66,018 matches
-
roată câte gondolele-ntr-o Regată în fața podului-zbor Rialto, și la Salute, în repezi, în largi volute, parcă descinși din "Creația animalelor", Doamne, de vinerea Rusaliilor! Și bateți, bărbați jacmarți, ora două, în turn, cât încă nu plouă, cum pe cer niște nori s-au luat la trânte, Duh Sfânt gata să cuvânte... Porumbei în Piața San Marco. Porumb iei, li-l dai, și vorbești cu ei. SCUOLA SAN ROCCO Anunțarea și Fuga în Egipt. Închinarea Regilor Magi. Și Masacrarea inocenților
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
Și Masacrarea inocenților și Maria Egipeanca. Înălțarea Fecioarei. Pot urca la etaj, la Adam și Eva. Moise făcând să țâșnească apa din stâncă, ploaie lacteie. Și Ploaia de mană. Și Sacrificiul lui Isac , adâncind Tăria. Obosești să te uiți la cer. Dar sunt oglinzile, de privit cu fața în jos, alegi una - și scara lungă a lui Iacob e-un fund de mare, în care te temi că vei cădea; și oprești, pierdut, sfânta spaimă. Pentru sala, cred a Altarului. Aici
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
în număr foarte mare. O spune explicit și Alex. Ștefănescu în Jurnal de critic: "În epoca lui Eminescu și, e adevărat, într-o mai mică măsură în aceea a lui Arghezi, erau la modă termeni nedemodabili ca iubire, vis, singurătate, cer, stea, mare sau rîu, care nu diferă prea mult de lexicul Cîntării cîntărilor și despre care, după ce au străbătut atîtea secole, putem fi siguri că vor străbate și altele". Pe Bacovia îl conține în germene versul eminescian însuși: "Afară-i
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
interpretat în manieră clasică. Dacă începutul are un cert contur eminescian de tipul "Vîn- tu-n trestii lin foșnească", finalul trebuie trecut prin teoria lui T. Vianu privind modul în care apa (lac, izvor, mare) reușește să țină captivă lumina cerului ("capcană inversă"). Ultimul, dar nu cel din urmă dintre "aleși", este Macedonski. S-ar putea selecta din multitudinea de exemple cel puțin acela, cules în treacăt, din poezia Pădurea: "Nimica n-are ca pădurea mai multe farmece s-atragă / Un
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
și urăm cu tunul", care în ediția mea apare "Prin zăpezi cît tancul". "Să fie o simplă greșeală de tipar?" se întreabă Corbu. Este, răspunde subsemnata. Observ însă că rima teancul/ tancul este la fel de nefericită ca și monorima strigătoare la cer după G. Corbu, tancul/ tancul. Nici în privința judecăților de valoare opinia mea nu coincide cu aceea a lui George Corbu. Acesta consideră că ne aflăm în fața "uneia dintre creațiile reprezentative ale marelui poet creștin". Eu cred că ne aflăm în fața
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
Lungi, ucigașe pumnale. Era firesc să mori în septembrie - Soarele-i mai scund și mai blând. Amiaza șovăie și se clatină, Dar nu se sfărâmă căzând. Era firesc să te culci în septembrie, Sub pajiștea de-un verde adânc, Sub cerul jupuit de albastru. Era firesc ca Moartea trecând Să-și prindă în grabă, de-oblânc, Sufletul tău de sihastru. O zi de toamnă E o zi frumoasă de toamnă, acum, perfect inutilă. Neașteptate de tine, cuvintele mi se grupează în
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
stai în moarte, ca și cum nu ai fi plecat, să fii cu iubitele vii și cu iubiții vii, și cu iubitele moarte, și cu iubiții morți, și limbajele te enervează, și toate te enervează, cam așa . Am o poziție favorabilă. Văd cerul negru, culoarea gurii prădătorului. Va muri și el curînd. Sîntem deja foarte puțini Întinsă, gust placid de peștioaică moartă are azi iubirea. Îmi place să mă uit la privirea mortului, acolo se mișcă nimicul și secretele lui festinuri, acolo e
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
Sarmis, tu vorbitor nebune, te-or îngropa când sara și soarele apune și presărându-ți trupul cu flori întunecate te vor lăsa în fundul al mării înghețate acolo-n fundul mării sub frunte-ți ochi să nască de-apururi măreția-mi din ceruri s-o privească aurora boreală și stele lucitoare să lumineze tainic mormântul tău în mare". Exegeții antici în majoritatea lor au interpretat cecitatea lui Homer în chip filozofic: ochii îi erau închiși pentru lumea fenomenală, adică pentru lumea aparențelor; în
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
