2,921 matches
-
feței la primirea veștii. ă Trebuie să plec, spuse ea în timp de Virginki își luă fața în mâini, urmărind urma mută a galoșilor ei. Capitolul zece Din nou sub magazinul de pălării Porfiri Petrovici își aprinse o țigară. Flacăra chibritului îl ajută să inspecteze împrejurimile. Ușa cu grilaj pe care o văzu pasager îi apăru surprinzător de impresionantă. Scutură chibritul, stingându-l, înainte ca acesta să îi ardă degetele, iar ușa dispăru. Porfiri clipi abundent, testând întunericul cu genele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
urma mută a galoșilor ei. Capitolul zece Din nou sub magazinul de pălării Porfiri Petrovici își aprinse o țigară. Flacăra chibritului îl ajută să inspecteze împrejurimile. Ușa cu grilaj pe care o văzu pasager îi apăru surprinzător de impresionantă. Scutură chibritul, stingându-l, înainte ca acesta să îi ardă degetele, iar ușa dispăru. Porfiri clipi abundent, testând întunericul cu genele sale și tuși scurt așteptând un răspuns la sunetul surd al soneriei. Tusea îl puse pe gânduri și voia, dacă totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Leonid Simonovici! strigă tânărul funcționar civil de jos. Sunt eu, Iakov Borodonici. L-am adus pe polițist. și pe încă un domn. ă Putem avea puțină lumină aici? Vocea îi era necunoscută lui Tolkachenko. O clipă mai târziu un chibrit se aprinse și Iakov Borodonici aprinse lampa cu gaz de pe hol. Locotenetul de poliție și celălălat domn urcară scările, dar fețele lor nu erau în stare să îi furnizeze lui Tolkachenko liniștea pe care o aștepta. Iakov Borodonici rămăsese jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
-l privi. Mă frământă faptul că am Împlinit treizeci și doi de ani, timpul trece rapid și nu simt că aș fi pe drumul cel bun. Știi ceva? Eu tocmai am Împlinit patruzeci și trei, locuiesc Într-o cutie de chibrituri, nu am lift și ca să scriu trebuie să merg În vreo cafenea - altfel nu am suficient spațiu. Numești asta viață normală? Nu mai am o viață normală din anii ’80. Pe atunci oamenii nu trebuiau să-și ia două slujbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cel prea uscat, a scos o creangă care ardea prost și fără viață, a pus alta care dădea o flacără veselă, a calculat cu aproximația posibilă durata și intensitatea căldurii, și, repetând implorarea, Nu mă lăsa baltă, a apropiat un chibrit de combustibil. Noi, oamenii de acum, care am trecut prin atâtea situații de stres, un examen dificil, o iubită care a lipsit de la întâlnire, un copil care se lăsa așteptat, o slujbă care ne-a fost refuzată, ne putem imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dezgustătoare, Călugărul. „Stai să vezi ceva distractiv”, i-am zis. Și am aruncat o fărâmitură de pâine jos, iar când furnicile au început să se învârtă în jurul ei, besmetice, și au încercat s-o târască, le-am pus bețe de chibrit în cale. Parcă renăscuse în mine copilul de odinioară. „Nu vă plac furnicile” mi-a spus Călugărul. Am vrut să-i răspund că nu mi-au plăcut niciodată, deoarece nu știu să fie singure, nu pot trăi decât în mușuroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spui. — Ne-a furat doar cel mai bun client! Lui Ronnie Newlands i s-a făcut o ofertă pe care n-a putut-o refuza și își mută afacerea - fiecare apartament de vis și fiecare garsonieră cât o cutie de chibrituri - la inamic. Stevie trebui să admită că era o lovitură cruntă. Știa la fel de bine ca și Fran cu ce eforturi se ținea Citizen pe linia de plutire. O rafală ca asta putea să-i scufunde pe veci. — Și nici măcar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-șef care îi aparținuse odată lui Ralph. Fusese singurul lui act de bravadă. Zugrăvit în verde închis, cu pereții acoperiți de rafturi și diplome, era destul de mare ca să găzduiască un departament întreg. În epoca planurilor deschise și a cutiilor de chibrituri, Fran se simțise adesea oarecum stânjenită să revendice un spațiu atât de mare pentru ea însăși. — Stevie! E pefect! Am putea să punem șase telefoane de-a lungul peretelui ăluia, iar aici un ghișeu la care oamenii să vină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se purta destul de decent. M-au contactat și pe mine de multe ori ca să fiu omul de legătură cu ceilalți deținuți. Condamnații puteau obține