2,433 matches
-
pe care i-l dădusem în păstrare. Satisfăcută că nu am refuzat din prima, o trimite la plimbare și pe mica șantajistă: hai, dispari, nu vezi ce ofiliți sunt? Maiko se minunează cât serviabili sunt românii. Cerem nota de plată. Chelnerul-șef, cu cele trei ajutoare înșirate în spatele lui, vine cu un platou acoperit: aveți notulița sub capac. Consumația a costat cam cât chiria noastră pe două luni. Japoneza-cu-chip-de-bronz se încăpățânează să plătească ea. Am inspirația să o întreb când are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un semn din cap pe recepționerul rămas cu gura căscată și a continuat să înainteze până a ajuns în restaurantul hotelului. Vreo duzină de persoane cu figuri de afaceriști serveau masa risipite prin separeuri. Ne-a ieșit în întâmpinare un chelner zâmbitor - credea, probabil, că suntem niște milionari excentrici: cu ce vă pot fi de folos? Vă pot servi cu ceva? Aranjându-și cu cochetărie baticul verde cu floricele galbene, Sabina l-a pus în temă: Buona sera! Am trecut doar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Securității și vreau să vă rog să aveți grijă de ei, în cazul în care voi fi răpită. Ochii Sabinei răspândeau o lumină neagră, toată făptura ei radia energie și zâmbet nervos. De la spatele ei, noi îi făceam semne complice chelnerului. Omul, care chiar părea să aibă ceva sub calota craniană, a continuat să surâdă afabil, dând din cap cu înțelegere. Explicațiile tinerei fistichii din fața lui îi păreau perfect plauzibile. Îmi displăcea profund să fac echipă cu Maria în situația aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Maria în situația aceea de criză, dar n-aveam ce face. În felui ei o iubea nespus pe Sabina, ținea chiar și la mine, doar că în capul ei foarte pătrat nu intrau decât idei pătrate sau cel mult dreptunghiulare. Chelnerul zâmbea în continuare cu efuziune ori se încrunta, după caz. În felul ăsta ne-a condus până la ieșirea din hotel. Cum s-a văzut în aerul răcoros al nopții, Sabina a devenit pasivă. S-a lăsat condusă până în cameră, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să fie așteptat. 4 ― Ai întîrziat, prietene! zise Grigore Iuga zâmbind și întinzîndu-i mâna. Mi se pare că te-ai bucureștenizat și dumneata?... Dar ia loc colea, lângă mine!... Noi nu te-am așteptat, că ne-a fost foame... Un chelner luă pălăria și pardesiul lui Titu în vreme ce el, uluit, nu știa dacă să mărturisească adevărul sau să lase pe Iuga să creadă că n-a fost exact la întîlnire. Se pomeni murmurând cu un glas străin, confuz: ― Ba eu sunt
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Gogu cu consoarta lui... ― Tot ce faci tu e bine! răspunse Grigore mîngîindu-i pe furiș brațul gol rezemat pe speteaza fotoliului. Un mic restaurant de noapte, într-o străduță dosnică. Exterior modest. Înăuntru însă lumină orbitoare, lux căutat, atmosferă caldă, chelneri francezi pur-sînge și câteva atracții senzaționale. Patronul, om dintr-o familie boierească, cu nume distins, care și-a mâncat o avere imensă la Paris și din resturi a înjghebat localul de curând, ca să aibă o ocupație, își primește clienții personal
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
recepție selectă. Raul Brumaru, firește, prieten cu proprietarul, face spiritual prezentările. Și Nadina surâde încîntată și repetă întruna: ― Ah, oui, c'est vraiment très chic, très parisien!3 Mica sală s-a umplut de domni în frac și doamne decoltate. Chelnerii se strecoară ca umbrele, echilibrând tăvi de argint încărcate. O dansatoare spaniolă, într-un pătrat rezervat, acompaniată de o orchestră specială de chitariști spanioli, își învîrtește temperamentul cu stridente vibrații de castaniete. Orchestra mai continuă un răstimp cu arii madrilene
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
unui șansonetist francez, drăguț, elegant și foarte răsfățat, primit cu ovații frenetice de publicul cunoscător. Cântărețul surâde galant în dreapta și în stânga, lumina se stinge, rămân numai câteva becuri albastre ― e romanța reveriei. Urmează altele, fiecare cu lumina ei. Apoi un chelner îi oferă o chitară, lăsată pe colțul pianului de un spaniol, se face lumină trandafirie și răsfățatul publicului se apropie de Nadina și cântă înfiorat cupletul amorului fără speranță. Aerul s-a îmbîcsit de fum și de aburi de vinuri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
