6,287 matches
-
cuvinte tăiate și înlocuite cu altele care, imediat, aveau să sufere o soartă identică, cu fraze nesusținute de cele precedente și care nu cadrau cu ceea ce venea în continuare, câtă cerneală consumată, câtă hârtie sfâșiată, asta este ceea ce se numește chinurile facerii, tortura creației, e bine să se afle o dată pentru totdeauna. În a patra zi, cerul, obosit de așteptare, văzând că acolo jos lucrurile nu se hotărau, nici laie, nici bălaie, hotărî să se lumineze de ziuă acoperit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
leagă de simpla lor tipărire și soarta care le așteaptă. Câte șanse ar putea avea vreuna dintre aceste cărți să-și croiască drum către marele public? Iar cărțile de succes sunt numai succese de un sezon. Dumnezeu știe prin câte chinuri a trecut autorul, câte experiențe amare a avut, câte strângeri de inimă a îndurat pentru a oferi unui cititor întâmplător câteva ore de relaxare sau posibilitatea de a-și omorî plictiseala unei călătorii. Iar dacă aș putea judeca lucrurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să stau acolo până când rezolv ceva. Pe urmă, întrucât se făcuse târziu și eram amândoi epuizați de atâtea emoții, mi-am luat rămas-bun de la ea. XI În timpul călătoriei îmi priveam cu destulă îndoială misiunea. Acum că eram eliberat de spectacolul chinurilor dnei Strickland, puteam să evaluez mai calm toată chestiunea. Eram nedumerit de contradicțiile pe care le-am observat în comportarea ei. Era foarte nefericită, dar pentru a-mi stârni compătimirea fusese în stare să facă din nefericirea ei un adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am admirat prevederea căci, privind retrospectiv, lacrimile ei păreau poate mai puțin înduioșătoare. Nu puteam stabili precis dacă dorește întoarcerea soțului pentru că-l iubește sau pentru că se temea de limbile ascuțite ale bârfitorilor. Și eram tulburat de suspiciunea că acest chin al dragostei călcate în picioare era împletit în inima ei frântă cu junghiurile vanității rănite care, minții mele tinere, i se părea sordidă. Încă nu învățasem cât de contradictorie este firea omului. Nu știam cât de multă poză există în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
explică nimic. Când, pretextând că sunt obosit, m-am ridicat să plec, dna Strickland nu și-a dat nici cea mai mică osteneală să mă rețină. XVI Ceea ce a urmat a dovedit că dna Strickland avea un caracter foarte puternic. Chinurile pe care le va fi suferit a izbutit să le ascundă. Cu multă inteligență, a văzut că lumea se plictisește repede de relatările nenorocirilor ei și că preferă să evite spectacolul suferinței. Ori de câte ori ieșea - și compasiunea pentru nenorocirile sale îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cel mai de preț de pe lume - zace așa, ca o piatră de pe plajă, ca s-o ridice la întâmplare oricine trece nepăsător pe acolo? Frumusețea este un lucru minunat și straniu pe care artistul îl făurește din haosul lui, în chinurile sufletului său. Și când a făurit-o, nu este dat tuturor s-o vadă. Pentru a o recunoaște, trebuie să repeți aventura artistului. Este o melodie pe care ți-o cântă el, și ca s-o auzi din nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să șadă comod, se simțea mult mai în largul lui pe un scăunel de bucătărie. Mânca într-adevăr cu poftă, dar nu-i păsa ce mănâncă; pentru el era doar o hrană pe care o devora pentru a-și potoli chinurile foamei; și când n-avea ce să mănânce părea perfect capabil să flămânzească. Am aflat șase luni trăise doar cu o pâine și o sticlă de lapte pe zi. Era un om senzual și totuși se arăta indiferent față de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la Marsyas, pe care zeul Apollo l-a jupuit de viu pentru că îndrăznise să-l înfrunte în întrecerea cântăreților. Strickland părea să poarte în inima lui niște armonii stranii și niște tipare absolut banale, și-i prevedeam un sfârșit de chinuri și disperare. Din nou îmi dădea senzația că e posedat de un demon. Dar nu puteai să spui că e vorba de un demon al răului, căci era o forță primitivă, așa cum existase înaintea binelui și a răului. Era încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un creion și fără să-și dea seama a desenat un cap pe sugativa mapei. — Te rog, spune-mi dacă te supără întrebările mele, i-am zis. — Ba nu, mă ușurează dacă vorbesc. O, Doamne, dacă ai ști prin ce chinuri cumplite am trecut în adâncul inimii mele! A trântit jos creionul. Da, știam de două săptămâni. Am știut încă dinainte de a-și da ea seama. — Atunci de ce naiba nu l-ai trimis pe Strickland să se ducă învârtindu-se? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am gândit că dacă-mi țin gura și mă prefac că nu văd nimic, totul o să se rezolve de la sine. M-am hotărât să-l scot din casă așa, fără zarvă, fără nici o ceartă. O, dacă ai ști prin ce chinuri am trecut! Și apoi îmi povesti încă o dată cum i-a cerut lui Strickland să plece. Și-a ales cu multă grijă momentul și a încercat să facă rugămintea lui să pară absolut întâmplătoare. Dar n-a izbutit să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe loc și să-și facă imediat pregătirile de plecare. Dar cel mai puțin se așteptase la hotărârea soției lui de a se duce cu Strickland. Am văzut că acum regreta din inimă că nu și-a ținut gura. Prefera chinurile geloziei celor ale despărțirii. — Am vrut să-l omor și am izbutit doar să mă fac de râs. Tăcu multă vreme, iar apoi rosti gândul care bănuiam că-l frământă: Dacă aș fi avut măcar răbdare să aștept, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fel de motivație pentru o acțiune atât de contrarie imaginii pe care mi-o făcusem despre el. Nu era de mirare nepăsarea împietrită cu care trădase încrederea prietenilor lui și nici lipsa de șovăială în satisfacerea unui capriciu pe socoteala chinurilor și mizeriei altuia. Așa ceva îi stătea în caracter. Era un om lipsit total de orice noțiune de gratitudine. Nici de compasiune n-avea habar. Emoțiile obișnuite la cei mai mulți dintre noi pur și simplu nu existau în inima lui și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ar suferi vreodată de sentimentul acela pe care îl ai când dragostea pune stăpânire pe tine. Nu era în stare să îndure un jug străin. Îl credeam capabil să smulgă din rădăcină din adâncul inimii lui, chiar cu prețul unor chinuri cumplite care să-l lase zdrobit, stors de sânge și de vlagă, orice lucru care intervenea între el și acea poftă neînțeleasă ce-l îndemna mereu către un țel necunoscut chiar lui. Dacă am reușit cât de cât să redau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
constatat că și le depăna tuturor cunoștințelor. Se aștepta la compătimire, dar nu reușea decât să fie ridicol. Se purta într-un mod cu totul nepotrivit. Știind la ce oră își face nevastă-sa cumpărăturile, într-o zi, nemaiputând îndura chinul de a n-o vedea, i-a aținut calea pe stradă. Ea a refuzat să-i vorbească, dar el a insistat. I-a bolborosit tot felul de scuze pentru orice păcat pe care l-ar fi făcut împotriva ei. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
totul e curat și frumos. Parcă o vedea lăsându-și în jos mânecile suflecate și scoțându-și șorțul - șorțul acela atârna acum într-un cui de după ușă - și luând sticla de acid oxalic și ducându-se cu ea în dormitor. Chinul acestor amintiri îl alungă din pat și din cameră. Se duse în atelier. Era întuneric, căci trăseseră perdelele peste fereastra mare, dar el le dădu la o parte. Îi țâșni din piept un suspin când dintr-o privire cuprinse locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
acum i se părea insuportabilă avea să fie alinată de scurgerea timpului și că o uitare blândă o să-l ajute să preia din nou povara vieții. Era încă tânăr și peste câțiva ani avea să privească în urmă la toate chinurile acestea cu o tristețe nu lipsită de oarecare duioșie. Mai curând sau mai târziu avea să se însoare cu vreo femeie cinstită din Olanda și cu siguranță că avea să fie fericit. Zâmbeam la gândul nenumăratelor tablouri proaste pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
