42,748 matches
-
footnote>. În concepția Sfântului Irineu, crearea omului e strâns legată de Logos și de viitoarea Întrupare a Acestuia. Marea autoritate a omului ca făptură după chip și asemănare n-a putut apărea înainte de Întruparea Logosului. Cât timp Logosul rămânea invizibil, chipul Lui, care era omul, nu putea fi identificat ca fiind de origine dumnezeiască. Când Logosul S-a întrupat, El a confirmat și chipul devenind El Însuși ce era chipul și și-a restabilit asemănarea în mod stabil, făcând pe om
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
făptură după chip și asemănare n-a putut apărea înainte de Întruparea Logosului. Cât timp Logosul rămânea invizibil, chipul Lui, care era omul, nu putea fi identificat ca fiind de origine dumnezeiască. Când Logosul S-a întrupat, El a confirmat și chipul devenind El Însuși ce era chipul și și-a restabilit asemănarea în mod stabil, făcând pe om cu totul asemenea Tatălui nevăzut, prin intermediul Logosului văzut<footnote Ibidem, 5.16.2, loco citato, p. 36. footnote>. Sfântul Irineu spune că omul
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
a putut apărea înainte de Întruparea Logosului. Cât timp Logosul rămânea invizibil, chipul Lui, care era omul, nu putea fi identificat ca fiind de origine dumnezeiască. Când Logosul S-a întrupat, El a confirmat și chipul devenind El Însuși ce era chipul și și-a restabilit asemănarea în mod stabil, făcând pe om cu totul asemenea Tatălui nevăzut, prin intermediul Logosului văzut<footnote Ibidem, 5.16.2, loco citato, p. 36. footnote>. Sfântul Irineu spune că omul a fost așezat pe pământ ca
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
și și-a restabilit asemănarea în mod stabil, făcând pe om cu totul asemenea Tatălui nevăzut, prin intermediul Logosului văzut<footnote Ibidem, 5.16.2, loco citato, p. 36. footnote>. Sfântul Irineu spune că omul a fost așezat pe pământ ca chip al lui Dumnezeu. Acest chip s-a întunecat după păcat și noi nu mai putem reveni la starea cea dintâi, fără ajutorul lui Dumnezeu. Logosul întrupat va recapitula în sine toată umanitatea, ca fiecare să căpătăm „ceea ce pierdusem în Adam
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
în mod stabil, făcând pe om cu totul asemenea Tatălui nevăzut, prin intermediul Logosului văzut<footnote Ibidem, 5.16.2, loco citato, p. 36. footnote>. Sfântul Irineu spune că omul a fost așezat pe pământ ca chip al lui Dumnezeu. Acest chip s-a întunecat după păcat și noi nu mai putem reveni la starea cea dintâi, fără ajutorul lui Dumnezeu. Logosul întrupat va recapitula în sine toată umanitatea, ca fiecare să căpătăm „ceea ce pierdusem în Adam”, adică ființa după chipul și
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Acest chip s-a întunecat după păcat și noi nu mai putem reveni la starea cea dintâi, fără ajutorul lui Dumnezeu. Logosul întrupat va recapitula în sine toată umanitatea, ca fiecare să căpătăm „ceea ce pierdusem în Adam”, adică ființa după chipul și asemănarea lui Dumnezeu<footnote Sf. Irineu, Contra ereziilor, XIX, XVIII, P. G. VII, col. 939B, 932B. footnote>. Nimic nu se sustrage legii progresului spiritual: într-o nouă întocmire Hristos recapitulează întreaga creație, care e reînnoită prin Hristos. Noul Adam
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
I, Editura Amarcord, Timișoara, 1998, p. 286-287. footnote>. Sfântul Irineu insistă asupra educației progresive a omenirii pregătită să-l primească pe Hristos, asupra evoluției omului în căutarea perfecțiunii. Fiul lui Dumnezeu, întrupându-Se, S-a făcut asemănător omului creat după chipul Său; deci, Hristos este imaginea, adică modelul creației, și omul Îl va imita și Îl va urma pentru a se putea întoarce la Tatăl de Care s-a îndepărtat. Acest lucru e posibil cu ajutorul Duhului Sfânt. Slăbiciunea cărnii este întărită
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
se pierduse prin Adam și pentru desăvârșirea deplină a umanității. Prin urmare, prezintă două aspecte, primul fiind rezumat de ideea de recapitulare: Cuvântul lui Dumnezeu recapitulează în Sine omul unindu-l cu Dumnezeu, întorcându-l la vocația lui originară, restabilind chipul lui Dumnezeu în el întunecat de păcat. Dacă omul, prin Întruparea Cuvântului nu s-ar fi unit cu Dumnezeu, „n-ar fi participat la nestricăciune”, și aceasta pentru că omul nu ar fi putut fi adoptat „dacă Fiul nu ne-ar
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
și apoi să participe la slava lui Dumnezeu. „Dacă ești opera lui Dumnezeu, așteaptă cu răbdare Mâna Artistului tău, care face totul la vremea potrivită pentru tine care ai fost creat. Prezintă-i o inimă maleabilă și docilă și păstrează chipul pe care ți l-a dat acest Artist, având în tine apa care vine de la El, și fără care, uscându-te, înlături întipărirea degetelor sale. Păstrând această conformație, vei urca la desăvârșire, căci, prin arta Lui, Dumnezeu va fi ascuns
