46,651 matches
-
soția tarului, care determină, prin intrigi, întemnițarea Elenei ( Acest episod va fi, apoi, reluat și dezvoltat independent în proza istoriografica Domnită Elenă, demnă, și ea, de tot interesul.). Ștefan voievodul e bolnav, bătrîn și obosit. Își simte sfîrșitul aproape. Își cheamă boierii de sfat și le cere ca succesor pe Bogdan cel orb, fiul său, (porecla îi venea din privirea încrucișata a ochilor) și, în plus, supunerea către turci ("Cercați a îmblînzi sălbateca fiara prin o supunere de bunăvoie: liniștită apă
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
era acela din anii ^50, cînd fusese eliminat de la catedră, exilat la Institutul care astăzi îi poartă numele, scos din manuale și nereeditat o vreme deloc. Ce fusese înainte de epocă de interdicție nu ne interesa. Pur și simplu. Aceasta se cheamă percepție de generație. Dar nu e vorba doar de naivitate sau de ignoranța: e vorba de faptul că această percepție, care a făcut din Călinescu idolul nostru, ne-a ajutat să ne dezvoltăm noi înșine. Am citit prin el literatura
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
n-aveau ce cumpără. Ce să caute ei în gheșeft? Stăteau dracului acasă, cu holearca în ispol. Sampanskaia se bea și se bea prin solitóri. Că se numesc Ane (Vai, sireaca Ana lui Manole!...), limbriceni și alți ciomani, sfoiági se cheamă. Adică domn^ Pacepa.s...ț În timpurile cand vătaful își calcă juruința, rumânii se vlădiceau după tocmeala locului, orice s-ar spune. Țară castiga numai din turism cinci miliarde de dolari anual și încă opt-zece din export. Se văsneseau sălașe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
roșu din Timișoara a solicitat celor doi cunoscuți profesori universitari să colaboreze cu scurte articole, fiecare în specialitatea să, consacrate lui Eminescu. De ce Eminescu? este chiar titlul rubricii din ziar a lui E. Todoran. A d-lui Gh. Tohăneanu se chema Creșterea limbii românești. Cele vreo optzeci de texte astfel scrise formează conținutul volumului recent. Editură Timpul a reînnoit, cum s-ar zice, ocazia. Anul trecut, comentînd "bătălia" din jurul lui Eminescu provocată de cîteva comentarii din Dilemă și România literară, îmi
Studii eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17856_a_19181]
-
viața publică românească e salutar. Puținii politicieni tineri ajunși în funcții de răspundere fac o figură infinit superioară incapacității crase a "experimentaților" (eufemism pentru "ramoliți"). Un "fruntaș" țărănist și un "lider" liberal - ca să respect convențiile noii / vechi limbi de lemn -, chemați la ordine de un moderator de televiziune veșnic încruntat, au reușit, de curând, să dea întreaga măsură a distanței ce-i separă de realitățile vieții. Îi priveam și nu-mi venea să cred: șmecheria de cartier, tupeul de peluza a
Buftea politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17857_a_19182]
-
prudență excesivă, care încă mai continua. Am fost indignat de un telefon recent, la care un necunoscut mă laudă grozav. L-am intrebat de unde vorbește. Se află la München și tocmai se întorcea în țară. L-am întrebat cum îl cheamă și nu mi-a răspuns. Am crezut că nu m-a auzit și am insistat. Mi-a spus: "ei, dumneavoastră nu știți ce e în țară..." și...a rămas un necunoscut. Vă mărturisesc că mi-a fost jenă să-i
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
deosebire între partidele Convenției. Într-o zi, însă, împreună cu mai mulți prieteni și colegi - pe-atunci eram student la Drept - ne-am dus la "Tineretul Liberal", cu sediul în vecinătatea casei mele. Șeful, Mihail Fărcăsanu, m-a întrebat cum mă cheamă și mi-a spus că se bucură că-i calc pe urme tatălui meu, un liberal convins. I-am răspuns că n-aș vrea să fac politică, ci doar țin să dau o mină de ajutor la ce se întîmplă
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
închisoare, amendă etc. Eu tot săream de pe scaun și dădeam să vorbesc, fără rezultat însă. Pe urmă, la fel de calm și impasibil ne-a citit cea de a doua parte a dosarului, care anula toată prima parte. "De ce ne-ați mai chemat?" a vrut să știe Tase. "Domnilor, hîrtiile au viața lor, ni s-a răspuns. Acestea trebuiau să-și încheie viață și, de aceea, v-am chemat să vă aduc la cunoștință cele citite. Va rog sa semnați că ați luat
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
a doua parte a dosarului, care anula toată prima parte. "De ce ne-ați mai chemat?" a vrut să știe Tase. "Domnilor, hîrtiile au viața lor, ni s-a răspuns. Acestea trebuiau să-și încheie viață și, de aceea, v-am chemat să vă aduc la cunoștință cele citite. Va rog sa semnați că ați luat la cunoștință". - V-ați adaptat ușor la stilul de viata german? Cum v-ați obișnuit să trăiți departe de-acasă? - În prima mea fază de exil
