6,376 matches
-
care ai iubit-o.... Sunt un ticălos. Josăphine ridică din umeri: — Nu am întâlnit niciodată ticăloși sau sfinți. Nimic nu e pe de-a-ntregul alb sau negru, cenușiul învinge. Cu oamenii și sufletele lor e la fel... Ești un suflet cenușiu, ca noi toți... — Astea sunt doar cuvinte... — Și ce ți-au făcut ție cuvintele? Îi spusesem să se așeze, iar ea îmi povestise totul, dintr-odată, în termeni exacți. Clămence se retrăsese în camera ei. Știam la ce lucrează acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu moartă și înecată, ci așa cum o văzusem prima oară, vie și îmbujorată și proaspătă ca grâul necopt, în aceeași sală, umblând printre mese și aducându-le băutorilor stacane cu vin de Toul și de Vic. Flăcările lăsaseră locul vălătucilor cenușii care ieșeau din vatră pentru a dansa prin sală, lovindu-se de tavanul afumat. Atunci, Bourrache, cu o încetineală de taur epuizat, a întors chipul spre mine, chipul acela fără nici o expresie, apoi s-a sculat, a întins mâinile mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
viață, vremuri, despre tot și despre nimic. Mi-am amintit de Mazerulles, secretarul inspectorului de la Instrucțiune, pe care mersesem să-l văd imediat după moartea Lysiei Verhareine. M-ar fi bucurat să-i revăd capul acela ca un nap, tenul cenușiu, ochii de câine plouat ce așteaptă o mână care să-l mângâie. M-am îndreptat spre Piața Carmeliților, unde se găsea clădirea Inspectoratului. Nu mă grăbeam. Simțeam că scăpasem de o greutate nedefinită, și revedeam figura lui Mierck când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de diferiți. Într-o zi, pe 13 iunie al aceluiași ani, când umblam din nou de-a lungul malului, după ce trecui de pod, se auzi foșnetul ierbii în spatele meu. El era. Mai mare decât în amintirile mele, cu un păr cenușiu, aproape alb, dat pe spate, îmbrăcat în negru și cu pantofi impecabili, ceruiți, ținând în mâna dreaptă un baston terminat cu o mică măciulie de fildeș. Mă privea fără să mai facă vreun pas. Cred că mă auzise trecând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cum trăise. Părintele Lurant îmi povesti că a avut parte de o înmormântare de ministru, cu tot ceea ce regiunea avea mai important și mai frumos. Bărbații erau îmbrăcați în negru, femeile în culori închise, cu chipul acoperit de o voaletă cenușie. Episcopul venise și el, precum și prefectul și un sub-secretar de stat. Cortegiul se îndreptă spre cimitir, unde fu ținut un discurs, de către succesorul lui Destinat. Apoi Ostrane își jucă rolul. Așa cum trebuie. Cu lopata și cu mania lui. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu avea nimic în comun toate cele pe care le văzusem. Patul era mic, strâmt, făcut pentru o singură persoană și de o simplitate de călugăr: un cadru din fier, o saltea, fără ornamente. Nimic. Pereții erau tapetați cu țesături cenușii, fără tablouri, fără decorațiuni de vreun fel. Aproape de pat, o masă mică pe care era așezat un crucifix. La piciorul patului, necesarul pentru toaletă, o cană și un vas. De partea cealaltă, un scaun înalt. În fața patului, un birouaș pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-o eu, era fără îndoială un tertip ca să nu-mi pun adevărata întrebare, cea pe care refuzăm s-o vedem ivindu-ni-se pe buze, în minți și în suflete, care nu sunt, e adevărat, nici albe, nici negre, sunt cenușii, suflete cenușii, așa cum îmi spusese cândva Josăphine. Cât despre mine, iată-mă aici. Eu nu am trăit. Doar am supraviețuit. Mă înfior. Destup o sticlă de vin și beau meditând la fragmente din timpul pierdut. Cred că am spus totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
era fără îndoială un tertip ca să nu-mi pun adevărata întrebare, cea pe care refuzăm s-o vedem ivindu-ni-se pe buze, în minți și în suflete, care nu sunt, e adevărat, nici albe, nici negre, sunt cenușii, suflete cenușii, așa cum îmi spusese cândva Josăphine. Cât despre mine, iată-mă aici. Eu nu am trăit. Doar am supraviețuit. Mă înfior. Destup o sticlă de vin și beau meditând la fragmente din timpul pierdut. Cred că am spus totul. Am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