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
o operă universală, recapitulând toate lucrurile în Sine”<footnote Contre les heresies, 3.16.6, în col. Sources Chrétiennes ..., Nș 211, p. 315. footnote>. Deci îndumnezeirea e „stare de continuă ascultare față de poruncile lui Dumnezeu și de păstrare intactă a chipului și a conformației de la început. E o întoarcere la arhetip, cum se zice azi în istoria religiilor, cu corectivul că această întoarcere constă într-o sumă de eforturi extreme prin metoda cunoașterii binelui și răului”<footnote Pr. Prof. Dr. Ioan
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
A. Orbe, Introducción a la Teologia de lo siglos II y III, Roma 1987. footnote> Modul cel mai bun de a păstra unitatea credinței era Însă acela de a favoriza adunările episcopale; acestea au apărut și s-au dezvoltat În chip firesc pentru a răspunde nevoilor comunității creștine Încă din primele timpuri. Faptele Apostolilor (cap. 15) ne istorisesc despre o adunare a creștinilor care proveneau din diverse cetăți și a apostolilor pentru a rezolva problema foarte acută a condițiilor de primire
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
și în Revelație. Atât în Vechiul cât și în Noul Testament, păcatul a fost conceput ca ceva negativ, adică opus voinței și orânduielii divine. Asfel, în Vechiul Testament el este conceput ca neascultare (Fac. 2,16; 3,11), ce este pedepsită în chip diferit (Fac. 4,9-16; 6,5-7); ca act de idolatrie, de răzvrătire; ofensă adusă lui Dumnezeu și aproapelui. În Noul Testament este socotit ca fiind un act îngrozitor, o încălcare a legii (Lc. 15,18); dezordine a voinței omenești, care ajunge
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
filocalică Sfântul Paisie Velicikovski , referindu-se și el la meșteșugul demonilor de a se insinua în sufletul nostru, spune că, mai înainte de tot păcatul, dracii slobod acestea trei : pizma cea întunecată, iuțimea cea sălbatică, adică cea fără de omenie și cu chip de fiară, și neînțelegerea, care este ca o negură întunecată, adică împuținarea minții. „Acestea trei - spune Sfântul Paisie vin înaintea tuturor păcatelor, că nu face omul nici un păcat de nu vor veni mai întâi acestea trei, și îl împart pe
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
sufletească. Primele trei feluri îl aduc pe om ușor la recunoașterea păcatului și la pocăință. Dar cel ce păcătuiește din aplecarea sufletească și nu vine la pocăință nici în urma experienței, nici cu trecerea vremii, va avea parte de chinuri în chip sigur”<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, „Întrebări, nedumeriri și răspunsuri”, răspunsul 5, în „Filocalia...”, vol. II, pp. 207-208. footnote>. Lecturând scrierile patristice, se poate constata că, atât păcatele ușoare, pe care le săvârșește cineva în fiecare ceas, în fiecare zi, cu
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
anxietate, slăbește firea și îmbolnăvește trupul, ne micșorează eficacitatea în săvârșirea faptelor bune, ne stânjenește rugăciunile, ne lipsește de toate plățile lucrurilor bune ce am făcut mai înainte de păcat, blochează drumul spre desăvârșire și atrage pedeapsa lui Dumnezeu. Păcatul întunecă chipul lui Dumnezeu în om, distruge armonia omului cu el însuși și cu Dumnezeu, cu semenii și cu natura; trupul nu se va mai supune sufletului, ceea ce înseamnă că înclină spre stricăciune. Sfântul Ioan Gură de Aur face o caracterizare păcatului
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
este atât de prostesc și de primejdios. Păcatul toate le răstoarnă pe dos, toate le tulbură și le nimicește oriunde s-ar strecura. Scârbavnic este a-l vedea, greoi și de nesuferit. Și dacă vreun zugrav și-ar închipui vreodată chipul păcatului, cred că nu ar greși dacă și l-ar închipui ca o pocitanie varvară, suflând foc pe nări, scârbavnică, neagră, întocmai așa după cum poeții își închipuie pe Scila din mitologie. Păcatul se agață de cugetul nostru cu mii de
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
Matei V, 14-16), mireasmă a Lui (II Cor. II, 15-17). Cine săvârșește fapte potrivnice voinței lui Dumnezeu, se face pricină de sminteală pentru semeni (II Cor. VI, 3-10) și va răspunde pentru păcatele lor, la care a contribuit în vreun chip. Unul dintre scriitorii latini ai Bisericii, îndrăgostit și el de frumusețea cea netrecătoare Fericitul Augustin -, vorbește despre o altă consecință gravă a păcatului, și anume că acesta corupe și strică natura umană pe care a făcut-o Dumnezeu. Pentru acest
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