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
ne oferă de mai bine de douăzeci de ani lecția perfectului control și a unei strategii fără fisuri în privința valorificării bunurilor simbolice - pînze, cărți, articole - pe care le produce. Să o deslușim puțin. Val Gheorghiu știe să fie ceea ce se cheamă o prezență; la intervale bine gîndite și cu o pregătire minuțioasa face o expozitie la Iași și, obligatoriu, la București, daca nu e invitat undeva, în străinătate, între timp, între două cicluri de pictor scoate o carte de proza, pentru că
Secretul lui Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17907_a_19232]
-
cel mai autorizat. Inspirație contradictorie, între eden și infern, cu mari căderi în vid, bruște schimbări de regisitru, de umoare, în genere cosmarescă. Înseninarea târzie, din lirica, a diminuat vocea. A pune pe seama războiului o inspirație damnata nu convinge. Este chemată la tribunal condiția umană însăși. Un filon de răutate funciară, de asemenea, împletit pe un fir de bunătate solară, comunicativa, indică cert o fire scindata, măi abrupt decât, de pildă, la Tudor Arghezi. Și cu efecte, estetic, măi disonante. Clientul
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
de proporții. Și muzica e o problemă care ține de proporții. E ritmul. Îmi place enorm Bartók... ...tocmai datorită ritmului. Muzica lui e foarte ritmată... Da, mă pasionează Bartók. Am o nepoată care poartă aceleași inițiale ca și mine. O cheamă Hortense Cartier-Bresson și cântă Bartók minunat. Dvs. ce muzică preferați? Desigur, Bach e suveran în preferințele mele: apoi Mozart... Am ascultat un Mozart trist, surprinzător... Îl cunoașteți pe Cioran? Da, l-am întâlnit pe Cioran. E un pesimist vesel! El
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
prea gingaș aluat sufletesc - el n-ar putea nu ucide dar nici măcar alunga musca de pe glazura cozonacului - n-ar fi putut suporta citirea, de sus până jos, a scrisorii. A transmis-o dlui Emil Constantinescu, președintele în exercițiu al țării, chemat să apere viața, onoarea, liniștea fiecărui cetățean și cu atât mai mult a unuia de eminența dlui Ion Iliescu. Cine altul, de altminteri, ar fi putut destrăma ițele acelei mafii moldo-ucrainiene însărcinată a îndepărta victima de la postul parcă gata apucat
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
ademeniri, dar și obstacole în nefericitul meu itinerar, o piază rea, o femeie din a cărei siluetă nu am distins mare lucru. Mă întreb dacă în acea împrejurare nu am reținut, în înserarea tot mai deasă, privirea nerușinată a profesionistei, chemându-mă, oferindu-se cu insistență. Desigur, nu era prima femeie "publică" în viața mea, oricum nu s-ar fi cuvenit, după sentimentele pioase cu care traversasem cimitirul, însoțit de amintirea fără chip a mamei mele, să fiu atras de silueta
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
sîntem copii și te-aștept și nu vii/ Să jucăm baba-oarba și eu știu că-ți plăcea/ Și mă tem că în drum ai călcat din greșeală/ Peste aburul morților dintr-o vîlcea.// Dar oricît mă tem și oricît te chem/ Tu te-ai făcut abur și m-aștepți să vin/ Să descînt tot eu pe numele tău/ Și să mai încerc să te scap de chin" (Ritual). Cruzimea revine, în stadiul său de concretețe materială, cînd poeta, bolnavă fiind, dorește
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
o vreme trupul înfierbîntat de pașii grei,/ Iar ursul să se-ndepărteze, călcînd încet peste pămînturi/ De parcă-ar merge mai departe pe umerii unei femei" (Ursul). Caracteristic însă, iubitul prezumat are constituția unui spectru: " Apoi începe și el să mă cheme,/ Pe numele mic, și mi-e frică să strig,/ Aurelian, împăratule dă-mi mîna,/ nu-mi pasă că lipsesc trei oase din ea" (Aurelian, împăratul). Nu mai puțin spectrală e făptura femeii care imploră iubirea: Acum neclintit rămîi și strig
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
din oglindă e al povestitorului, nu e al ei. Iar privirile lui, care o bîntuie fără odihnă, sînt acelea care o aduc la nebunie. Fata pe care o plăsmuiește Borges se numește Julia. Dar cred c-ar putea s-o cheme și Ofelia. Fiindcă mie ea îmi pare a fi un avatar - mai complex, totuși, pentru că ea acoperă oglinzile - al aceleia care înnebunește reflectîndu-și chipul - ca și pe al iubitului său echivoc (chip ce nu o mai părăsește din momentul în