camera, ajungând la concluzia că nu avea rost să Încerce s-o decoreze cu altceva decât cu fanioanele grupei lui de studiu și cu fotografii de tigri. S-a auzit un ciocănit În ușă. — Intră. O față Îngustă, cu ochi cenușii și un zâmbet vesel, a apărut În ușa Întredeschisă. — Ai un ciocan? — Nu, regret. Poate că are unul doamna Doisprezece sau cum s-o fi numind. Străinul a pătruns În cameră. — Ești un locatar al acestui azil? Amory a Încuviințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
obligat să aprobe. M-am gândit să locuiesc pe campus, a spus, dar se zice că-s așa de puțini boboci, Încât se simt pierduți. Trebuie să stau puțin și să studiez ce-ar fi de făcut. Băiatul cu ochi cenușii s-a hotărât să se prezinte: — Mă cheamă Holiday. — Pe mine Blaine. Și-au strâns mâna la nivelul șoldurilor, cum era la modă. Amory a rânjit. — La ce liceu ai fost? — Andover. Dar tu? — La St. Regis’. — Nu mai spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care i-a plăcut de la bun Început. Despre cei doi Holiday se zvonea că ar fi gemeni, dar În realitate cel cu părul negru, Kerry, era cu un an mai mare decât fratele său blond. Kerry era Înalt, cu ochi cenușii, plini de umor, și cu un zâmbet spontan, cuceritor. El a devenit imediat mentorul casei, secerătorul spicelor care se Înălțau prea obraznic, cenzorul trufiei și distribuitorul de umor satiric de o calitate rară. Amory a pus pe masa viitoarei lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de aprilie, care păruse intangibil În lungile amurguri de primăvară. Seară după seară, cântecele studenților din anul terminal plutiseră peste campus cu o frumusețe melancolică, iar prin carapacea conștiinței sale de boboc pătrunsese o devoțiune profundă și respectuoasă față de zidurile cenușii și vârfurile gotice și tot ce simbolizau ele, ca depozitare ale unor vremuri defuncte. Turnul vizibil de la fereastra lui, care se avânta În sus și creștea, transformându-se Într-o turlă, aspirând spre Înalt până cînd vârful Îi devenea invizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un mediu umed. Amory l-a examinat cu scrupulozitate, așa Încât mai târziu l-ar fi putut desena - Într-un fel - până În cele mai mici amănunte. Gura-i era dintre cele despre care se spune că exprimă sinceritate și avea ochi cenușii, fermi, care se mișcau lent de la un membru al grupului la altul, cu doar o părere de expresie interogativă. Amory i-a observat mâinile: nu erau deloc fine, dar păreau Îndemânatice, extrem de puternice. Erau mâini nervoase, care se odihneau ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
urmă au ieșit să ia o gură de aer. Creierul lui Amory lucra Încet, străduindu-se să asimileze ceea ce se Întâmplase și să separe urzeala adevărului de imaginile haotice ce-i Încărcau memoria. Dacă dimineața ar fi fost rece și cenușie, ar fi reușit să apuce numaidecât frâiele trecutului, dar era o zi de mai din cele care fericesc uneori New York-ul, când aerul de pe Fifth Avenue e ca vinul slab și ușor. Amory nu dorea să afle cât și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și când Burne s-a cocoțat pe marginea mesei și s-a lansat În discuția cu Tom, l-a examinat pe acest revoluționar cu mult mai multă luare-aminte decât până acum. Cu fruntea Înaltă și bărbia puternică, având În ochii cenușii, cinstiți, ca ai lui Kerry, o anumită finețe, Burne era un tânăr care-ți insufla pe loc ideea de masivitate și securitate. Era Încăpățânat, evident, dar Încăpățânarea sa nu era rigidă, iar după ce l-a ascultat vorbind cinci minute, Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
orice critică a lui ROSALIND Încetează În fața frumuseții ei. Cosițele Îi strălucesc cu luciul acela auriu a cărui imitare stă la baza industriei de vopsele de păr. Gura ei, oricând Îmbietoare la sărut, este mică, ușor senzuală, tulburătoare. Are ochii cenușii și tenul imaculat, cu două pete discrete de culoare. E zveltă, dar atletică, cu corpul dezvoltat armonioș și e o Încântare s-o urmărești cum pășește Într-o cameră, cum umblă pe stradă, cum leagănă În mână crosa de golf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de bronz o urmau ținându-i trena, dar nici unul nu era cel adevărat. Ea se întoarse și, pentru că nu suporta copiile, pocni din degetele-i de alabastru - heruvimii intrară în pământ. Impropriu spus pământ, de fapt căzuseră într-un nor cenușiu, pentru că visul Contesei avea loc, ca de fiecare dată, în Rai. - Horațiuuu! Horațiuuu! Vocea ei cristalină se lovi de harpa unui