ce-am pipăit eu vreodată. B27 seri cu una ca aia! Țâțele ei meritau toate pliantele publicitare din lume. Și n-ar fi stricat și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de căprioare traversau șoseaua în fugă, urmate de mormăitul furios al urșilor. Un ger năprasnic pișca, de acum, degetele pelerinilor. Umblau cu mâinile băgate în buzunare până la cot. Din vârful brazilor ciorile croncăneau jalnic. Deși prins între pieptar și maiou, celularul reuși să-și ridice țârâitul până la urechea lui Leo. Când acesta ridică receptorul, un glas fără rost de vesel îi ceru să-și aleagă un număr de la 1 la 90. 29, bâigui profesorul. Ia să vedem, să vedeee...! Aha! ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
camera mea. Haideți - dacă ne grăbim, am putea ajunge înaintea lui. Mark afișă un zâmbet superior în urma lor când ieșiră grăbiți dn cameră. — Mă uimește că oamenii încă se bizuie pe mijloace de comunicare primitive, spuse el. Ți-ai adus celularul cu tine, nu-i așa, Thomas? Bătrânul bancher clipi surprins. — Exact: sigur că l-am adus. Niciodată nu mă despart de el. De ce nu m-am gândit până acum? Îți amintești unde l-ai lăsat? — Cred că în sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]