2,847 matches
-
comună, desemnează în fapt patrimoniul întregii Biserici. Deși De corona ar prezenta aparent unele trăsături de tip montanist, în realitate asistăm la o luare de atitudine împotriva compromisului întreprins de unii soldați creștini față de cultul imperial prin acceptarea anumitor criterii ceremoniale de cult imperial sau mithraic prin purtarea cununii în mână. Acest ultim aspect de trăda, în opinia sa, o anumită relaxare spirituală, încurajată și de o pace bună și îndelungă. În timpul dinastiei Severilor (193-238) condițiile economice ale soldaților ajunseseră la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a bucurat de o largă răspândire printre soldați cantonați în Africa, în care se pare că a fost inițiat într-o asemenea educație religioasă și Tertulian, fiul unui centurion, din moment ce posedă o bună cunoaștere a ritualurilor și a detaliilor mithraismului. Ceremonialul de inițiere mithraică cuprindea șapte grade diferite, asociate simbolurilor celor șapte planete cunoscute pe atunci. La intrarea în noua religie mithraică, în cadrul ceremonialului, candidatul îndeplinea un sacramentum asemănător celui prestat de recruți în momentul înscrierii lor în armata romană. Inițiatului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
religioasă și Tertulian, fiul unui centurion, din moment ce posedă o bună cunoaștere a ritualurilor și a detaliilor mithraismului. Ceremonialul de inițiere mithraică cuprindea șapte grade diferite, asociate simbolurilor celor șapte planete cunoscute pe atunci. La intrarea în noua religie mithraică, în cadrul ceremonialului, candidatul îndeplinea un sacramentum asemănător celui prestat de recruți în momentul înscrierii lor în armata romană. Inițiatului îi era însemnată fruntea cu un semn (signum), după care i se aducea pe vârful unei săbii o coroană pe care neofitul trebuia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fruntea cu un semn (signum), după care i se aducea pe vârful unei săbii o coroană pe care neofitul trebuia să o împingă să cadă spunând în auzul celorlalți că Mithra era singura coroană pe care o râvnea. Simbolismul din cadrul ceremonialului voia să reprezinte suferința ce anticipa apoteoza, iar lupta spirituală prefigura victoria pe care ar fi repurtat-o inițiatul încununat, ca un simbol al triumfului Soarelui asupra tenebrelor. Al treilea grad de inițiere, al soldatului, recruta neofitul în oștirea sacră
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Olanda este monarhie constituțională încă de la fondarea regatului în 1815. Constituția a suferit numeroase modificări (ultima în 2002), însă cea mai importantă este cea din 1848, prin care puterile suveranului au fost puternic limitate. Astăzi, monarhul are rol mai mult ceremonial, principalele sale atribuții sunt numirea primului-ministru după alegeri și numirea judecătorilor supremi. Puterea executivă e încredințată guvernului, condus de primul ministru, șef al partidului (sau coaliției de partide) care a învins la alegeri. Statele generale (Parlamentul) exercită puterea legislativă și
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
presupunem bogate în elemente sociale." (Durkheim, 1995, p. 22). Caracteristicile pe care toate religiile par să le împărtășească sunt următoarele: religiile implică un set de simboluri care invocă sentimente de respect sau de groază și sunt legate de ritualuri sau ceremoniale (cum ar fi serviciul religios) la care ia parte comunitatea de credincioși. Fiecare dintre aceste elemente are nevoie de o oarecare elaborare. Dacă credințele unei religii implică zei, există practic totdeauna ființe sau obiecte care inspiră sentimente de groază sau
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
lumânări în onoarea unui zeu sau pentru a-l îmbuna diferă cu totul ca semnificație de aceleași gesturi făcute pentru a asigura lumina. Ritualurile religioase sunt îndeplinite adesea de indivizi în condiții de izolare, dar toate religiile implică de asemenea, ceremoniale practicate în colectiv de către credincioși. Ceremonialele obișnuite au loc în mod normal în locuri speciale biserici, temple sau alte locuri de ceremonie. (cf. Giddens, 2000, pp. 470-471). Revenind în perioada contemporană, cuvântul "religie" este folosit cu o mare bogăție de
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
pentru a-l îmbuna diferă cu totul ca semnificație de aceleași gesturi făcute pentru a asigura lumina. Ritualurile religioase sunt îndeplinite adesea de indivizi în condiții de izolare, dar toate religiile implică de asemenea, ceremoniale practicate în colectiv de către credincioși. Ceremonialele obișnuite au loc în mod normal în locuri speciale biserici, temple sau alte locuri de ceremonie. (cf. Giddens, 2000, pp. 470-471). Revenind în perioada contemporană, cuvântul "religie" este folosit cu o mare bogăție de sensuri. A adunat în conținutul său
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