orice drog doreau, dacă aveau bani sau țigări. O țigară marijuana de dimensiunea unui băț de chibrit costa o sută de mii de lei și o bilă de drog pur, între două sute cincizeci și trei sute cincizeci de mii de lei. Majoritatea deținuților preferau droguri injectabile, deși erau mai scumpe. Mulți au sfârșit-o cu mâinile și picioarele amputate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pași, cu Gaston între ei, că se și întâmplă ceea ce Tomoe n-ar fi vrut să se întâmple. Gaston privea în jur, emoționat. Totul îl impresiona: luminițele barurilor ce se întindeau de-a lungul străzii, aliniate ca niște cutii de chibrituri, mirosul ispititor de pui la grătar, vocea celor care-și făceau reclamă în ușile prăvăliilor, invitând cumpărătorii să intre, țăcănitul bilelor din salonul de pachinko. — Takamori-san, ce surpriză! — Știam eu c-o să-ți placă. Ascultă, vrei să bem ceva? Auzind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
bătuseră joc frații și prietenii lui... încă din copilărie. În regiunea de baștină a lui Gaston, Savoy, bărbații mătăhăloși, considerați oarecum săraci cu duhul, sunt porecliți „plopi“. Și asta pentru că lemnul de plop nu e bun decât pentru bețe de chibrituri, nefiind folosit la stâlpi sau la grinzi. De aceea l-au poreclit prietenii „plopul“. Gaston avusese întotdeauna încredere în oameni. Nimeni pe lume, considera el, nu se năștea deștept și puternic ca Napoleon. Pământul nu este numai pentru deștepți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
trecut peste un pod de cale ferată și au ajuns la un râu îngust, cu o apă îngrozitor de murdară și rău mirositoare. Pe malul râului se întindeau, unul lângă altul, câteva bărulețe ieftine, șubrede, care arătau ca niște cutii de chibrituri, desprinse dintr-o secvență de film. Nici unul nu era deschis la ora aceea din noapte. Femeile, care cunoșteau bine zona, nu au stat să bâjbâie pe care alee să o apuce. Ele și-au croit drum prin labirintul de alei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se amesteca cu ploaia și păreau fără de sfârșit... chiar fără de sfârșit... Gaston nu avea de unde să știe, dar Sanya avea reputația de zona neagră a orașului Tokyo. Străzile erau mărginite de clădiri numite, eufemistic, „hanuri“, aliniate ca niște cutii de chibrituri.Erau cam o sută cincizeci. După cum aflase cu surprindere Gaston, aici poți găsi cameră peste noapte cu nu mai mult de patruzeci de yeni pentru un așternut într-o sală comună și maximum trei sute de yeni pentru o cameră individuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
te văd eu de aici. — Zău? Mie mi se pare că ar trebui să-i plâng de milă celui cu care o să te măriți tu... Bați omul la cap și când mănâncă. Takamori și-a scos pachetul de țigări. — Un chibrit, te rog! — Sunt lângă tine... Ai grijă să pui scrumul în scrumieră. Mama iar s-a plâns azi dimineață, mi-a spus: „Takamori crede că toată casa e o scrumieră.“ Ca majoritatea bărbaților, Takamori nu prea se sinchisea unde scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că-l dusese hingherul pe Napoleon. Era o zi foarte călduroasă, ca în toiul verii. După ce au coborât din tren, au dat peste un râuleț negru de murdărie. Pe ambele maluri se întindeau case care arătau ca niște cutii de chibrituri, cu acoperișuri care stăteau să se prăvălească. S-au oprit la o secție de poliție să întrebe unde este ecarisajul. A ieșit un polițist, ștergându-și capul cu prosopul. Pe fruntea lui, asudată toată, era o dungă roșie de la cascheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-și servească gustările. Au intrat în vorbă unul cu altul, dar după ce au trecut de Akabane, Ōmiya și Koyama, au ațipit unul câte unul. Gaston stătea lângă fereastră și privea luminile din Koyama. Luminițele căsuțelor aliniate ca niște cutii de chibrituri de-a lungul căii ferate erau aprinse, iar prin ferestre se zăreau familii adunate la masa de seară. Gândul i-a zburat la familia lui Takamori din Kyōdō. Trenul plecase deja de două ore din Ueno așa că Tomoe ajunsese probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