și Homer, universul frumuseților inteligibile, "lumea cea gândită" - "atunci lumea cea gândită pentru noi avea ființă" -, adică lumea ideilor platonice: "Nu-i acea altă lume a geniului rod căreia lumea noastră e numai un izvod.. frumoasă ea cuprinde pământ, ocean, cer în ochi la Calidasa, pe buza lui Omer". (Icoană și privaz) A găsi frumuseți și sensuri noi în toposuri consacrate este un har poetic. Eminescu prin motivele utilizate, în cazul de față Orfeu, se dovedește a fi un poet participând
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
respect, Numărl ei de înmatriculare e UNU, are și radio are și fân, nu cunoaștem consecințele, Plimbarea cu ciudata mașinărie de lux ține loc de iubire la șosea, face și gara, Trăzniți o privim: pare o motocicletă Honda căzută din cer la Florența pe timpul lui Lorenzo Magnificul. Frig Un copil desenează pe asfalt un copil, dar copilului desenat îi este frig și atunci desenează împrejurul lui un înger. Dar și îngerului desenat îi ese frig și atunci îl cuprinde în conturul
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
drumuri întru Fiul și Fiica GARDIAN DE NOAPTE Viața mea adevărată e în somnul fiului meu Bîntuit de fantome, ațipește sub lespedea de mormînt a bunicului interbelic Viața mea adevărată: somnul fiului meu, calif și caligraf gardian de noapte în cerul lui Dumnezeu BARCA LUI DON CAESAR Citim din Ovidiu, exilatul, în lungul și-n latul vînturilor, valurilor Don Caesar, cîrmaciul, dibaciul, ocupă barca salvamaristului. Ne invită să călătorim, gratuit pînă în Epoca de Aur și Piatră, prin țintirim marin Lerui-Ler
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
țărmul traco-sarmato-slavo-tătărăsco-grecesc-dobrogean al latinului exilat între gratii-hipnoze... A trecut și 1 Mai. Și 2 Mai. Și Vama Veche... Ambiguitate. Contemplare a clepsidrelor răsturnate în mare... HARABABUR| Astfel m-am înțeles cu poetul turc Mustafa Köz într-o seară macedoneană, sub cerul cînd vînăt, cînd roz: el gîngurea hitita, eu ronțăiam răsărita... Pînă am început, într-o doară să înșir cuvinte de origine turcă precum într-un fel de mazurcă... Eu spuneam: pilaf. El răspundea: pilaf! Voiam să-l fac praf (din
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
alegi cu ceva, să cumperi ceva) în clipe din astea, toată lumea se reduce la vremea de afară, dar nici despre asta n-aș fi vorbit oricum avea să se schimbe între timp nimic nu se mai reface, plafonul cenușiu al cerului se crapă plouă cu găleata, o găleată ce nu-i mai este de folos nimănui agățată sus de tot, cu gura ținînd cît cerul scena asta mi-e vag cunoscută, urmează să mă adăpostesc în tăceri lungi și să ascult
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
vorbit oricum avea să se schimbe între timp nimic nu se mai reface, plafonul cenușiu al cerului se crapă plouă cu găleata, o găleată ce nu-i mai este de folos nimănui agățată sus de tot, cu gura ținînd cît cerul scena asta mi-e vag cunoscută, urmează să mă adăpostesc în tăceri lungi și să ascult cum deasupra se răstoarnă și șiroiesc neîntrerupt vorbe și istorii cu huruit ușor, se rostogolesc minuscule fărîme de zid, strălucind stins, ca mucurile de
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
fi văzut mergînd mai departe, atît de scurtă și fără ieșire este memoria fiecărui locuitor al său afară se dăduseră bătălii și umbrele tot nu fuseseră recîștigate eram înconjurat de palisade de ceață, de smîrcuri și ape mai înșelătoare decît cerul prins în luciul lor se dezghețaseră cîteva amintiri în vecinătatea cărora crescusem și eram obișnuit să mă împotmolesc, aș fi vrut să le îngheț, am încercat să spun ceva dar cuvintele erau pete luminoase cum sînt acelea care apar după ce
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
înspre țărm Cu gene de spumă, Se pleacă încet Peste pupila de piatră, Apoi se ridică din nou Și se lasă stingher Să-nchidă vederea pământului Acoperit de somn și de ape, Și reușind să viseze câte o dungă de cer Doar în secunda dintre două pleoape. Peisaj impudic Ce poate fi mai indecent, mai senzual Decât pielea pământului Pe care, retrăgându-se din când în când, Marea o dezvelește râzând, Ca o fustă cu volane albe murdare Ridicată parșiv dinspre
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