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
al lui Bogdan-Duică i-a comunicat - prin intermediar - lui Rusu-Șirianu (conducătorul ziarului) că, prin astfel de articole, gazeta "numai discredita se poate. I-am spus să convoace pe redactori pe mîine la 5 ore la conferință. A promis că-i cheamă". De unde reiese că avea anumite prerogative în coordonarea activității gazetei. Pînă la urmă, va sfîrși prin a-i nega însușirile de gazetar și conducător de publicație lui Rusu-Șirianu, delăsător cum era și, după aprecierile lui N. Cristea, gafeur politic. În
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
ivesc normale griji față de "greșelile" ce ar putea rezulta din aplicarea puterii astfel dobîndite: "Un gest, unul singur/ al mîinii mele/ în viitor -/ istoria explodată/ voi mutila un chip/ necunoscut/ dorința mea este/ să nu mișc un deget/ să nu chem/ din greșeală, dezastrul/ ce mă provoacă, istoria" (Mutilare). Cum poate fi folosită, practic, libertatea poetului? Prin tranziția făpturii în cuvînt (cuvîntul fiind o esență, însă și o inexorabilă margine a libertății): "Ce strîns mă iubești;/ o, de durerea/ absurdei iubiri
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
în vitrinele librăriilor, nicăieri, pe Racoviță. Mai mult - am trecut pe la Cluj prin 1947 și i-am văzut umbra, cu pălăria lui trasă pe ochi, sărăcăcios îmbrăcat, se strecura pe lângă ziduri. M-am întrebat: Acesta este marele savant Racoviță? Am chemat profesorii universitari, colegi de-ai lui, și i-am întrebat de Racoviță. "Moare de foame", mi-au răspuns.[...]" Pentru că l-au dat afară de la catedră, l-au dat afară de la Academie". A murit de mizerie. Am făcut această paranteză ca să
Un film în 354 de pagini by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17209_a_18534]
-
pe stîncile durerii/ În sînul meu amorul trăi necunoscut/ Și jalnic ca o floare născută p-un mormînt.// O tu, ce-aprinzi în pieptu-mi dureri neadormite!/ Cînd noaptea se coboară cu șoapte fericite/ Pe patul tău odihna și somnul a chema,// Poate că zici adesea cu buzele-ți divine./ Ce tind aceste versuri d-a ta ființă pline:/ Cine-i acea femeie? - și nu poți devina!". După cum, mai convingător, s-a susținut că Minte și inimă nu e decît o replică
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
larg e o formă de dispreț care conduce la pierderea prestigiului. Un al doilea domeniu în care au apărut divergențe este acela al discursului politic. învinuit de a fi recurs la cuvinte și expresii triviale, un demnitar s-a apărat chemînd în sprijin democrația lingvistică. Toate cuvintele din limba română au drepturi egale, a pretins, în esență, demnitarul. E adevărat. Numai că un cuvînt, o expresie au, pe lîngă un anumit înțeles, diferite conotații, ceea ce înseamnă că nu pot fi folosite
Democrația lingvistică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17239_a_18564]
-
pe termen mediu a României și de problemele cabinetului pe termen scurt, de pildă legea bugetului. În privința chestiunilor politice care țin de buna funcționare a cabinetului pe care îl conduce, premierul a lăsat rezolvarea lor pe seama celor care l-au chemat la șefia guvernului: partidele din coaliție și Cotroceniul. În atari condiții o criză de guvern nu i se poate reproșa premierului, chiar dacă sînt tot mai numeroase vocile care afirmă că dacă a acceptat să conducă un guvern politic, dl Isărescu
Strategia pe termen scurt a dlui Isărescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17256_a_18581]
-
lui poate să coboare ușor sub 50 de grade minus. Știrile mai spun și cum sînt denumite cele trei sănii ale expediției: Steaua nordului, Aurora boreală și Vîntul nordului. Un reporter mai dibaci ar fi aflat, probabil, și cum îi cheamă pe cei 41 de cîini ai expediției "vaccinați contra unor maladii contagioase", știind că membrii unei astfel de înalte acțiuni, nu pot fi decît niște mari iubitori de animale, arătîndu-le harnicilor dulăi tot respectul cuvenit unei companii de lucru... Vestea
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
reînvie o veche modalitate pierdută în Galaxia Gutenberg, îi corespunde următorul text galant-trubaduresc: "!Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd;// sîngele ca apa/ seacă subt blestem/ îmi îngheață gura/ cum să te mai chem?// ! Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd,// Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd!// ! patul nunții noastre/ alb și neatins/ ca pămîntul iarna/ sub zăpezi cuprins
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]