voinței tale și care te va face să te simți ușor, ușor... „Pătrundem astfel în era levitației”, comentează, ironic, autoarele menționate. „Ca dovadă - adaugă ele - iată eticheta noului Panach, o băutură răcoritoare fără alcool, care reprezintă terasa unei cafenele, vara. Chelnerul aduce o tavă pe care plutesc niște pahare.” Această nouă „religie a corpului” este însă ancorată puternic într-un întreg mod de viață și într-o viziune corespunzătoare despre viață : „Din punct de vedere istoric, am trecut de la o stare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
al XVII-lea, vorba mea ; barocul românesc post-comunist, vorba soției mele : grinzi aparente stil bavarez, cu oglinzi venețiene superbe, brocarturi franțuzești și imitații de pictură flamandă de prin casele burgheziei imperiale scăpătate, totul pe fundal de piscină stil Hollywood. Și chelneri șlefuiți și reci precum un diamant. Becalizare sau civili zație occidentală ? Ambele... Flori de mucegai... Un rahat imens prin care fojgăie gîndaci de bălegar și din care răsar flori diafane în jurul cărora roiesc albine fără stup. O societate care se
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de parcă s-ar fi adresat unor bătrâni surzi. După ore, Mera ne-a chemat pe la el, pe mine și pe alți câțiva prieteni, căci părinții lui nu erau acasă; în afară de mine mai veneau Manea, un ins cam grobian, fiu de chelner, poreclit de profesorul de engleză little tiger din cauza părului roșu-portocaliu și alurii feline, Radu G., apoi o colegă prietenă cu Mera, pe care o chema Mălina și la vederea căreia toți începeau să cânte din Creedence: Molina, where you're
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
poezia este într-un anumit fel o soteriologie, o doctrină a salvării. În acest caz, întîlnirea de astăzi echivalează, pentru mine - și, repet, numai pentru mine, care sânt poet - echivalează cu o revelație. II Comandante se întoarse, urmat de trei chelneri costumați, purtând imense tăvi de argint, încărcate cu sticle și pahare de felurite mărimi și culori. - Ascultă aici, îi spuse Orlando. Ascultă, că e interesant. - Nu vă speriați de cuvinte, continuă Adrian. Nu orice revelație trebuie să semene cu revelațiile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Orlando. Ascultă, că e interesant. - Nu vă speriați de cuvinte, continuă Adrian. Nu orice revelație trebuie să semene cu revelațiile pe care le cunoaștem din cele două Testamente. Revelația adresată unui poet, bunăoară, poate rămâne pentru toți ceilalți incomprehensibilă. Tăcuți, chelnerii se apropiau de fiecare cu o altă sticlă și le umpleau paharele. Il Comandante părea gata pentru un toast, dar Orlando îl privise scurt, și atunci se mulțumi să spună: - Salute! - Salute! repetară fetele. - Nu știu ce e, spuse Adrian, dar orice
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îngăduia să destăinuie fapte pe care nu îndrăznise până atunci să le mărturisească în scris. Ca de obicei după o dimineață consacrată lucrului, plecă să se plimbe pe marginea lacului. La întoarcere, se opri la Cafe Albert. Îndată ce-l zări, chelnerul comandă cafeaua și sticla cu apă minerală. Îi aduse ziarele, dar nu avu timp să le parcurgă. Un bărbat înalt, distins (parcă ar fi coborât dintr-un tablou de Whistler, își spuse), încă destul de tânăr, deși stilul vetust al costumului
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
descoperirea manuscriselor eseniene de la Marea Moartă? Desigur că ați aflat și dumneavoastră... - Doar ce-au scris ziarele, spuse. Îl privi lung și zâmbi. Apoi ridică mâna în sus: - Dublă, și fără zahăr, preciză. Toate întîlnirile de acest fel, începu după ce chelnerul îi aduse cafeaua, toate întîlnirile între persoane incredibile, ca noi, au un aer de pastișă. Consecință a literaturii proaste, pseudoocultistă, adăugă. Dar trebuie să ne resemnăm: nu se poate face nimic împotriva folclorului de mediocră calitate; legendele care încîntă anumiți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trei bărbați își terminau halbele de bere. "De aceea n-au aprins decât becul din tavan, cel mai slab, își spuse; fac economie de curent." Se așeză pe canapeaua lipită de perete și rămase cu privirile pierdute în gol. Așteptând chelnerul, nu știa dacă va cere și el o halbă de bere, sau o sticlă de apă minerală și o cafea. Curând cei trei se ridicară cu zgomot de pe scaune, pregătindu-se de plecare. - Nici de data aceasta n-am ajuns
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
