1,778 matches
-
negru, ceea ce a creat un mare efect. Uneori este mai bun un fundal negru, un fundal care nu există, decât unul care distrage pe spectator de la subiectul discuției. Nu pot să înțeleg de ce unii preferă totuși fundaluri dinamice cu trucaje chinuite. Sistemul video îți dă posibilitatea să faci un interviu normal. Un om obișnuit, care știe că mâine va da un interviu pentru televiziune, se pregătește, își formează fraze, o să le spun asta și asta, și până nu le zice, n-
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
pe ei înșiși. Scriitorul îi surprinde în acele momente ale vieții lor în care sunt puși să aleagă și neputința, slăbiciunea caracterului sau firea viciată îi împinge spre ratare sau moarte. Pentru tânărul promițător Radu Miezin, bătrâna maică Teofana sau chinuita mamă și soție Zoițica, periplul existențial e unul similar în pofida diferențelor dintre ei. Slavici a căutat parcă, în această perioadă în care a elaborat textele sus-numite, să contureze doar destine cuprinse de duhul nemulțumirii și să le urmărească declinul. Nimic
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ghințurei albe ca laptele, tulpinile ramificate ale fumariței cu flori roșietice și negre, cîrcei de viță, firișoarele întortocheate ale caprifoiului, în sfîrșit, tot ceea ce au aceste făpturi nevinovate mai despletit, mai sfîșiat, flăcări și întreite lănci, frunze crestate, zdrențuite, tulpini chinuite ca niște dorințe încîlcite în fundul sufletului. Din mijlocul acestui multiplu puhoi de dragoste care se revarsă, se ridică un minunat mac, bătut, roșu, plin de boboci gata să se deschidă, desfăcîndu-și flăcările incendiului peste iasomia înstelată, stăpîn peste ploaia necontenită
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
dedublarea lui Sorin: Cred că ieșind din această stare de dedublare în care a trăit reiese clar că e vorba de dedublare d-l Antohi va putea să-și găsească în sine un drum care să nu mai fie unul chinuit și traumatic." (s.n., în "Ziarul de Iași", 23.10.06) Liviu Antonesei: Fără îndoială că este un fel de dedublare! Nu știu dacă structurală ori deprinsă în timp, din cauza acelei vinovății resimțite de foarte tânăr din pricina relației cu Securitatea. Oricum
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cel Mare, atestat documentar pe timpul lui Petru Rareș, că n-a lipsit semnul creștinismului, că giurgionenii răzeși mai sunt și astăzi mândri și muncitori. Înfiorat și astăzi de freamătul porumbului foșnind sub clar de lună, ca odinioară într-o copilărie chinuită, cu gândul la frumosul din noi dar și dimprejur, încerc să vă convertesc și pe Dvs. la contemplarea unei icoane dintr-o istorie, înfățișându-vă firișoare de aur, din primejduita noastră avere, viața comunității noastre. Oameni ai locului s-au
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
că "evreii sunt peste tot și au făcut în folosul lor privatizări rentabile în România". În sondajele de opinie, în 2006, mareșalul Antonescu este încă una dintre personalitățile istorice cele mai populare, depășind gloria poetului național Eminescu... România se eliberează chinuit și convulsionat. Țara afișează o eliberare umbrită totuși de tendințe evidente de angajare totalitară, naționalistă și xenofobă. Timpul eliberării ieșirea din negare, din minciună prin omisiune se desfășoară în doi timpi: șocul, urmat de asimilarea șocului. Șocul a fost dezvăluirea
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
săi cu studii universitare închiși, dispăruți sau emigrați, cu marile gulaguri de tip sovietic, în frunte cu sinistrul Canal Dunăre-Marea Neagră, și chiar cu închisori practicând spălarea creierelor prin "reeducarea" în manieră extrem-orientală, ca sinistra pușcărie de la Pitești această Românie, chinuită și terorizată, era la capătul puterilor în 1965. Ultimele nuclee de rezistență din munți fuseseră lichidate după mai bine de zece ani de gherilă, mișcările studențești din 1956 fuseseră zdrobite și, preventiv, represiunea se extinsese din nou în anii imediat
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
al lor, ce-i pasă țarului de popoarele creștine din Balcani! Brâncoveanu nu și-a contrazis unchii până acum, dar tace și face. Tipărește cărți, ridică biserici, cumpără pacea cu bani grei, ca să-și mai tragă sufletul și oamenii cei chinuiți. Cu aurul lui se țin mânăstirile de la Athos, Sinai și Ierusalim. Peste tot e pomenit ctitor și binefăcător, mai ceva decât orice împărat din lume. Pe bună dreptate, cine a mai plătit atâtea tipărituri? Manual de sintaxă greacă, manual împotriva