îl conduce pe nefericitul ei amant undeva, într-o odaie mizeră, la "hanul lui Năstăsache" (loc rău famat), pentru a-și lua rămas bun așa cum se cuvine unei femei îndrăgostite, gata să consimtă la marea jertfă. Preliminariile actului amoros repetă ceremonialul cunoscut: Veronica îi sărută mâna "de vlădică", apoi "se sculă de pe scaun și i se așeză pe genunchi, mângâindu-l, sărutându-l pe gură cu desperare", până când, dominatoare, femeia îi poruncește răspicat: "-Sunt a ta; ia-mă!", iar poetul se
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și Gara de Nord propriu-zisă. După orele douăsprezece noaptea, pietonul, ce se încumetă să parcurgă cu pasul asemenea itinerarii, se poate aștepta la orice minune, la care în alte împrejurări nici nu s-ar gândi: o nuntă canină sau felină a cărui ceremonial colectiv se desfășoară când după o benă de gunoi, când în plină stradă; o ceată de cheflii excomunicați din mediul bahic, dornici să-și continue cheful, din calea cărora trebuie să te ferești, să întâlnești din când în când câte
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Margareta Nicoară. Cei patru au avut chiar fericirea să vadă minunea nou apărută pe lume chiar înaintea tatălui care, preocupat cu scoaterea unor documente absolut necesare, a pierdut momentul propice. Nu se vedea printre scutece decât o față de îngeraș. După ceremonialul de creștinare prin botez, petrecerea care a urmat s-a desfășurat acasă la mama soacră. În afară de familie, din care aproape că făceau parte și ceilalți membri ai sextetului amintit mai sus, de nași, o colegă de serviciu cu Gladiola împreună cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în sensul echivalării actului artistic cu un edificiu care presupune efort și organizare. Este ceea ce afirma în paginile Jurnalului unui necunoscut: "Orice muncă serioasă, indiferent că-i vorba de poezie sau de muzică, de teatru sau de cinematograf, pretinde un ceremonial, lungi calcule, o arhitectură, în care cea mai neînsemnată greșeală ar dezechilibra piramida."257 Definirea creației în termenii unei "munci serioase" implică subordonarea acesteia la prelucrări succesive, la șlefuiri gradate și mai ales implică ideea controlului, după cum rezultă și din
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
jocul cu statut formativ, reluat ciclic la vârste diferite. La Benedetto Croce, nici o raportare la arta-joc. Diferit de Croce, la care prin "arta pentru artă" se înțelege autonomia esteticului, G. Călinescu supraestimează în absolut aspectul ludic: "Poezia este un mod ceremonial, ineficient, de a comunica irațional, este forma goală a activității intelectuale. Ca să se facă înțeleși, poeții se joacă, făcând ca și nebunii gestul comunicării fără să comunice în fond nimic decât nevoia fundamentală a sufletului uman de a prinde sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Și în mentalul "blestematului" Baudelaire, cuvântul are "ceva sacru" (quelque chose de sacré). În transpunere elină, verbum era totuna cu Logos însă acesta nu era doar "cuvânt", ci cum menționează Anton Dumitriu: "rațiune, gândire". În complexul proces de cristalizare estetică, ceremonialul poetic tinde spre un fel de magnificat. "Nici rimele, adică potrivirea sau împerecherea versurilor, nici numărul silabelor (cum observa Heliade) nu pot să facă Poezia". "Ea stă în descrieri, în simțiment, întru înălțarea duhului și a inimii, și-ntr-aceeași vreme își
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vitalist și îmbibat de mituri autohtone), autorul Ipostazelor, și el comentator al condiției umane, ascende spre cunoaștere pe propriile-i nebănuite trepte. Poezia însăși "logodește treapta / dintâi cu cea din urmă "echivalență-ntre hazard și lume..." Sistemul său metaforic, adecvat ceremonialului ideatic, excelează în utilizarea liniei sobre; primează modulațiile cu finalitate existențială, viziunea sintetizatoare; pete de culoare și referințe muzicale, pădurea, marea, noaptea, orologiul, timpul intră într-o țesătură de sugestii rotitoare. Cutare odă crește pe spectrul unei păduri cosmice, "imensă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cer al permanențelor, tinzând spre empireul Frumosului spiritualizat; mitologia sa cu tendințe eclectice convergente unifică transtemporal memoria antichității eline, sugestii din secolul al nouăsprezecelea (unele de sorginte germană) și nostalgii verticalizante ale altora. Poet al esențelor ființei, totodată înclinat spre ceremonial și solemnități, un Doinaș drapat în sacerdot al verbului-instaurator e, concomitent, un poet uvrier formulă de găsit la Mallarmé (în Erezii artistice), în care se încadrează și Valéry. Meditativ cu vizibile deschideri metafizice, pronunțându-se (repetat) pentru dicțiunea clară, el
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
deși nu de puține ori sugerează tragicul, comentariile sale (ale unui solar) se organizează într-un fel de cod existențial verticalizant, cod învederând o anumită despovărare, de unde planarea, levitația pe o linie transorizontică, privirea oarecum calmă, dicțiunea patetic-mărturisitoare; finalmente un ceremonial verbal insinuant, raportabil la personajele îndurerate ale lui Eschyl dialogând pe tema destinului. Din filozofia celor vechi se păstrează doar unda vibratorie, simbolistica, modurile alegorice; frecvent, în textele stănesciene se adună, în apariții meteorice, figuri istorice și figuri mitice cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