șal de lână fumurie în jurul gâtului. - Nu e nimic! spuse al doilea. - Nu e nimic! repetă ultimul, râzând și privindu-i pe amândoi cu înțeles. Știi la ce fac aluzie, adăugă. Rămas singur, se întrebă dacă mai merită să aștepte chelnerul, când i se păru că cineva se apropia timid de el, șovăitor, privindu-l curios. De-abia când se opri în fața lui, îl recunoscu: era Vaian. - Dumneata ești, cucoane Dominic? exclamă, făcând un pas și luîndu-i mâna, strîngîndu-i-o de mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mea elevă. O să auziți curând despre ea... Când se așezară, unul în fața altuia, Maria îi luă repede mâna între mâinile ei și-i șopti: - Vă mulțumesc, Maestre. Vă mulțumesc pentru tot. Își retrase încet mâna și, întorcînd capul, făcu semn chelnerului. - Nu-mi mulțumi, spuse, pentru că nu știi ce urmează... Zâmbind misterios, își scoase fularul, apoi își căută batista și-și șterse ochelarii. Chelnerul voi să-l ajute să-și dezbrace pardesiul, dar se împotrivi. - Îl mai păstrez puțin, până ce mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
șopti: - Vă mulțumesc, Maestre. Vă mulțumesc pentru tot. Își retrase încet mâna și, întorcînd capul, făcu semn chelnerului. - Nu-mi mulțumi, spuse, pentru că nu știi ce urmează... Zâmbind misterios, își scoase fularul, apoi își căută batista și-și șterse ochelarii. Chelnerul voi să-l ajute să-și dezbrace pardesiul, dar se împotrivi. - Îl mai păstrez puțin, până ce mă mai încălzesc. Apoi întoarse capul spre fată: Pentru domnișoara..., începu. - Mie, un ceai, spuse Maria. Și dacă mai vreți un sandwich, cu șuncă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
obscur, pentru că i-am uitat de mult numele, și nimeni nu auzise nici de el, nici de povestirea aceasta, spune-i, dacă vrei, nuvelă, deși era destul de scurtă, era mai degrabă o schiță... Se întrerupse, privind visător, aproape absent, cum chelnerul așeza ceștile de ceai și farfuria cu sandwich-uri. - Mulțumesc, Petrache, spuse când chelnerul, clipind din ochi cu înțeles, apropie cu mare atenție paharul cu coniac plin până în vârf. Te rog, nu te jena, adăugă văzând că fata rămăsese cu ochii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de el, nici de povestirea aceasta, spune-i, dacă vrei, nuvelă, deși era destul de scurtă, era mai degrabă o schiță... Se întrerupse, privind visător, aproape absent, cum chelnerul așeza ceștile de ceai și farfuria cu sandwich-uri. - Mulțumesc, Petrache, spuse când chelnerul, clipind din ochi cu înțeles, apropie cu mare atenție paharul cu coniac plin până în vârf. Te rog, nu te jena, adăugă văzând că fata rămăsese cu ochii ațintiți asupra farfuriei. Încearcă întîi unul cu șuncă... Sorbea, pe rând, o linguriță
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
făcut să distreze zeii, să-i amuze prin acrobațiile și prestidigitațiile lui, iar acum el, ca și toți cei ca el, distrau pe oameni... - Nu înțeleg, șopti Maria, pălind ușor. - E greu de înțeles, continuă Antim, făcând semn de departe chelnerului, pentru că asta nu se știa pe atunci, în secolele XIV-XV, și mă întreb cum a descoperit-o el, jongleur-ul. În fond, lucrul acesta nu-l știe nici astăzi toată lumea. Dar așa a fost. Toate acrobațiile, jongleriile și glumele saltimbancilor fuseseră
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
descoperit-o el, jongleur-ul. În fond, lucrul acesta nu-l știe nici astăzi toată lumea. Dar așa a fost. Toate acrobațiile, jongleriile și glumele saltimbancilor fuseseră la începutul începuturilor inventate pentru a distra pe zei. Se întrerupse, așteptând să se apropie chelnerul. - Același lucru, dar poate că vrea și domnișoara un coniac. - Nu, mulțumesc, Maestre, vorbi repede Maria. Poate, cel mult, puțin rom în ceai. Dar de ce-or fi avut nevoie zeii de jongleriile noastre? adăugă zâmbind, câteva clipe în urmă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-l va căuta tot restul vieții și, dacă nu-l va găsi, îl va căuta în alte vieți și, până nu va da de el, nu se va liniști... Se întrerupse, privind cu atenție, aproape cu admirație, îndemînarea cu care chelnerul îi pusese în față paharul cu coniac, fără să verse o picătură. - Mulțumesc, Petrache. Ești formidabil!... Își apropie buzele și sorbi cu grijă. Apoi se întoarse sprel Maria. - ... Dar nu i-a spus nimic, adăugă. Sau, în orice caz, dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aici. Conversația va ajunge iar la proaspeții îmbogățiți. La toți mârlanii care au umplut Bucureștiul. La permisele de export... La specula cu alimente... La pușlamalele care în separeurile de la Hotelul Imperial au ajuns până într-acolo încât se ceartă cu chelnerii pe nota de plată și se desfac la vestă ! Râsete, râsete, acea sănătoasă poftă de râs națională pe care am observat-o de-a lungul vieții că întovărășește dezastrele - și focul, și cutremurul, și războiul, și holera, și destrămarea țării
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]