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se absorbea creierul din țeastă. Unora li se sfărma oasele, altora li se bătea piroane în cap șipiept, alții erau cuprinși de șerpi hidoși. -Aici este infernul, -mă atenționă Gabriel îngerul păzitor. Am întins brațul spre desimea dracilor și sufletelor chinuite, tăiam aerul. -Bine dar nu sunt reali. Sunt imagini. Holograme. -Da pentru tine că ești viu. În dimensiunea lor, ei sunt realitate. -Bine, dar e posibil așa ceva? -Aici în a patra dimensiune atemporală, este posibil orice. Bagă de seamă, că
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
A PUTUT SĂ MI SE ÎNTÂMPLE AȘA CEVA? MARIN O STRÂNSE LA PIEPT. AVEA O SENZAȚIE CIUDATĂ DE ÎNCHIDERE ÎN SINE, CA ȘI CÂND MINTEA ÎI REFUZA SĂ FUNCȚIONEZE, CA ȘI CÂND VREUN RESORT SECRET AL FIINȚEI LUI AR FI FOST BLOCAT DE TRISTEȚEA EI. CHINUIT, ÎȘI SPUSE: "NU TREBUIE SĂ ÎMI SCHIMB HOTĂRÂRILE. NU TREBUIE SĂ MĂ LAS INFLUENȚAT". DAR NICI EL NU ERA SIGUR CE VOIA SĂ SPUNĂ CU ASTA. FIINDCĂ DE FAPT DESPRE CE FEL DE HOTĂRÂRI ERA VORBA? SINGURUL LUI ȚEL ERA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
NEVOIE DE MAI MULTE DATE DECÂT POSEDA ACUM DACĂ VOIA SĂ SE PREZINTE BINE LA ÎNTRUNIREA CONSILIULUI. ORICE INFORMAȚIE CÂT DE MICĂ PE CARE O PUTEA OBȚINE ERA BINEVENITĂ. \ VREI SĂ VII CU MINE? O ÎNTREBĂ PE FATĂ. CU PRIVIREA CHINUITĂ ȘI CORPUL MULT SLĂBIT, NU MAI ERA DECÂT O UMBRĂ A RIVEI ALLEN PE CARE O CUNOSCUSE. DAR EA ÎNCUVIINȚĂ. \ ȘTIȚI CE PRESUPUNE ASTA? ȘTIȚI CE SUNT? Da, da. BĂNUI CĂ SE REFEREA LA SEX. DAR LUI ÎI CONVENEA. VOIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
său în legătură cu efectele apariției flagelului în unitățile noastre militare. La 15 iulie, el consemnează: "Holera e în creștere: atâția flăcăi olteni se coboară fără vreme în groapa lor de pe pământ străin. Un tricolor a fost așezat pe bietul lor trup chinuit. La masa ofițerilor e o tristețe și o îngrijorare". Nu lipsesc din jurnal nici observațiile critice la adresa autorităților sanitare: " Iese la iveală tot mai mult nepregătirea serviciului sanitar. Numărul medicilor s-a redus de câțiva ani sistematic. Lipsesc cele mai
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mângâierile lui, de un nor ciudat, de o ploaie mânioasă și scurtă, de care până și soarele și nisipurile au parte, în acel oraș al ordinii, unghiuri drepte, camere pătrate, oameni țepeni, m-am socotit de bună voie cetățeanul lui chinuit și plin de ură și m-am lepădat de lunga poveste pe care mi-o băgaseră în cap, cândva. Mă înșelaseră, numai împărăția răutății era de neînvins, da, mă înșelaseră, adevărul este pătrat, greu, opac, nu îngăduie nuanțe, binele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
alcătuită din stânci sfărâmicioase. Din acel loc, podișul începea să coboare, la răsărit, spre o întindere joasă pe care se puteau zări câțiva copaci firavi, iar la sud, către niște mari grămezi de stânci care dădeau întregii priveliști o înfățișare chinuită. Daru se uită cu atenție în amândouă direcțiile. La orizont nu se vedea decât cerul. Nu se zărea nici țipenie de om. Se întoarse către arab, care îl privea fără să înțeleagă. Daru îi întinse un pachet: - Ține, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Trebuie să mă feresc mereu, de orice. Într- atât, încât nu mai știu de ce anume. Iată, primul punct pe care l-ar putea câștiga...“ — Să recapitulăm câte ceva. Sunteți, prin urmare, de câteva luni aici. În prima perioadă, ați fost bătută, chinuită aproape toată ziua. Adesea și noaptea. Cât permitea rezistența unei femei tot mai slăbite. Între leșinuri, vă și înjurau. N-ați mai auzit, cred, atâtea porcării, urlate cu așa plăcere. V-au cerut, de fiecare dată, numele celor cu care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Strihan. — Mă iertați, vă tutuiesc. Din când în când. Sunt ușor grizat și indispus. Perfect lucid, totuși, vă asigur. Nu aș reuși, nici n-ar avea rost să împiedic cu totul să fiți, și pe mai departe, interogată. Uneori jignită, chinuită. Le place să macine în gol, n-am ce face ! Mașinăria trebuie să funcționeze, altfel ruginește, asta e regula lor. Posibilitățile mele de a le schimba metodele rămân limitate. De altfel, ei susțin, uneori și dovedesc, că obțin rezultate. N-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care Sia și iubitul ei visaseră insurecția Utopiei. Desenele Simonei Sia Strihan, rămase în celulă, în arhiva anchetatorului, ar servi aceeași... infidelă și fantastă reimaginare a clădirii, a interiorului ei ? Repetase amănuntele, se spune, cum îi reveneau în minte, deseori chinuită pentru că schițele mint și se contrazic, imaginile și detaliile sunt mereu altele. Fiecare încercare deosebită de cea anterioară și de cea dinaintea ei și toate între ele. Copoii susțineau că falsifică, desenează de fiecare dată altă clădire, inventează altă clădire