chestiune "polul istoric", dar și somnul și moartea, păsările, muzica, vegetalul; se invocă mai ales nevoia de consonanță și nu în ultimul rând valențele cuvântului-vehicul. Câteva texte (Mă asemui unui copac, Raid în interiorul pietrelor, Ninge cu ochi) relevă un alt ceremonial al spunerii, mai puțin crispant, categoric mai fluent, o dată cantilenat-confesiv, alteori poznaș-jucăuș ori alegoric-simbolic. Cuvintelor li se restituie, uneori, savoarea primară, frustă, naivă, folclorică: "Și-am zis verde de albastru, / și-am zis pară de un măr, / minciună de adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
verbală, toate instituie o heraldică particularizantă între introspecție și oracular. Texte imnice, acum uitate, publicase în 1934 Adrian Maniu în Cartea țării. Țara lui Ioan Alexandru, începând cu Imnele Transilvaniei (1976), se revarsă în aproape două mii de poeme motive de ceremonial, de solemnități și elegie. Preluând clișee de la începutul veacului, evocatorul Clopotarului mergea în pas cu Goga; cortegii țărănești, figuri emblematice și izvoare toate transcend "în slavă", în "lumină și în veșnicie". În Origini, se aud ecouri din Cotruș: "Din Apuseni
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se repetă în Assunta (Anabasa lui Eminescu) o invocare miraj: "Muzică, alină-mi Sufletul, cu suferință alina-îmi voi Moartea!" Texte intitulate Colind, Bocet, Madrigal, Motet subliniază programatic afinități cu cântul. Clipa subiectivă, clipa metafizică, clipa creativă, acestea consonante, întemeiază un ceremonial vizual și melodic specific, un discurs de orizonturi unduitoare în care fuzionează apriorisme și imagini născânde. Poetul Baaad-ului, direct, perceptiv și cerebral, trece metodic de la senzație la meditație; o demonie intensă, iscoditoare, neadormită, îl propulsează din real în ficțional. În
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Măduva surâsului mi-e caldă"; "E-n aer miros de dragoste viu, / Și toți trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul". Tușe argintii, solare, ademenitoare vorbesc de un senzualism sănătos, de frenezii și inocență, de exuberanță și suavități, de un ceremonial expansionist potrivit vârstei. Personalitatea de bază a poetei aceasta este. Neliniștile, scepticismul, regretele, dilemele, conștiința efemerității, sentimentul dezagregării finale reacții dând curs progresiv reflexivității sunt însemne ale personalității rotunjite ulterioare. Hotărâtoare, în cele din urmă, este imaginea din anii debutului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se adresează unui alt iubit decât Ieronim: unui Natanael simbol masculin și acesta. Și solilocviile din Crini pentru domnișoara mireasă (1973) se integrează stilistic tiparelor mentale de până acum; altfel spus într-o mitologie deja consolidată. Deviată în fantastic, Nunta ceremonial cu apariții dematerializate e, în realitate, un monolog înlăcrimat despre moarte. "Domnul mire zboară peste noi" iar mireasa e doar amintire; abstract, letargic, mirele a fost adus "să se cunune cu mireasa moartă". Tăcând, crinii, păsările jalonează drumul absurd spre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fățiș cu priză printre confrați. Sub un titlu tern, Versuri (1966), întâia sa carte semnala o prezență fastă, de evidentă forță expresivă. Preocupa ideea de destin, fără plonjări în metafizic, fără întrebări și poncife; motiv de modulații libere încorporabile unui ceremonial zâmbitor. Într-un Destin cu cioburi se întâlneau sonuri argheziene din Testament: "S-au așezat strămoșii mei și tac. / Știu ați venit pe drumuri cristaline / Cerșind din târg în târg până la mine". Imaginarul cu tangențe suprarealiste din Destin cu boabab
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
-o limbă"; un cerb vine la gară "să-și ieie un bilet de rouă moale". Titlul ciclului Fluturi din pandișpan avea funcție provocatoare. I Clișeele sfărâmate și formele reconstruite, jocul cu măști sugerând carnavalescul, gestica ingenuă, toate converg într-un ceremonial ingenios, adecvat aventurii intelectuale. Conexiunile șocante nu numai că atrag atenția, dar și creează o bună dispoziție tipică. Umorul în genere gândea Freud "poate fi considerat drept manifestarea cea mai înaltă a proceselor defensive ale psihicului". La Emil Brumaru, etalarea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
opri la una singură, la un gest, la o scenă, la o reacție anumită, și tocmai această legănare în clarobscur, în muzical (adică în necuvânt) și în inefabil conferă poeticitate actului confesiv. Mai mult încă, toate acestea, dimensiuni ale unui ceremonial, instituie substanța discursului. Așteptare vagă, iluzie, tumult, anxietate acestora li se contrapun simetric trăsături moderatoare ca dor, detașare, melancolie; toate, finalmente, fuzionează într-o stare de dulce întrepătrundere în perspectivă etern umană. Niciodată nu se ajunge la o furor amoris
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]