totul în aliaje confuze Zbătându-se să se desprindă Și să poruncească în zbor, Arborii își pierd penele, Fluturii vâslesc prin țărână aburindă Și se înrădăcinează ușor. Nu mai există regnuri, Nici stări de agregare, Nici orizont între mare și cer, Nici mal între pământ și mare, Iar din adâncul apelor ridicate în nori Se-nalță cârduri de pești prefăcuți în cocori, în timp ce chemarea lor răsună bătrână Ca o limbă de clopot într-o catedrală de lână. într-o păstaie Pentru că
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
săptamînii Unde distanțele nu mai înseamnă nimic Unde nimic nu mai e fix, etern, stabil Nimic nu mai e acolo unde știai că ar trebui să fie Pămîntul s-a umplut de rătăcitori și de patrii mobile Morții se cutremură. Cerul e doar un punct de tranzit. Prin care călătorii își savurează deriva. Dimineață de septembrie Câte cântece triumfale de dragoste Și câte murmure de luptă poți îngâna într-o singură dimineață Când lumea se răstoarnă ca o ceașcă de cafea
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
o atmosferă rece, ambianța mi se părea rigidă, neprimitoare. Afară ploua cu nădejde, repetat în cursul săptămânii. Mă confruntam cu sfârșitul de toamnă, totul părând să evoce versurile bine cunoscute ale celui ce cântase în strofe melancolice plânsul încenușat al cerului. După o așteptare în răstimpul căreia îndrăznețul intrus care eram își găsise răgazul necesar acomodării cu mediul descris, ușa se deschise brusc, lăsând să-i pășească pragul un omuleț rotund și îndesat, de pe a cărui mască de paiață suferindă se
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
am declarat că mi-ar face plăcere să-mi transcrie o simplă strofă. Revenit la o atitudine binevoitoare, chiar amicală, a vrut să știe ce prefer. Uitându-mă instinctiv spre fereastră, privirea mi se opri pe geamul stropit cu lacrimile cerului. Ploaia se întețise. Așa că i-am indicat faimoasa Acuarelă. Cu cerneală neagră, mi-a scris pe una din filele de început ale cărții: "în orașu-n care plouă De trei ori pe săptămână Orășenii pe trotuare Merg ținându-se de mână
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
al tău pe tine și așa mai departe astfel încât o să-ți rămână mereu impresia reconfortantă că ai un aliat printre ei și mai ales nu uitați că fumul adună în el toate impuritățile toate gunoaiele tot răul și tot binele cerul pe care a trecut un nor de fum negru e mult mai pur decât cel inocent doi morți cu barbă și cel de-al treilea doi morți cu barbă prietenii unul în față celălalt în spatele meu nu mă simt nici
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
gratii, frumoasă încît nici nu pot gîndi, gîndul o duce mult prea departe, pînă acolo unde mîinile nu o ating, sufletul pîlpîie ca o lumînare în ferestrele unui cătun uitat, atît de frumoasă pe cît încă îmi mai pot imagina cerul în care alerga după îngeri în brațele mele frînte ca niște lujeri de crini, oase de heruvimi ținuți la porțile grădinii în care se bănuia raiul, atît de frumoasă încît uitarea se așeza ca o zăpadă peste sîngele porcilor tăiați
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
umblat acum prin sînge ca o boală oblojită de ceaiuri, singură cum nici singurătatea nu poate fi, singur cum singur sunt, ca sîngele scurs pe pietre și scris pe buzele plînse ale cuielor, atît de frumoasă încît mă învelesc cu cerul prin care îi caut sufletul ca într-un ochi lumina îngropînd întunericul, știe ea cîtă frumusețe a ascuns odată cu ea, de parcă într-o galerie adîncă din munți mîinile murdare ar căuta aurul fir cu fir în lacrima așezată în nor
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
din care am fost izgonit pentru a se așeza pe vecie, și după vecie, - poate doar îmi dezvelesc de ea rînd pe rînd zilele în care am văzut frumusețea cum vezi zăpezile așternîndu-se peste case, cum țipătul copilului taie pîrtie-n cer alături de îngeri, poate numai eu am văzut ceea ce altora nu le este dat să vadă și acum numai eu nu mai văd și alții nu se mai satură de privit, nimeni nu poate afla mai mult trăind ca o hienă
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
mai satură de privit, nimeni nu poate afla mai mult trăind ca o hienă pe leșul frumuseții ei fărîmițate ca pîinea aruncată într-un stol hămesit de ciori, numai eu știu cum poate fi adusă iarăși în lume, dezgropată din cer ca o stea într-o noapte adîncă, așa cum fac în măruntaiele pămîntului mîinile care aduc aurul atîrnînd în urechile ei prin care nu mai sunt auzit, atît de frumoasă încît frumusețea ei stă scrisă în ochii altora, într-ai mei
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]