acord dacă-mi oferi o masă. La ora cinci Tomoe a pus husa pe mașina de scris și s-a dus la oglindă ca să-și împrospăteze machiajul. Când a ieșit, Ōkuma o aștepta pe coridor, țeapăn ca un băț de chibrit. — Tomoe, nu ai vrea să mergem la un film? Am două bilete la Furtuna. — Mulțumesc, dar mai am o întâlnire astăzi, răspunse ea politicos. Poate altă dată. S-a descotorosit ușor de el și s-a grăbit să nu întârzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dacă ar afla că fumezi, chiar și numai În perioada vacanței. Cu toate astea, zic eu, ridicîndu-mă și scuturînd iarba de pe mine, tot nu-mi vine să cred că nu știam asta despre tine. Lisa se ridică și ea, ascunzînd chibriturile În nodul de la sarong, și surîde misterios. SÎnt o grămadă de lucruri pe care nu le știi despre mine. 19 M-a prins soarele azi și, deși nu mă simt prea bine (certurile cu Dan mă neliniștesc, mă fac să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sunt glole. A văzut doar niște ochi strălucind în întuneric și l-a cuprins spaima că va sfârși mâncat de șobolani. Erau niște globuri cenușii, de mărimea unui măr mare, din miezul cărora clipea un ochi strălucitor, ca flacăra unui chibrit. Mai întâi i s-a părut că vin spre el o pereche, apoi o turmă de șobolani. Mișcările bilelor care se târau pe pământul pivniței, ca și sunetele ascuțite, ca niște chițcăieli îndepărtate, îl speriaseră instantaneu. Pe măsură ce armata de cocoloașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
părea atunci, cu lemnul porții cu tot. Pe urmă privirile li s-au întâlnit. Și-a făcut repede două cruci și-a vrut să bată în poarta mănăstirii. Dar zgomotele erau minore, ca și cum ar fi bătut cu un băț de chibrit. A tras funia clopotului, care nici nu s-a clintit, și apoi a început să zgârie lemnul, dar, în afară de Zogru, nimeni, nici măcar fantoma însăși nu auzea ecoul loviturilor moi. - Nu mai bate, Măria ta, că e degeaba, a spus, Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Dorm În ochii tăi mă oglindesc Să pot zări marginea unui crâmpei de viață Cum se prăbușește în sine. O pată de culoare stinsă în palma ta Și un chibrit aprins pe-o lacrimă. Un cuvânt mut și o vorbă șoptită Îmi povestesc adevărul nepătruns. O umbră părăsită, un chip jucăuș Mă lasă-ntr-o lume concretă. În vise pietrificate. Liber În frâul libertății am învățat să scriu. Metafora luminii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se înalță Deasupra vreascului învins, Se vaită cu limbă de moarte Cărbunele proaspăt încins. Jarul ce ieri a fost pădure Sub vâlvătaia-și de satrap Zace într-un colb fără de nume Întunecat ca un harap. Tată și mumă și-e chibritul Butucul frate pe deasupra Dușman vei fi de-acum în pururi Celor ce-mbrățișează umbra. Din vâlvătăi abia pornite Îmi spuse focul potolit: Din tot ce-mi dați eu fac cenușă Când mintea voastră e chibrit. Stins, orb și fără vlagă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Tată și mumă și-e chibritul Butucul frate pe deasupra Dușman vei fi de-acum în pururi Celor ce-mbrățișează umbra. Din vâlvătăi abia pornite Îmi spuse focul potolit: Din tot ce-mi dați eu fac cenușă Când mintea voastră e chibrit. Stins, orb și fără vlagă Port noaptea-n mine ca pe-un sloi, Din certurile voastre toate Pădurile aprind de voi. Împacă-te barem cu-n frate Și pleacă-te la el învins Și vei avea sub tălpi de-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cea mai urâtă zi, ziua în care am devenit vampir. Făceam parte din familia Dragomir, una dintre cele mai puternice familii de vrăjitori. Bunica m-a învățat multe, chiar am fost în stare să aprind o lumânare fără brichetă sau chibrituri! Deoarece eram vrăjitoare, aveam o legătură strânsă cu tot ce avea viață, simțeam energia care era în fiecare plantă, simțeam viața. Vampirii sunt chiar opusul vrăjitorilor, practic suntem morții vii. Pentru a deveni vampir, trebuie să renunți la legătura asta
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de păsări împăiate, dar n-am văzut nimic ce-aș fi putut să vând, așa că m-am întins pe pat și am încercat să fac un inventar în cap al tuturor bunurilor mele, soldații de plumb, colecția de cutii de chibrituri, colecția de poze din cutiile de gumă de mestecat, racheta de tenis, cea de badminton, paleta de ping-pong, mingile, modelajele de la Casa Pionierilor, figurile din desenele animate făcute din placaj traforat și apoi pictate broșurile franțuzești, nemțești, americănești și iugoslave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]