3,025 matches
-
-au plecat și a murit copacul. Doar visul meu cu tine-n timp, Un infinit ne aparține, Noi facem între noi un schimb, Regatul meu unei regine, Vezi artificiile pe cer, Nu e nici noapte, nu-i nici soare, Se cern atâtea primăveri, Sărutu-l simt, adânc, cum doare. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Laudă Poesiei / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1362, Anul IV, 23 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
LAUDĂ POESIEI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360089_a_361418]
-
altul și un altul de “cucerit”. Există o greșeală esențială în atitudinea ființei umane, subliniată fin în scrierea sa de Carmen Popescu: “lumina e pustie printre gene/ ne mângâie cu vocea ei de ceară/ privim cu ochii-nchiși ploaia cum cerne/ tot plânsul omenirii printr-o gheară” Somnul comodității, somnul orizontalei, diluează forța luminii chiar dacă ne mângâie, curăță, vindecă atât cât o lăsăm noi înșine să pătrundă în fiecare celulă a corpului fizic, în fiecare fragment blocat energetic al corpului energetic
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]
-
spălăm tristețea de pe bolta frunții trecutul e o liniște eternă în zborul nostru sărutăm și munții o soart-avem și-aceea este ternă lumina e pustie printre gene ne mângâie cu vocea ei de ceară privim cu ochii-nchiși ploaia cum cerne tot plânsul omenirii printr-o gheară deschidem poarta unui timp ferice rostim o rugăciune-n ceas de seară din stele rupem fire de aglice iubirea noastră-i strânsă-ntr-o comoară. - Carmen Popescu - Referință Bibliografică: Din chivotul iubirii - autor: Carmen
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]
-
lumea ta, să o visezi tu, pentru mine. mă plec sub aripa cea grea de dor și îmi ascund teamă în privirile tale, în lumea ta, sa simti tu, pentru mine. îmi sfasai umbră în cele patru zări și-mi cern uitarea-n lacrimile tale, în lumea ta, să plângi tu, pentru mine. îmi strig cu cioburi de viață dorința și îmi înalt ruga în brațele cerului, din lumea ta, să mai coborî o noapte, pentru mine. Referință Bibliografica: vis / Clarissa
VIS de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360163_a_361492]
-
servesc vreo trei femei. Una-ți toarnă în ulcică, Iar a doua îți zâmbește... Și a treia, chiar de-i mică, Zână e și-ți ciripește: - „Ia, voinice, și-mi petrece, Nu lăsa timpul să treacă!” Dinspre munte iarna rece Cerne fulgi de promoroacă. Murmur..., veselie ca la nuntă, Vorba abia acum se leagă: Unul chiuie, cere-o bătută..., Cine poate să-nțeleagă?! Vec ina mea se aprinde, Și-n călcâie poartă foc: Fuge-n horă de se prinde, Printre alți
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
îndelungat s-au vehiculat informații deformate... Ceea ce, chiar pentru mintea unui copil iubitor de frumos și de splendoarea versului eminescian, nebunia poetului părea ilogică... nu avea cum să apară din bun senin o ‘’întunecime într-o gândire ce vedea și cernea atâtea splendori în cap, nu avea cum să-i apară nebunia fulgerător într-o logică care trăgea în sine cu putere Lumina, n-avea cum... Cum ar fi fost posibil? Cum nu avem posibilitatea să vorbim despre moartea lui tragica
GENIUL INCOMPARABIL ŞI INCOMPATIBIL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359756_a_361085]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > TRECUT Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 660 din 21 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Trecut Mi-a revenit trecutul, mai viu cu un ieri, clepsidra toamnei cerne amintiri de aur, de rugină. de tăceri. Licuricii dansează pe cer atărnați de gâtul nopții și al visului. Gândul îmi frământă cuvintele, brațele prelungi cheamă depărtarea, unda din tâmpla fierbinte mă înfloare in floare și-n cânt; trecut, descânt... Referință
TRECUT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359858_a_361187]
-
nimeni nu-mi putea scoate ochiul pereche, tăia piciorul drept sau tăia o ureche! Și totuși nimicul, un nimeni, timp nebun mi te-a smuls din piept deși te ascunsesem în inimă! Dragoste de viață Iubesc ploaia, vântul sălbatic, zăpada, cernând singuratic. Și totuși insist și totuși risc, să privesc soarele în adâncul luminii. Lumina lui mă învăluie și soare devin! Darul meu Pe banca din parc așteptai viitorul. Erai, atât de încordat, cu pumnii strânși! Voiam să mă cuprindă brațele
VERS ALB de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359857_a_361186]
-
nr. 257 din 14 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pe crucea din cer mai este o pată Că se mai vînd păcate la kil sau la bucată Păcatul nu e crezul unui oligofren Din cer alte păcate, mai drastice, se cern 2 M-am rătăcit în bălării Cu flori amare și tîrzii Tivite-n vară de-o zăpadă Cu coapse dulci de damă fada 3 Și ce coapse desenate pe un cer muiat în lapte dulci și mult mai mătăsoase prin