înger absent. Undeva, pe Pământ, un puști negru de la N.A.S.A. sări în sus de bucurie - primise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cauză nobilă. Că trebuie să-și apere Contesa. Că „erou” vine de la „eros” și că trebuie să-și accepte soarta din dragoste pentru umanitate. Simțea în cap o tensiune fierbinte, de parcă piciorușele tuturor martirilor lumii jucau tontoroiul pe materia lui cenușie, stârnind praful și nerăbdarea adevărului. Se ridică în picioare și-și apropie vârful nasului de vârful nasului lui Smith: - Are you talking to me? Horațiu emana o forță suprapământeană, doamnei Popa i se făcu frică de oglinda imensă care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cam cu o jumătate de oră înainte de întâlnire și m-am plimbat în sus și în jos ca un fraier, căci cartierul era anost, doar blocuri și ceva spălătorii, iar casa de cultură nu făcea notă discordantă, fiind și ea cenușie și fără personalitate. Mi-aduc aminte că am mai trăit o dată acest sentiment, eram prin clasa a cincea și, nu-mi aduc aminte de ce, m-a dat afară din clasă, făcusem ceva, evident. Nu m-am sinchisit eu prea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și stimulează. Arta este maleabilă și neobișnuit de răbdătoare. Oamenii sunt uneori încăpățânați, dar receptivi la explicații. Ce‑i drept, cred că știu ei mai bine, dar Rainer chiar știe mai bine. Colegii de școală sunt o turmă de miei cenușii, neștiutori și necopți. Povestesc ce‑au făcut în week‑end cu câte o fată, fie într‑un subsol din casa părinților, special amenajat, fie în camera proprie a locuinței confortabile din cartierul Hietzing, fie în pădure la cules de ciuperci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
încep să se gândească la lucruri inutile. La cele necesare ar face bine să nici nu mai înceapă să se gândească. Viața e luminată de lucrurile de prisos, atunci când banii nu‑ți prisosesc. Altfel, viața de zi cu zi e cenușie. N‑ai mai fost de patru săptămâni la întrunirile de seară și tocmai acum ar avea nevoie d etine pentru lipit afișe (mama către Hans). Scutește‑mă (Hans către mama). Apoi ea citează sec dintr‑o carte. Până spre mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
limpede de pui, în care plutesc iarăși niște chestii nedefinite care o tulbură. Să sfâșii cu dinții noile fuste Conny, care sunt acum la modă, ar fi încă un lucru pe care l‑ai putea face. În ultima vreme, masa cenușie a fetelor preferă să se îmbrace cu așa ceva, fiindcă materialul e ieftin, producția e mare, iar fusta inspiră voie bună, atunci când e roșie, și dramatism, atunci când e albastră. Să deșurubezi capetele pătrate și tapate (modelul „cuib de cioară“) ale unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sângele când le vede cum trec pe lângă el și spun: ia‑mă, ba nu, mai bine ia‑mă pe mine. Sunt date cu dermatograf negru pe pleoape și cu rujuri albe sau cu un strugurel roz deschis; sunt o turmă cenușie care‑și face apariția înflorată pe jumătate. Sub jupa apretată de mămica miroase a organe femeiești. Jupon scrobit știe să‑și pună, dar de spălat nu se spală. Rainer nu vrea încă să aibă relații mai strânse cu vreo fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Sunt zone în spiritul lui schilodit, unde filmul se rupe mereu. Nimic frumos, numai lucruri urâte. Ies la iveală excursii de duminică împreună cu mama, tramvaie în care miroase a șosete umede și în care se îngrămădește o masă de oameni cenușie și sărăcăcioasă, de felul celor pe care un război lung le produce, dar pe care nu le poate îndepărta prea repede. Se pleacă la drum în Pădurea vieneză. Cu căciuli de lână, împletite din lucruri vechi, de pe vremea războilui, deșirate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
gura sau vă consemnez pe amândoi în caietul clasei! Ba n‑o să consemnați nimic, poate doar greșelile dumneavoastră personale, în caietul dumneavoastră personal. Mai mult ca sigur, aveți câte un eșec pe săptămână. Vă miroase gura, aveți un ten urât, cenușiu și glezne prea groase, doamnă profesoară. (Anna). Stifter trage binevoitor cu ochiul la strălucirea văzduhului luminos, la minunații norișori de aprilie pătrunși de privirile soarelui și la frumoasele brazde verzi rămase de la semănatul de toamnă. Ăstuia i‑ar fi prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]