era de nesuportat. Trecea prin cele mai adânci suferințe ale conștiinței care greșește împotriva sfintei dragoste a lui Hristos”<footnote Arhim. Sofronie, „Din învățăturile Sfântului Siluan”, în „Epifania“, nr. 1, ian. febr., 1998, p. 11. footnote>. Astfel, Dumnezeu, într-un chip neînțeles nouă, i-a dat Sfântului Siluan să cunoască esența păcatului atât de adânc și de puternic, încât el simțea cum trăiește muncile iadului, aici, pe pământ, și în acest iad el striga la Dumnezeu, Îl ruga cu lacrimi și
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
dacă fericiți sunt cei curați cu inima, nefericiți sunt, fără îndoială, cei cu mintea întinată, pentru că privesc spre fața vrăjmașului. Și, dacă prin virtute, însăși pecetea dumnezeiască se întipărește în viața noastră, e vădit că viața în păcat se face chipul feței vrăjmașului”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, „Opt omilii la Fericiri”, omilia a șasea, trad. de Pr. Sandu Gh. Stoian, în colecția „Comorile Pustiei”, vol. 31, Edit. Anastasia, București, 1999, pp. 93-94. footnote>. O altă consecință ar fi aceea că
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
adaugă relațiile cele mai generale între obiecte: repetarea și schimbarea. Socotindu-le categorii, autorul induce și accepțiunea că aceste tipuri sintaxice sunt elementare, fiind ireductibile între ele. Ca atare sau prin diferite combinări, ele pot genera însă o multitudine de chipuri formale, unele dintre acestea statuându-se în timp ca genuri muzicale. Dacă pe principiul succesivității ni se relevă monodia, ca șir de obiecte sonore (considerate elementare), pe cel al simultaneității se intemeiază omofonia, ca șir de „pachete” sau „acorduri” de
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
termenul sintagmatic de melo-modosonie, pe considerentul că melosul este aspectul arhetipal al oricărui obiect muzical. Argumentăm aceasta prin accepțiunile substanței sufletești, caracterizate de mișcare (anima) și inefabilitate (fără masă/corp), ca energie vibrațională. Ori, mișcarea a ceva imaterial (inconturnabil - fără chip sau formă) și totuși reperabil lăuntric (din-interiorul ființei ce sunt/suntem) este un propriu al (sau chiar fiindul) sufletului, aflat într-o necontenită stare de vibrație. Această stare este conținutul care, printr-un fapt intuitiv de limbaj artistic, poate fi
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
ului sufletesc (se), care îl cheamă sa-i cultive răsărirea (ivirea de/din- sine), omul vocal își caută și o „semănătorească” pătrundere pe tărâmul interiorității sale. Cum, deși viu, sufletul este doar o stare-de- sine, ca o umbră vibrând fără chip de auzire, el trebuie înfățișat din același lut cu sonoritatea lumii exterioare. Omul îl află la îndemână prin/din propria-i voce. Glăsuind (spre)-întru-sine, omul vocal melodizează, remodelând sonoritatea lumii după un chip imaginar cu care sufletul său să
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
sine, ca o umbră vibrând fără chip de auzire, el trebuie înfățișat din același lut cu sonoritatea lumii exterioare. Omul îl află la îndemână prin/din propria-i voce. Glăsuind (spre)-întru-sine, omul vocal melodizează, remodelând sonoritatea lumii după un chip imaginar cu care sufletul său să se poată ivi lumii. Melosul vocal se constituie astfel ca obiect al unui fapt magic de închipuire sufletească, prin transfigurarea dat-sonorului din jur (real) într-un luat-sonor ca-din- lăuntru (imaginar). Așa cum se arată în
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
câmp de liniște, respectiv de inefectivitate sonoră. De aceea considerăm câmpul ca fiind un aspect de fond al Vf, peste care se pot nuanța una sau mai multe înfățișări simultan/succesive, de suprafață. o Reprezentare grafică: formă de undă - proiecție (chip); cuprindere (contur); surprindere (moment) Pe planul unei reprezentări grafice, Vf poate fi imaginată ca formă de undă. Ea se desfășoară deopotrivă: ca din-una (monadic), într-un contur de continuitate sau cuprindere ondulară; și ca din-mai-multe (pleiadic), într-un șir de
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
monadic), într-un contur de continuitate sau cuprindere ondulară; și ca din-mai-multe (pleiadic), într-un șir de momente sau surprindere secvențială. Astfel, unda și secvența sunt reperele generale de punere într-o perspectivă proiectivă a Vf, ca imagine grafică sau chip. Pe planul coordonatelor forma de undă se distribuie în raport cu valorile sonore spațiale - pe axa verticală, a registrelor sonore ITH (intensitate, timbru, înălțime)-, și cu cele temporale - pe axa orizontală, a momentelor sau evenimentelor durate (și orientate către sfârșit). Din perspectiva
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]