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pregătită. Se încălzește apă, se așteaptă să adoarmă copilul. Al cărui pătuț se află la un pas. Asta durează de câțiva ani. Va mai dura măcar unul, până se mută în apartamentul cumpărat. Încă ceva : ea și-a acceptat chipul. Chinuită, dar puternică, bucuroasă să-și vadă suferința atât de fidel marcată. Până la schimonosirea tuturor liniilor. Un tată marinar. Ardoarea de-a se arunca primejdiei, sfidând reținerile. Nu se va prăbuși, dar se va micșora și se va usca. Punct. Punct
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ale căldurii, animalul se învârtește de-a-ndăratelea prin cercul de foc. E înnebunit. Dacă înaintează, se frige, dacă dă înapoi, se frige. Ar fi timpul să se izbăvească de chinuri printr-o lovitură de stilet. Într-adevăr, cu un spasm brusc, chinuitul rămâne împietrit, întins pe burtă, cât e de lung. A murit Scorpionul ? Așa s-ar spune, s-a străpuns cu o lovitură de ac greu de văzut din pricina tumultului ultimelor sforțări, s-a înjunghiat, propriul său venin l-a ucis
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o țintă nedorită. Era mijlociu ca statură și avea puțină barbă, care-i dădea o înfățișare de milițian sedentar, deși altfel nu părea mai mult de treizeci și cinci de ani. De sub casca de fier lătăreață, fața lui rotundă și bălaie apărea chinuită, mai cu seamă din pricina ochilor cafenii, mari și ieșiți din orbite, care priveau înfrigurați stâlpul spânzurătorii, fără a clipi, cu un nesațiu bolnăvicios. Gura, cu buzele cărnoase, era strânsă într-un spasm dureros, tremurător. Mâinile îi atârnau țepene, aproape uitate
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
masă, cu hârtia de concediu în mână, uitîndu-se când la Petre care, de bucurie, mormăia rugăciuni și strângea de zor bagajele, când la fata groparului, care înțepenise în dosul ușii, privind afară, departe, cu o expresie imobilizată de o teamă chinuită. Bologa se credea dator să-i spuie ceva, dar o frică nelămurită parcă-i strângea gâtul ca un laț. În cele din urmă izbuti să rostească cu o voce aproape poruncitoare: ― Ilona... Fata, ca și când atâta ar fi așteptat, răspunse cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu ușa atât de joasă, că trebuia să te pleci intrând, de-abia se deosebea în întuneric dintre pomii bătrâni care-și întindeau ramurile, ca niște brațe ocrotitoare, până deasupra acoperișului... Dinlăuntru, ca dintr-o peșteră, se auzea un glas chinuit, mormăind când tărăgănat și dureros, când aspru și ascuțit. ― E prea devreme, șopti cineva lângă Bologa, căci părintele slujește așa fel încît tocmai când se crapă de ziuă să isprăvească liturghia! ― Mai bine prea devreme decât să n-ai loc
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Lunca, la gura drumului spre front, se opri brusc, parcă I-ar fi izbit un pumn în piept. Și în creieri îi zbârnâi întrebarea: " Adică unde mă duc?... Unde?" Dar în aceeași clipă simți o strângere de inimă și murmură chinuit: ― Am uitat acasă... Doamne, ce-am uitat acasă?... Și, drept răspuns, porni mai departe, spre Lunca. Casa groparului de-abia se deslușea în ogradă. Apostol intră grăbit, ca și cum ar fi întîrziat. Ușa tinzii era dată de perete ca totdeauna de când
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Când îmi zâmbește mie, ea-atunci s-a pus la pîndă: Tu ești jertfa la care țintește-a ei isbîndă, Ea n-a știut v-o dată, că ce voiește-i alta - Că tu ești inamicu-i și că eu sunt unealta. Unealtă chinuită! unealtă de ocară, Când eu cunosc prea bine iubirea că-i amară, Mă mint pe mine însumi, doresc și cred c-amorul Folos mi-aduce mie... {EminescuOpIV 260} CÎND TE-AM VĂZUT, VERENA... Când te-am văzut, Verena, atunci am
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pierdută da, Cu buze supte, c-un obraz ca și de var, din când în când. Paserea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei, Dar oameni ce se mistuesc nu mai răsar din când în când. Că a mea viaț-ai chinuit, iertai de mult, ci-mi pare rău. L-al tău trecut eu mă gândesc cu-atît amar din când în când. {EminescuOpIV 425} CA ȘI STOA CE PRETINDE Ca și Stoa, ce pretinde Să fim mândri și integri, Când plutesc de-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]