PE CRUCEA DIN CER MAI ESTE O PATA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359590_a_360919]
-
sapă șanțuri pentru lacrimi și împietrește. Nici în marile iubiri nu e loc de prea multa vorbărie. O privire incandescenta pe sub gene sfredelește până se aprind călcâiele. Viața fiecăruia dintre noi este un roman. Suma romanelor noastre rămâne în istorie. Cerne vântul vremii și ce rezista ajunge dovadă existenței noastre... Cu urechile ciulite, cu ochii holbați, învârtiți la morisca zilnică a trudei, pe unde ne apucă înserarea, ne lipim, ca fluturii pe lampă, de ecranul televizorului. Ogici, ciumaci, pitici sexoși, dame
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
sapă șanțuri pentru lacrimi și împietrește.Nici în marile iubiri nu e loc de prea multa vorbărie. O privire incandescenta pe sub gene sfredelește până se aprind călcâiele.Viața fiecăruia dintre noi este un roman. Suma romanelor noastre rămâne în istorie.Cerne vântul vremii și ce rezista ajunge dovadă existenței noastre...Cu urechile ciulite, cu ochii holbați, învârtiți la morisca zilnică a trudei, pe unde ne apucă înserarea, ne lipim, ca fluturii pe lampă, de ecranul televizorului.Ogici, ciumaci, pitici sexoși, dame
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
întrunire panortodoxa la Moscova, Nicodim Munteanu, ca mai vechi patriarh decât el, al unei Biserici Ortodoxe mult mai vechi decât a lui, îl întreabă „de ce la Moscova?!”... În loc de răspuns, e silit să se retragă la mănăstirea Neamț în vreme ce guvernul este cernut rămânând numai comuniștii cu care el își subliniază dezacordul printr-o grevă patriarhala, refuzând să se întoarcă la București. Semnături importante din exil și din țară, ca și mărturia nepotului său că, de la Moscova s-a întors gata „îmbolnăvit”, vorbesc
NOI DOCUMENTE DESPRE GRUPUL SINODAL ROMÂN DE REZISTENŢĂ ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359105_a_360434]
-
mobil plasat undeva spre stânga sa. Tânărul aranjă ceva pe la videoproiector, apoi observând că aproape toate scaunele sunt ocupate, se opri cu o mimică jovială în fața celor prezenți: - Suuuper! Văd că ați ajuns aproape cu toții. Cred că putem începe. Sunt Cernea Viorel, trainerul vostru pentru acest curs. Sunt psihoterapeut, specialist în NLP, am făcut masteratul la...cursuri la Londra cu renumitul - deja numele renumitului îi scăpa pe lângă urechi Irinei, pe care începea să o cuprindă somnolența. Vorbele trainerului cădeau ca o
ANTREPRENORUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345178_a_346507]
-
Ploi spăla-vor umbra morții de cenușă și păcat Nopțile-și vor plânge norii într-un dans tăcut, subtil... Și în pumni voi aduna, amintirile albastre Firul ierbii-și va-ngropa un oftat de dor și doare Frunze ruginii vor cerne iar tăcerile sihastre Și pe pat de toamne reci mă voi pierde-n calendare... Vor umbla bezmetici anii și-ntr-o clipă de beție Se vor pierde-ntr-un amurg unde lutul îi primește Într-un cerc cu lună plină
DE DINCOLO de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345241_a_346570]
-
geometrizez existența. Îi analizez catetele, ipotenuzele, îi măsor gradele de tenacitate, îi verific unghiurile proaspăt lăcuite, laturile puterii de a o conserva și de a reproiecta trecutul meu plumburiu. Am chiar malefice gânduri ale escaladării norilor de zăpadă ce îmi cern pe pereții goi din cavernă , epiderme de singurătate.Am devenit oarecum maniacă de a mai urca încă o treaptă, apoi a traversa un pod de lirisme, apoi o altă burtă de macrou-rutină. De ce? Căci a te simți vasala întunericului nouă
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
uitarea te frământă! Te-ai smuls din mine și-ai plecat hai-hui ... Acum ești musafira nimănui, Pumnale, amintirile se'mplântă În locu'n care Eutherpe stase Și-a dăruit Pârâului, Naiadă. Greșit-ai ieri, oricine o să vadă Un colb perfid cernând iconostase. Nu-ți fie teamă! E aici, icoană, Aceea care viețuiește-n mine, În suflet încrustată cu aldine Și dragostei, în veci, amfitrioană! *** Imagine: Jill Orr - Between somewhere and nowhere Referință Bibliografică: Musafira nimănui / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN
MUSAFIRA NIMĂNUI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340321_a_341650]
-
rituri, O sămânță a-ndoielii strecurată prin mituri, Într-un clopot e scris, anunțând o teroare, Peste suflete e-ntins un totem de-nchinare, Ard vecii de popoare, univers cu făclii, Câte taine s-au dus, câte taine vor fi... Așternut cerne timpul bravurei ilustre, Mii de ani sunt trecuți, mii de stele-s răpuse, Cugetări, răstigniri, în fiori arde zarea, Ca și verdele crud, ca și văntul cu marea, În puterea divină prinsă-i gena durerii Străbătând începutul în cascada tăcerii