el. Așa l-aș fi făcut, fără îndoială, o figură mai impozantă. Eventual era posibil să vedem în el un nou Prometeu. Era poate aici prilejul de a oferi o versiune modernă a eroului care pentru binele omenirii se expune chinurilor celor damnați. Întotdeauna e un subiect emoționant. Pe de altă parte, i-aș fi putut găsi motivația în influența relațiilor conjugale. Există zeci de feluri în care pot fi puse în pagină acestea. Un talent mocnit se poate dezvălui când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Strickland. Aș fi renunțat la faptele reale și aș fi prefăcut-o într-o femeie pisăloagă, sâcâitoare și obositoare, sau într-o bigotă ipocrită care nu înțelege câtuși de puțin necesitățile spiritului. Aș fi prefăcut mariajul lui Strickland într-un chin îndelungat din care fuga ar fi fost singura scăpare posibilă. Cred că aș fi pus accentul pe răbdarea manifestată de el față de o soață nepotrivită și compasiunea care-l împiedica să arunce de pe umeri jugul apăsător. Și cu siguranță că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cunosc pe altcineva care să-l fi văzut. A păstrat pentru el secretul luptelor sale. Dacă în singurătatea atelierului se lua la trântă disperată cu îngerul lui Dumnezeu, niciodată nu a îngăduit vreunui suflet de om să-i bănuiască aceste chinuri. Când ajung la legătura lui cu Blanche Stroeve sunt absolut exasperat de fragmentarea cumplită a faptelor care îmi stau la dispoziție. Pentru a da oarecare coerență povestirii mele aș descrie desfășurarea și progresul idilei lor tragice, dar nu știu absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Bătrân. Pe vremea aceea știam prea puțin despre el, iar Strickland n-avea capacitatea de a se explica. Îmi amintesc ce a spus despre Brueghel pentru că era cu totul nesatisfăcător: „E ca lumea, zicea Strickland. Pun pariu că picta în chinuri.” Mai târziu, când am văzut la Viena câteva dintre tablourile lui Brueghel, cred că am înțeles de ce-i atrăsese atenția lui Strickland. Iată încă un om cu o viziune cu totul specială asupra lumii. Pe vremea aceea mi-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
păgânii, după ce au Înfrânt apărarea noastră, au năvălit pe străzi și prin case, a Început cumplitul măcel. Și jignirile. Această tânără sfântă se ascunsese În casa ei, dar când păgânii s-au năpustit, Însuși tatăl ei a scăpat-o de la chinul la care demonii ar fi supus-o. Cu o lovitură de spadă i-a retezat trupul feciorelnic. Și atunci s-a petrecut minunea, orbindu-i pe atacatori. Priviți puterea lui Dumnezeu! Dintr-o dată, predicatorul Își coborî mâinile, arătând cu dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dumitale, dacă nu personal, răspunse bătrânul, plecându-și fruntea la rândul său. - Uneori faima aleargă mai iute decât pașii. Dar pașii dumitale, ce i-a purtat prin aceste locuri? - Dacă știi de mine, Înseamnă că Îmi cunoști și meșteșugul. Studiez chinurile trupului și mișcarea astrelor care le provoacă sau le vindecă. M-am gândit să vizitez spitalul, ca să văd dacă nu cumva Îl puteam ajuta, pe tovarășul meu nefericit, de la han. Dar se pare că știința medicală nu mai poate face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
popor al Florenței, fiu mult iubit al Bisericii biruitoare! Lângă el, fata părea să Încuviințeze printr-o lentă oscilație a capului, În timp ce ochii nu Încetau a parcurge cu privirea lor Înghețată mulțimea extatică. Dar ceva din ea părea să accentueze chinul rănii sale extraordinare, ca o umbră care Începuse să i se lase Încetul cu Încetul peste trăsături, Însemnându-le cu riduri imperceptibile. O expresie neliniștită Înlocuia treptat Împăcarea pe care o transmitea puțin mai Înainte, de parcă, după scurta-i ședere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pentru coroană. Intrarea triumfală În Ierusalimul cu o sută de turnuri, triumful și căderile, dorința neostoită de cunoaștere și strălucirea curții sale. Versurile lui... Sări la ultimele file. Proza solemnă a episcopului scanda sfârșitul Împăratului În tonurile unei drame antice. Chinul provocat de boală, speranțele Înșelătoare ale unei aparente Însănătoșiri. Tulburea Împletire de patimi și de rivalități din preajma patului său de moarte. Apoi, cu stupoare, observă o frază pe care Mainardino o introducea parcă din Întâmplare: „... i-a fost adusă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
potrivindu-și nădragii. După năvala trupelor, ne-am despărțit. Am văzut-o fugind spre turn... Tumultul și strigătele continuau, deasupra capetelor lor. Cecco Își ridică o clipă privirea, după care Îl fixă din nou pe Dante cu o expresie nemângâiată. - Chinul și marele masacru, murmură apoi pe un ton bombastic mișcându-și pumnalul În sens circular, asemenea unui actor de mâna a doua aflat pe scenă. Toată partea de sus a turnului era În flăcări, asemenea unui torțe uriașe În noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]