RELIGIA MEA E IUBIREA de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340329_a_341658]
-
sorții. Nu se mai văd nici flori pe-ntinsele covoare, O, umbră călătoare, cu inima-ți de gheață, Cu suflet de cristal, cu mâini fără de soare, Ce tulburi prin perdele a porții dimineață? Așterni ispite multe prin bărbi încărunțite, Tu cerni în reci fiori o gheață tern ce arde Iernatice tablouri prin flacări amorțite De suferă pămăntul de vara lui cea verde. Te-așezi cu glas de zână, Crăiasă a zăpezii, Amurgul te respiră prin dansuri de cancan , Te vor topi
ÎMBRĂȚIȘAREA IERNII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340339_a_341668]
-
reci și ne-nțelese, Prin care toamna nu se mai descurcă, Chiar frunzele pe toate și le pierde; Se-mbrac-atunci în haina ei de iarnă, Se face gri pădurea ce-a fost verde. Un cerb, un cer și-ncepe-ncet să cearnă Hlamidă fină, ca să ne desmierde, Când norii albi pe dealuri se răstoarnă. IARNĂ FĂRĂ CERB lui Nichita Desface luna norii albi din caier Și-i risipește-n seri și în amiezi, Tu, aripa-n lumină ți-o așezi, Eu, înc-o
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]
-
-nsorite. TE UITĂ Tristețea nu te uită niciodată, Chiar dacă vine-agale sau în pripă, Iar îngerii, de alb făcând risipă, În jurul tău se strâng și se arată. Și te ating cu pana din aripă, Când iarna se apropie curată, Să-și cearnă iar zăpada minunată, Dar strălucirea ține doar o clipă. Și uiți atunci luciri de diamante, Culorile le pierzi din curcubeie, Baletul cel de nea nu are poante, Iar fulgii de omăt nu mai scânteie. Doar dragostea, ce vine-n pas
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]
-
se leagă de mine Și dă-i un bilet ca să plece Prin viscolul iernii alpine... Mai spune-i copilei să - asculte Colinda cu florile dalbe, Când magii ne duc către iesle Cu stele aprinse în salbe. Și pune zăpada să cearnă În brazii crescuți chiar în noi..., Când riduri brăzdează obrazul Și-n râuri cad lacrimi șuvoi. Cu pașii duruți de femeie Trec pragul de ger și omăt, În mine mai simt o scânteie Trecută prin cercul de foc! Camelia Cristea
PAȘII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340457_a_341786]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > E TOAMNĂ, IUBITO Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2127 din 27 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului E TOAMNĂ, IUBITO Ascultă cum sună căderea De frunze menite să cearnă Poteca ce duce-nspre iarnă Și simte-le,-n gând, mângâierea. Privește-le-atent pe fereastră Cum caută,-n zboruri, pământul, Purtate-n balansuri de vântul Ce-adie-n cântare măiastră. Urmează-le, prinde-le jocul Și-mbracă-ți trăirea-n culori, Să poți să
E TOAMNĂ, IUBITO de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340478_a_341807]
-
din cartofi și cerneală și cântau: „O, Tanenbaum, O, Tanenbaum”, se spălau cu zăpadă, și când îi vedeau sârbii, spuneau: „Neamțul e tot neamț”. Era o stratagemă pentru a-i convinge pe sârbi că sunt nemți. A fost un inginer, Cernea, își amintește nea Mitică, venit de la Stalingrad, tot în acest mod, cu ștampila falsă. Că așa le era vorba: „Când diavolul este în spate, trebuie să faci orice ca să reușești”; probabil inspirați de proverbul românesc: „Fă-te frate cu dracu
O ISTORIE DE VIAŢĂ DESPRE EŞEC ŞI REUŞITĂ ÎN VREME DE RĂZBOI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340426_a_341755]
-
Apar și oameni de poveste. Iubirea născătoare de iubiri, Forma ca și drumul vieții Se aprinde ca o torță, scrum În sfera de-ntuneric rece. Ursitoarele s-au adunat în noapte Incantații în frigul nopții curg, Ploaia de noroc se cerne Cu prețul vieții ca zălog. Dar totul se transformă în lumină Știrea a fost răspândită-n rai, S-a născut într-o grădină O fecioară pe un plai. II Și fericirea se așterne Prințesa bucuriei se trezește, Iar plânsul ei
MIREASA DIN GROTA de PETRU JIPA în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340519_a_341848]
-
un noroc Numele ei este rostit în șoaptă, crește... Viața arcuiește un trist joc. Bujori cu aripi, viața, Spini sau flori, un trandafir, Norii ne colindă sfera crește Tristă poveste, ca un film. Muzica, speranța, dansul, Pictura peste ochi ne cern, Frumusețea, spiritul și pasul Strălucirea soarelui etern. III Într-o zi copila pură Colindând printre poteci, Întâlnește ziua bună: O zi bună să petreci! -Vei fi o fată, prea frumoasă numele tău un nume rar, dar tu o să adormi mireasă
MIREASA DIN GROTA de PETRU JIPA în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340519_a_341848]